ICCJ. Decizia nr. 4766/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4766/2010
Dosar nr. 4/102/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 21 februarie 2005, reclamanta B.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Tg. Mureş solicitând obligarea acesteia la emiterea unei dispoziţii de soluţionare a notificării transmise conform Legii nr. 10/2001 şi vizând restituirea în natură a imobilului situat în Tg. Mureş, (înscris în C.F. 1291 şi C.F. 5602, nr. top 2232/2, 2177/2, 2177/a).
În cursul procesului a fost emisă dispoziţia nr. 2632 din 24 martie 2005 de către primar, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură cu privire la imobilul situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. 1291 (nr. top 2177/2 şi nr. 2177/a) apreciindu-se că acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil constituit (respectiv, Decizia nr. 26/1978 emisă în baza Decretului nr. 223/1974), în timp ce imobilul din C.F. 5602 (transcris din C.F. 1291) a rămas în proprietatea reclamantei, conform copiei fidele şi extrasului de C.F.
Urmare a emiterii acestei dispoziţii reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii şi restituirii în natură a părţii din imobil preluat fără titlu din C.F. 5602 şi acordării de despăgubiri băneşti pentru diferenţa de valoare între suma încasată şi valoarea de circulaţie a imobilului înscris în C.F. 1291 Târgu-Mureş, nr. top 2177/2, 2177/a (arătându-se că prin dispoziţia atacată a fost analizată doar situaţia imobilului din C.F. 5602).
Cadrul procesual subiectiv a fost de asemenea precizat, prin chemarea în judecată şi a Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentat al Statului Român, a SC L. SA Târgu-Mureş şi a numiţilor I.I., I.V., D.E. (cumpărători ai apartamentelor), solicitându-se constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia.
Prin sentinţa civilă nr. 698 din 12 mai 2009 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice invocată de pârâtă şi în consecinţă, s-a respins contestaţia precizată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis contestaţia precizată, formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Târgu-Mureş prin primar, SC L. SA Târgu-Mureş, I.I., I.V. şi D.I.
S-a respins în fond cererea de intervenţie în interesul pârâtei Primăria municipiului Târgu-Mureş şi în interes propriu formulată de intervenienţii I.I. şi I.V. şi s-a anulat dispoziţia nr. 2632 din 24 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureş.
Pârâtul Primarul municipiului Târgu-Mureş a fost obligat să restituie în natură, în favoarea reclamantei terenul în suprafaţă de 237 mp., înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nr. top. 2232/2, o suprafaţă de 198 mp., teren fiind situat la nr. administrativ 15, Târgu-Mureş, iar o suprafaţă de 39 mp, teren fiind situat la nr. administrativ 13, conform raportului de expertiză topo.
S-a constatat îndreptăţirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri în numerar) conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş, nr. top. 2177/2, 2177/a compus din casă şi o suprafaţă de 184 mp, despăgubirea constând în diferenţa dintre valoarea încasată la momentul preluării de către stat (36.037 lei) în baza Decretului nr. 223/1974 actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea de piaţă a imobilului, stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta B.E. şi pârâţii Primarul municipiului Târgu-Mureş, I.I., I.V. şi D.I.
1) Reclamanta B.E. a solicitat schimbarea sentinţei în sensul obligării pârâtului Primarului municipiului Târgu-Mureş la restituirea în natură în favoarea acesteia a construcţiei existente pe terenul situat în Târgu-Mureş, aferentă terenului în suprafaţă de 237 mp, înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nr. top 2232.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nr. top. 2232/2, în suprafaţă de 237 mp. S-a susţinut că acest imobil este înscris în două cărţi funciare, respectiv în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş, fiind compus din casă cu 5 camere şi terenul aferent în suprafaţă de 184 mp, precum şi în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, compus din camerele laterale şi terenul aferent.
S-a mai arătat că pe cele două terenuri a fost construită o casă de locuit evidenţiată în ambele cărţi funciare, iar părinţii reclamantei au cumpărat întregul imobil prin contract de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1928. În temeiul Decretului nr. 223/1974 s-a preluat de către stat o parte din imobil, respectiv cel înscris în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş, iar restul terenului şi camerele laterale au rămas în proprietatea reclamantei. După anul 1978 întregul imobil a fost închiriat de stat, iar apoi cel care era în proprietatea statului a fost vândut chiriaşilor, aceştia considerând că au cumpărat şi terenul şi construcţia, proprietatea reclamantei.
Deşi prin hotărârea atacată instanţa a dispus în mod temeinic restituirea în natură a suprafeţei de 237 mp teren, aceasta a omis să dispună restituirea construcţiei, respectiv acea parte din casa de locuit care a fost ridicată pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş.
2) Primarul municipiului Târgu-Mureş, care a declarat apel în numele Municipiului Târgu-Mureş, a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul exonerării instituţiei apelante de obligaţia de restituire în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafaţă de 237 mp înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş nr. top. 2232/2, arătându-se că sentinţa atacată este în parte nelegală şi netemeinică întrucât din copia fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş rezultă că ultima înscriere s-a făcut în 28 mai 1970 şi conform acestei înscrieri, proprietară tabulară a imobilului este B.E., şi nicidecum Statul Român. În temeiul deciziei nr. 26/1978 emisă în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974, au fost preluate contra plată casa de locuit şi terenul în suprafaţă de 184 mp, proprietatea lui B.E., înscrise în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş, însă cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nu există nicio decizie de preluare în favoarea Sfatului Român.
Or, în condiţiile în care terenul în suprafaţă de 237 mp nu a fost niciodată preluat de Statul Român şi nici nu se află în administrarea S.C. Locativ SA, Primarul municipiului Târgu-Mureş nu poate fi obligat la restituirea imobilului în natură, unitatea administrativ teritorială neavând calitatea de unitate deţinătoare, cerută expres de prevederile Legii nr. 10/2001.
3) Apelanţii I.I., I.V. şi D.I. au solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introductive şi admiterii cererilor de intervenţie în interes propriu şi în interesul Primarului municipiului Târgu-Mureş.
În motivarea apelului s-a arătat că în raport cu cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, instanţa a fost sesizată cu o veritabilă acţiune în revendicare imobiliară, prin care proprietarul tabular neposesor solicită predarea bunului în deplină posesiune. Reclamanta nu a făcut dovada deposedării sale şi nici nu a precizat amplasamentul terenului şi mai mult, afirmaţia sa privind camerele laterale construite, s-a dovedit a fi fără nicio justificare, acestea neexistând în perimetrul imobilului în litigiu.
S-a susţinut că acţiunea dedusă judecăţii nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001 al cărei obiect de reglementare este precis delimitat în art. 1, referindu-se la imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice şi că în cauză, revendicarea imobilului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş de către reclamanta B.E. este o acţiune civilă care nu poate avea ca fundament prevederile Legii nr. 10/2001 întrucât acest imobil nu a fost preluat din punct de vedere juridic de către stat. Sub acest aspect, dispoziţia nr. 2632/2005 emisă de primar este legală, deoarece primarul nu poate restitui ceea ce statul nu a preluat.
Prin Decizia civilă nr. 126/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş au fost admise apelurile declarate de Primarul municipiului Târgu-Mureş în numele Municipiului Târgu-Mureş şi intervenienţii I.I., I.V. şi D.I.. În consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa şi respinsă cererea de obligare a Primarului la restituirea în natură către reclamantă a imobilului înscris în C.F. 5602 Târgu-Mureş, nr. top 2232/2.
A fost admisă cererea de intervenţie în interesul Primăriei formulată de intervenienţii I. şi menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, potrivit actelor dosarului, că prin Decizia nr. 26/1978 a fostului Consiliu popular Mureş s-a preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974 de la reclamanta B.E., casa de locuit compusă din 5 camere şi dependinţe cu teren, în suprafaţă de 184 mp, situată în Târgu-Mureş, judeţul Mureş, înscrisă în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş, nr. top 2177/2, 2177/a.
În Decizia respectivă nu există nicio menţiune cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nr. top 2232/2 compus din construcţii şi teren, care la acea dată constituia de asemenea proprietatea reclamantei B.E.
Din copia fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş rezultă că şi în prezent reclamanta este înscrisă ca proprietară a imobilului evidenţiat în această carte funciară sub nr. top 2232/2, neexistând nicio menţiune în sensul că imobilul respectiv ar fi fost preluat de stat. De asemenea, la dosar nu s-a depus niciun act referitor la trecerea imobilului în proprietatea statului şi pe de altă parte, imobilul nu a figurat nici în evidenţele SC L. SA Târgu-Mureş, care este administratorul fondului locativ de stat.
În condiţiile în care, conform înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, reclamanta B.E. figurează ca proprietar tabular şi aceste înscrieri sunt opozabile faţă de terţi iar pe de altă parte, nu există nicio dovadă a preluării de către stat a imobilului evidenţiat în cartea funciară menţionată, instanţa de apel a apreciat că în privinţa acestui imobil nu sunt incidente prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de Stat. Dimpotrivă, reclamanta, în calitate de proprietară tabulară a imobilului îşi poate valorifica dreptul său de proprietate pe calea dreptului comun, respectiv pe calea acţiunii în revendicare.
În consecinţă, s-a constatat că prima instanţă în mod greşit a dispus, pe temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş. Faptul că, cu ocazia efectuării expertizei topografice s-a constatat că o parte din construcţiile care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 ar fi situate pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nu justifică aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001. Dimpotrivă, acest aspect se impune a fi clarificat pe calea dreptului comun, într-o eventuală acţiune în revendicare, în cadrul căreia reclamanta este îndreptăţită să pretindă recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului care figurează în cartea funciară pe numele său. De asemenea, nu se poate susţine că a existat o preluare în fapt de către stat a imobilului în litigiu înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, din moment ce statul nu a fost deţinătorul imobilului respectiv şi nu a dispus de imobil.
Cu privire la apelul declarat de intervenienţii I.I., I.V. şi D.I., instanţa de apel a reţinut că sunt fondate susţinerile acestora în sensul că cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, nu îi sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001. Cererea reclamantei nu poate fi însă calificată ca o acţiune în revendicare din moment ce aceasta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, I.I. şi I.V. au formulat cerere de intervenţie în interesul Primăriei municipiului Târgu-Mureş, solicitând respingerea pretenţiilor reclamantei. Având în vedere că reclamanta a susţinut că o parte din imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, face parte din imobilul ce le-a fost înstrăinat intervenienţilor şi care figurează în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureş şi în condiţiile în care în speţă s-a analizat situaţia ambelor imobile, iar apărările formulate de Primarul municipiului Târgu-Mureş în legătură cu imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş au fost apreciate de instanţa de apel ca fiind întemeiate, curtea a reţinut că şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţi în interesul primăriei este fondată.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei, acesta a vizat doar restituirea construcţiilor existente pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, cu privire la care prima instanţă a dispus restituirea în natură. Întrucât situaţia juridică a construcţiilor este legată de situaţia juridică a terenului aferent şi în speţă s-a stabilit că situaţia juridică a terenului trebuie clarificată pe calea dreptului comun, aceeaşi soluţie s-a apreciat că se impune şi în cazul construcţiilor existente pe terenul în litigiu. Prin urmare apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a susţinut nelegalitatea soluţiei cu referire la motivele prev. de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele argumente:
- Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, atunci când a stabilit că pentru imobilul (teren şi construcţie) înscris în cartea funciară nr. 5602 Tg. Mureş, nr. top 2232/2 nu se justifică aplicarea Legii nr. 10/2001 şi situaţia imobilului se impune a fi clarificată pe calea dreptului comun.
Pe acest aspect, recurenta a prezentat istoricul imobilului, arătând că în C.F. nr. 1291 Tg.-Mureş s-a atestat că prin act notarial nr. 178/1907 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ordine A + 1, cu nr. top 2177 şi 2177/a, precum şi dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ord. A + 3 intabulat sub nr. top 2232/2.
În aceeaşi carte funciară s-a notat că în anul 1925, toate cele 3 parcele (nr. 2177/a, nr. 2177 şi nr. 2232/2) s-au înscris în favoarea numiţilor G.B. şi G.R., astfel încât aceste parcele constituie un singur corp de proprietate transmis aceluiaşi proprietar.
Ulterior, în baza transferului din C.F. 1291 s-a deschis cartea funciară nr. 5602 în care s-a evidenţiat cu acelaşi certificat oficios (nr. 11.102/1925) pe nr. top 2232/2, în afara casei de locuit cu 5 camere şi curtea aferentă de 108 mp şi camerele laterale plus curtea în suprafaţă de 66 stj., adică 237 mp. Ca atare, este vorba de o singură construcţie, ce este edificată pe parcelele cu nr. top 2177/2 şi nr. 2232/2.
În concluzie, conform hărţii vechi a municipiului şi raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele 3 parcele sunt alăturate, au deschidere pe str. şi constituie un singur imobil.
Instanţa de apel a însuşit din eroare susţinerea intervenienţilor în sensul că imobilul înscris în C.F. nr. 5602 nu a fost preluat de stat, deşi prin Decizia nr. 26/1978 Sfatul popular a preluat doar scriptic casa de locuit şi teren în suprafaţă de 184 mp, în realitate şi în fapt preluând întregul imobil înscris pe nr. top 2177/2, nr. 2177/A, nr. 2232/2.
Faţă de această situaţie, este clar că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, iar cauza cade sub incidenţa art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
- Cu referire la temeiul recursului reprezentat de dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că, urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecăţii, s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, având în vedere că imobilul înscris în C.F. 5602 Tg. Mureş este încă în proprietatea recurentei-reclamante, statul nu putea să-l înstrăineze şi nici sentinţa civilă nr. 853/2008 a Judecătoriei Tg. Mureş şi Decizia nr. 297/2009 a Tribunalului Mureş nu pot privi acest imobil.
Prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului soluţionat potrivit hotărârilor menţionate s-a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimaţii-intervenienţi cu SC L. SA pentru partea din imobil ce a rămas pe numele reclamantei.
Or, în motivarea sentinţei nr. 853/2008 se reţine că imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg. Mureş nu se află în perimetrul imobilului de pe str.
Intimaţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând pe de o parte, că motivul invocat prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este susţinut de argumente fiind prezentate o serie de afirmaţii legate de operaţiunile de C.F. şi pe de altă parte, că instanţa a apreciat corect că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001 faţă de situaţia juridică a imobilului relevată de probele administrate, aşa încât nu este incident nici motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De asemenea, s-a mai arătat că reclamanta a încercat să obţină sistarea stării de indiviziune asupra imobilului nr. 15, dar acţiunea a fost respinsă conform sentinţei nr. 631 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş, constatându-se că este vorba de două imobile distincte, menţionate în cărţi funciare diferite.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, faţă de următoarele considerente:
- În ce priveşte invocarea nelegalităţii soluţiei din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă dezvoltă argumente care nu se pot circumscrie acestui motiv de recurs.
Astfel, în cadrul acestei critici recurenta prezintă o serie de operaţiuni de carte funciară, înfăţişând aşa cum singură menţionează, „istoricul imobilului".
Coroborând o serie de date vizând intabulări în cartea funciară, dezmembrări şi alăturări de parcele, recurenta solicită în realitate, o reevaluare a probatoriului, pentru a se trage alte consecinţe asupra situaţiei de fapt.
Or, pe de o parte, analiza probatoriului şi determinarea elementelor de fapt ale pricinii sunt în căderea instanţelor fondului, fără posibilitate de cenzură din partea instanţei de recurs care poate realiza doar un control de legalitate.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. presupun, pentru a face incident acest motiv de modificare, să fi existat un act juridic care să fi făcut obiectul judecăţii şi ale cărui clauze cu înţeles lămurit, neîndoielnic, să fi fost denaturate de instanţă prin interpretarea dată.
Aceasta presupune ca un act juridic (în înţelesul material, de negotium iuris) din cele care au făcut obiect al judecăţii, întemeind pretenţiile părţii şi având conţinutul neechivoc, să fi fost apreciat greşit sub aspectul efectelor sale întrucât, potrivit textului procedural menţionat, i-au fost schimbate „natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic".
În speţă, reclamanta nu face referire la un asemenea act juridic, ci la o serie de înscrieri în cartea funciară, tinzând, prin analiza lor, la înfăţişarea unei alte situaţii de fapt în legătură cu imobilul.
De aceea, critica formulată pe temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată a fi lipsită de fundament juridic, aserţiunile recurentei excedând ipotezele vizate de textul menţionat.
- Referitor la motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a înlăturat de la aplicabilitate Legea nr. 10/2001, apreciind că pretenţiile asupra imobilului înscris în C.F. 5602 Tg.-Mureş, nr. top 2232/2 ar trebui valorificate pe calea dreptului comun.
Critica este neîntemeiată, raportat la situaţia juridică a imobilului.
Astfel, reclamanta însăşi arată în motivele de recurs că „imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg.-Mureş este încă în proprietatea sa, astfel încât statul nu putea să-l înstrăineze".
Afirmaţia recurentei este concordantă cu soluţia instanţei de apel care a reţinut în considerente că „potrivit înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureş, reclamanta B.E. figurează ca proprietar tabular iar aceste înscrieri sunt opozabile faţă de terţi, neexistând nicio dovadă a preluării bunului de către stat".
În acelaşi sens sunt susţinerile reclamantei care, promovând acţiunea de ieşire din indiviziune în contradictoriu cu pârâţii I.I., I.V. şi D.I. a solicitat partajarea imobilului din Tg. Mureş, înscris în C.F. nr. 1291, nr. top 2177/12 şi C.F. nr. 5602, nr. top 2232/2, prin atribuirea către aceştia a întregului imobil şi obligarea la plata sultei către reclamantă.
Potrivit sentinţei civile nr. 631/2009 a Judecătoriei Tg. Mureş, rămas irevocabilă (şi invocată de către intimaţii-pârâţi în apărare, prin întâmpinarea depusă) s-a reţinut că reclamanta este proprietar exclusiv asupra imobilului din C.F. nr. 5602 Tg.-Mureş, nr. top 2232/2, în timp ce pârâţii I.I. şi I.V. sunt proprietari exclusivi asupra imobilului intabulat în C.F. 1291/1 Tg. Mureş, nr. top 2177/2, 2177/a.
Aceste statuări ale instanţei devenite irevocabile (părţile confirmând că nu au exercitat căile de atac), se opun cu efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, părţile neputând pretinde o situaţie contrară regimului juridic stabilit al imobilului, iar instanţa neputând proceda la o altă evaluare jurisdicţională.
- De asemenea, de o manieră la fel de confuză recurenta susţine că sunt lipsite de efecte şi „de referinţă la speţă" hotărârile pronunţate în acţiunea promovată de aceasta vizând nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimaţii I. şi D. (respectiv, sent. civ. nr. 853 din 13 februarie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureş şi Decizia civilă nr. 297/2009 a Tribunalului Mureş) întrucât obiectul judecăţii l-ar fi reprezentat partea din imobil înscrisă în C.F. 5602 Tg.-Mureş, rămasă în proprietatea reclamantei, iar nu aceea trecută în proprietatea statului.
Or, potrivit hotărârilor menţionate, intrate de asemenea în puterea lucrului judecat, cererea în nulitate a fost disjunsă de contestaţia formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001, iar soluţionarea acţiunii prin reţinerea prescripţiei extinctive s-a realizat cu referire la dispoziţiile aceluiaşi act normativ (art. 45 din Legea nr. 10/2001).
Faţă de considerentele arătate, criticile de nelegalitate formulate cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. se constată a fi nefondate, recursul urmând a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta B.(fostă W.) E. împotriva deciziei nr. 126/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurentă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii I.I. şi I.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4767/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4762/2010. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
