ICCJ. Decizia nr. 4912/2010. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4912/2010
Dosar nr. 2156/54/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 5772 din 29 octombrie 2008 Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă si asigurări sociale, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului, începând cu data de 01 septembrie 2005, cu luarea în calcul a adeverinţei nr. 2705 din 05 iunie 2008 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, depusă la dosarul cauzei de către reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 2405 din 24 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia a II a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei sus menţionate, pe care a modificat-o, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul I.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 540 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia a II a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia pentru art. 322 pct. 7 C. proc. civ. către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că Decizia atacată se află în contradicţie cu soluţiile date de aceeaşi instanţă în cauze similare, aducând astfel, prin crearea unei practici neunitare, atingere principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil şi privându-l pe acesta de posibilitatea de a obţine satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a o respinge ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
In acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuentul nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuentul face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de I.I., împotriva deciziei civile nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4921/2010. Civil → |
|---|
