ICCJ. Decizia nr. 5045/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5045/2010
Dosar nr. 2451/118/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 3 aprilie 2008, reclamanţii B.D., B.D. şi B.L.A. au contestat Dispoziţia din 28 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Cumpăna, în baza Legii nr. 10/2001 şi au solicitat anularea acesteia şi, în principal, obligarea pârâţilor Primarul comunei Cumpăna şi Comuna Cumpăna, prin primar la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.700 mp, iar în subsidiar, atribuirea în compensare a unui teren echivalent valoric sau să propună acordarea de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea din 2002, prin care autoarele lor au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.700 mp situat în comuna Cumpăna, jud. Constanţa, iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie atribuit un alt teren în compensare sau să fie acordate despăgubiri băneşti, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului solicitat.
Asupra aceleiaşi notificări, Primarul comunei Cumpăna a emis ulterior Dispoziţia din 29 iulie 2008 prin care propune acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1.700 mp teren, dispoziţie care a fost contestată separat de reclamanţi şi s-a format Dosarul nr. 8890/118/2008, instanţa dispunând conexarea celor două cauze, având aceleaşi părţi, dar şi cu obiect şi cauză ce au legătură între ele.
Prin sentinţa nr. 447 din 03 aprilie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea principală; a dispus anularea Dispoziţiei din 28 februarie 2008; a admis acţiunea conexă; a dispus anularea Dispoziţiei din 29 iulie 2008; a obligat pârâtul să acorde reclamanţilor în compensare alte bunuri sau servicii în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau să propună acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prevăzute de legea specială, lucru necontestat de către pârâţi şi care explică emiterea dispoziţiei cu propunerea acordării de despăgubiri.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii Primarul comunei Cumpăna şi Comuna Cumpăna, prin primar, susţinând că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept pe aspectul apărărilor formulate de către ei, ce au constat în lipsa de obiect a cererii principale urmare a revocării Dispoziţiei din 2008 de către emitent, precum şi caracterul nefondat al cererii conexe prin raportare la inexistenţa de terenuri ce ar fi putut fi atribuite în compensare.
Apelanţii au arătat şi faptul că instanţa de fond a ignorat că reclamanţii au modificat cererea conexă la ultimul termen de judecată, în sensul că nu au mai investit instanţa cu o cerere de anulare a Dispoziţiei din 2008, ci cu una de modificare în parte, de obligare în parte la acordarea în compensare a unei alte suprafeţe de teren.
Prin Decizia civilă nr. 280/ C din data de 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea conexă, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, instanţa de fond trebuia să respingă acţiunea conexă şi nu să dispună anularea Dispoziţiei din 2008, avându-se în vedere că s-a solicitat numai anularea în parte în ceea ce priveşte acordarea de măsuri în compensare şi cum terenuri pentru a fi acordate în compensare nu există, potrivit listei solicitate de la primărie în baza art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, această dispoziţie este legală.
Cu privire la nemotivarea în fapt şi în drept a sentinţei atacate sub aspectul apărărilor formulate de către pârâţii apelanţi, instanţa de apel a constatat că au fost respectate întocmai dispoziţiile art. 261 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii, au exercitat calea de atac a recursului pârâţii Comuna Cumpăna, prin Primar şi Primarul Comunei Cumpăna arătând că, faptul revocării Dispoziţiei din 2008 era de natură a lipsi de obiect cererea principală şi de a determina respingerea acesteia ca rămasă fără obiect, aspecte subliniate atât în faţa instanţei de fond, cât şi a celei de apel. Hotărârea criticată nu evidenţiază considerentele de fapt şi de drept care au determinat instanţa de apel să înlăture aceste critici, care sunt amintite succint ca motive de apel, dar în final ignorate.
Recurenţii critică şi omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata la fond şi în apel, solicitând plata cheltuielilor de judecată şi în recurs, în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea principală înregistrată de reclamanţi la data de 3 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Constanţa, s-a solicitat anularea Dispoziţiei din 28 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Cumpăna.
Prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea înregistrată din 2002, prin care autorii reclamanţilor au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.700 mp situat în comuna Cumpăna, judeţul Constanţa, iar în subsidiar atribuirea unui alt teren în compensare sau acordarea de despăgubiri băneşti.
Ulterior, cu privire la aceeaşi notificare, Primarul comunei Cumpăna a emis Dispoziţia din 20 iulie 2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 1.700 mp (art. 1 din dispoziţie).
Prin această din urmă dispoziţie s-a dispus în mod expres revocarea dispoziţiei din 28 februarie 2008 (art. 2 din dispoziţie), a cărei anulare a făcut obiectul contestaţiei promovate de reclamanţi.
Ca urmare, din momentul emiterii celei de-a doua dispoziţii, prima dispoziţie nu şi-a mai produs efectele, fiind revocată.
Aşadar, acţiunea principală, care viza anularea Dispoziţiei din 2008, a rămas fără obiect, ceea ce impunea respingerea acesteia prin decizia instanţei de apel, prin care s-a dispus doar respingerea acţiunii conexe privind anularea Dispoziţiei din 2008.
Sub aspectul analizat, criticile formulate de către pârâţii-recurenţi sunt fondate, recursul urmând a fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Pe de altă parte, cererea de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, formulată de către pârâţi în baza art. 274 din C. proc. civ., este neîntemeiată deoarece, verificând actele şi lucrările dosarelor de la fond, apel şi recurs, se constată că pârâţii nu au depus niciun fel de dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, aşa încât criticile ce vizează acest aspect nu pot fi primite, cererea urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Comuna Cumpăna, prin Primar şi Primarul Comunei Cumpăna împotriva Deciziei civile nr. 280/ C din data de 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că schimbă în tot sentinţa civilă nr. 447 din data de 03 aprilie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Respinge şi acţiunea principală ca rămasă fără obiect.
Păstrează restul dispoziţiilor deciziei privind admiterea apelului şi respingerea acţiunii conexe.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenţii-pârâţi ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5029/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5055/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
