ICCJ. Decizia nr. 5057/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5057/2010
Dosar nr. 4872/117/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamanta T.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român, prin M.E.F., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în C.F., rectificarea C.F. Cluj prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului Statul Român, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 334 din 22 mai 2009, Tribunalul Cluj a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi a Statului Român, prin M.F.P., respingând acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestor doi pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta T.M.E., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin notificarea nr. 265/2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj.
Întrucât notificarea nu a fost înaintată unităţii deţinătoare de către executorul judecătoresc, asupra acesteia nu s-a pronunţat autoritatea competentă.
Prima instanţă a constatat că reclamanta este îndreptăţită să se adreseze direct instanţei cu prezenta cerere, care poate fi analizată pe fond, din perspectiva Legii nr. 10/2001, având în vedere că reclamanta a formulat notificare în termenul legal, iar până în prezent, după 7 ani de la data notificării, autorităţile statului român nu au pronunţat o soluţie. Astfel, s-a apreciat că reclamanta are dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, iar a pune în sarcina reclamantei obligaţia de a suporta soluţionarea prezentei cereri de către autoritatea competentă la un termen de 7 ani de la notificarea formulată, ce presupune implicit o nouă amânare, contravine spiritului Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a drepturilor de care se bucură reclamanta prin această convenţie.
În continuare, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de moştenitor după persoana care a formulat notificare S.M., persoană care, la rândul său, şi-a justificat calitatea de moştenitoare a defunctului S.Ş. proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. Cluj.
A mai reţinut tribunalul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul a fost confiscat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, dar nu pentru o infracţiune de natură politică, ci pentru săvârşirea unei fapte de natură economică, respectiv speculă, astfel că nu este vorba despre o preluare abuzivă.
Prin Decizia civilă nr. 292/ A din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, reţinând că din considerentele sentinţei penale de condamnare rezultă foarte clar că delictul de speculă era o infracţiune cu caracter pur economic, iar nicidecum politic.
Deşi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 nu enumeră expres care sunt infracţiunile de natură politică ce se încadrează în acest text de lege, se precizează exact ce se înţelege prin noţiunea de infracţiune de natură politică, respectiv trebuie să fie vorba despre o astfel de infracţiune, prevăzută de legislaţia penală, săvârşită ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Or, infracţiunea de cumpărare a mieilor în sezonul de primăvară, de sacrificare a acestora şi de vânzare a pieilor, în nici un caz nu poate fi apreciată ca o manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist, fiind evident vorba despre o infracţiune de natură economică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T.M.E., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat hotărârea instanţei de apel întrucât natura infracţiunii de speculă nu trebuie interpretată stricto senso, numai sub aspectul economic al acesteia, ci trebuie interpretată în funcţie de împrejurările şi regimul în care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Astfel, faţă de regimul sub care s-a dispus această condamnare şi măsura de siguranţă a confiscării averii, recurenta a susţinut că, în speţă, este vorba despre o condamnare politică, având în vedere şi că art. 26817 a fost introdus în C. pen. din 1936 prin Decretul nr. 202/1953 publicat în M. Of. nr. 15 din 14 mai 1953 „ pe linia măsurilor de îngrădire a elementelor capitaliste din comerţ”.
A mai susţinut recurenta că art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea specială nu indică expres care sunt infracţiunile de natură politică, ci lasă la aprecierea instanţei, de la caz la caz, dacă o anumită infracţiune, prin împrejurările în care s-a comis, are caracter politic.
În aceste condiţii, recurenta a arătat că, faţă de împrejurarea că confiscarea averii s-a realizat în regimul comunist ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, implicit, atât pedeapsa pentru infracţiunea de speculă, cât şi măsura de siguranţă a confiscării averii, au o natură politică, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
În speţă, prin sentinţa penală nr. 782 din 19 mai 1959, pronunţată de fostul Tribunal Popular al oraşului Cluj în Dosarul nr. 10489/1959, autorul reclamantei S.Ş. a fost condamnat, conform art. 26817 lit. a) C. pen., la trei ani închisoare corecţională pentru comiterea delictului de speculă, dispunându-se totodată confiscarea în parte a averii acestuia, respectiv a casei de locuit situată în Cluj,în favoarea statului.
Din considerentele hotărârii de condamnare menţionate, rezultă că fapta săvârşită a constat în cumpărarea, sacrificarea şi revânzarea mieilor, miei pe care îi cumpăra din piaţa oraşului Cluj, iar ulterior vindea carnea şi pieile.
În consecinţă, aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei penale, autorul reclamantei a fost condamnat pentru o infracţiune de natură economică, aşa cum în mod corect au statuat şi instanţele de fond şi de apel.
Chiar dacă art. 2 alin. (1) lit. b) nu enumeră în mod expres care sunt infracţiunile de natură politică ce se încadrează în dispoziţiile acestui text de lege, precizează conţinutul noţiunii de infracţiune de natură politică, în sensul că presupune o infracţiune prevăzută de legislaţia penală, săvârşită ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
În cauză, nu se poate considera că în acest mod (cumpărarea, sacrificarea şi revânzarea mieilor) autorul reclamantei a înţeles să lupte împotriva regimului comunist, iar fapta sa ar avea un caracter politic.
Aşa fiind, cum imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în mod corect instanţa de apel a menţinut sentinţa prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.E. împotriva Deciziei nr. 292/ A din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5055/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5062/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
