ICCJ. Decizia nr. 5047/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5047/2010
Dosar nr. 381/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. 1457/2004, reclamantele D.B.P., B.O.A. şi B.R. au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău şi A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor să soluţioneze notificarea nr. 1134/2001 privind restituirea în natură a imobilului F.C. situat în jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr. top 1649,1650,1651, sub sancţiunea obligării pârâtelor la plata de daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data executării acesteia, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2004, reclamantele au depus la dosar precizare de acţiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea notificării nr. 1134 din 17 iulie 2001 adresată pârâtelor şi restituirea în natură către reclamante a F.C., cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
La termenul de judecată din 13 martie 2006, reclamantele şi-au modificat acţiunea, arătând că înţeleg să se judece numai în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 31din 30 noiembrie 2005 emisă de această pârâtă, şi admiterea notificării nr. 1134 din 17 iulie 2001 adresată pârâtelor, privind restituirea în natură a imobilului identificat mai sus, în sensul restituirii către reclamante a acestui i nobil, cu cheltuieli de judecată.
Pin sentinţa civila nr. 135/S din 19 iunie 2006, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată de reclamante, a dispus anularea deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a respins restul pretenţiilor reclamanţilor si a respins cererea formulata de acestea in contradictoriu cu A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele D.B.P., B.O.A. şi B.R. şi pârâta SC B. SA Braşov, prin lichidator.
Prin Decizia civila nr. 93/Ap din 02 iulie 2007, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile formulate de reclamante si pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 135/S din 19 iunie 2006 Tribunalul Braşov pe care a desfiinţat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Pentru a pronunţa aceasta decizie, Curtea a reţinut ca în această instanţă s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă şi expertize tehnice de evaluare a imobilului şi topografică, efectuate în faza administrativă de soluţionare a notificării formulate de reclamante, înscrisuri ce nu au fost cunoscute de prima instanţă, nefiind depuse la dosarul cauzei. Actele de stare civilă dovedesc însă calitatea procesuală activă a reclamantelor şi implicit calitatea acestora de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului. Lipsa actelor de stare civilă a determinat necercetarea fondului litigios de către prima instanţă , fără a exista vreo culpă a acesteia.
Întrucât asupra cererii de restituire în natură a imobilului, justificat prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelurile au fost admise, iar cauza trimisă spre rejudecare, în vederea soluţionării acestui petit.
Instanţa de apel a mai reţinut că cererea de anulare a deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, ca şi excepţia lipsei de interes a reclamantelor invocată de pârâtă au fost corect soluţionate de prima instanţă.
In rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 6977/62/2007, iar Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 554/2007, a admis in parte acţiunea formulata si precizata de reclamantele D.B.P., B.O.A. si B.R., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Braşov, prin lichidator SC C.E. SA Bacău; a anulat Decizia nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a dispus restituirea in natura către reclamante a F.C. situata in judeţul Covasna, pe terenul înscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1649,1650,1651,1652,1654,1655,1656; a dispus restituirea in natura către reclamante a imobilului teren in suprafaţa de 1972 mp situat in jud Covasna, inscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1649.1650 si a dispus intabularea in C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor asupra acestui teren; a respins restul cererilor formulate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantele au solicitat restituirea F.C. Breţcu, neîntabulată în C.F., dar identificată prin raportul de expertiză P.R.ca fiind situată pe terenul înscris în C.F. 4996 Bretcu top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656; că în cauză s-a făcut dovada că această fabrică ce purta denumirea D.N.B., după numele asociatului unic, antecesorul reclamantelor, a fost preluată abuziv de către stat, prin naţionalizare, în baza Legii nr. 119/1948; că se impune restituirea în natură a F.C. deţinută în prezent de SC B. SA, ce se întinde pe terenul înscris în C.F. 4996 Breţcu, top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
In ceea ce priveşte reţinerea în natură a terenului pe care se află această fabrică, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamantele, ca succesoare ale fostului proprietar al fabricii, justifică proprietatea doar pentru terenul din C.F. 4996 top 1649 şi 1650.
Cererea de restituire în natură a terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655, 1656 a fost respinsă, cu motivarea că reclamantele nu au dovedit că antecesorul lor a deţinut aceste terenuri în proprietate şi chiar din memoriul adresat pârâtei, rezultă că ele recunosc că aceste suprafeţe au fost deţinute în proprietate de alte persoane, de la care le-ar fi cumpărat antecesorul lor, însă existenţa acestor contracte de vânzare-cumpărare nu a fost dovedită.
Cu privire la solicitarea de restituire în natură a terenului din top 1651, instanţa a reţinut că a fost înstrăinat anterior preluării de către stat numitei D.G. de către autorul reclamantelor, drept pentru care nu s-a restituit acest teren.
In consecinţă, instanţa a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor doar asupra terenurilor din C.F. 4996 Breţcu top 1649, 1650.
Curtea de Apel Braşov, în al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 53/Ap din 24 aprilie 2008, a admis apelul declarat de reclamantele D.B.P., B.O.A. şi B.R. împotriva sentinţei civile nr. 554/S din 06 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat din alin. (4) al dispozitivului sentinţei menţiunea privind restituirea în natură către reclamante a imobilului teren în suprafaţă de 1972 mp, înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr. top. 1649, 1650; a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a luat act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva cestei decizii a declarat recurs SC B. SA Braşov, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7809 din 8 decembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov, prin lichidator C.E.S.P.R.L. Bacău; a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă, că exista identitate de obiect cu privire la cele două restituiri de imobile înscrise în C.F. Breţcu sub nr. top 1652, 1654, 1655, 1656 şi 1657, solicitate de reclamante şi de numitul J.F., astfel că s-a ajuns la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor către intimatele reclamante şi J.F. şi că, deşi hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către toate părţile, instanţa a soluţionat numai apelul reclamantelor D.B.P., B.D.A. şi B.R., omiţând să analizeze şi să se pronunţe şi cu privire la apelul declarat de pârâta SC B. SA Braşov.
În această situaţie, instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce impune casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, iar cu ocazia rejudecării, urmând ca instanţa să aibă în vedere şi aspectele criticate în recurs.
Prin Decizia civilă nr. 151/A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de SC B. SA prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 554 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov; a admis în parte apelul declarat de apelantele-reclamante D.B.P., B.O.A. şi B.R. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamante a „F.C." situată în comuna Breţcu, Jud Covasna, identificată conform raportului de expertiză intitulat „ memoriu tehnic" efectuat de ing. P.R. cu nr. 27/2002, ce face parte integrantă din prezenta decizie, şi alcătuită din teren înscris în C.F. 4996 Breţcu top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 şi construcţii - cu excepţia construcţiilor edificate de SC B. SA reprezentând: „fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul acoperit de cherestea, ciclonul", identificate conform aceluiaşi raport de expertiză; a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor apelante asupra imobilului înscris în C.F. 4996 Breţcu, top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655; a respins restul pretenţiilor reclamantelor privind restituirea în natură a terenului de sub top 1656 din C.F. 4996 Breţcu; a înlăturat dispoziţiile de la alin. (3), (4) din dispozitivul sentinţei atacate şi a păstrat dispoziţia de anulare a deciziei 31/2005 emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, în rejudecarea apelurilor înregistrate iniţial sub nr. 6977/62/2007, aceasta trebuie sa respecte îndrumările din Decizia de casare; că obiectul apelului reclamantelor este clar stabilit şi prin Decizia 93/2007 a Curţii de Apel Braşov care a desfiinţat prima sentinţă pronunţată în speţă şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând, cu putere de lucru judecat, că reclamantele au justificat calitatea de persoane îndreptăţite la restituire; că Decizia 31/2005 emisă de SC B. SA a fost corect anulată şi s-a dat îndrumare ca la rejudecare să se verifice pretenţiile reclamantelor pentru „întreaga suprafaţă de teren aferentă F.C.", având în vedere expertiza topografică întocmită de expert P.R., la cererea reclamantelor, necontestată de SC B. SA, în faza soluţionării administrative a notificării reclamantelor, întocmită încă din 17 octombrie 2002.
Prin urmare, reclamantele, succesoarele fostului proprietar al fabricii, au solicitat anularea deciziei nr. 31/2005 a SC B. SA şi restituirea în natură a întregului imobil cunoscut ca fiind F.C. - fosta proprietate a antecesorilor lor, identificată prin expertiza solicitată şi efectuată în cadrul Legii nr. 10/2001.
Fără a mai expune motivele de apel formulate de cele două părţi împotriva sentinţei civile 554/2007 a Tribunalului Braşov, instanţa a reţinut că apelul SC B. SA este neîntemeiat.
SC B. SA, deţinătoarea actuală a imobilelor ce fac obiectul prezentei cereri, şi-a concretizat poziţia procesuală faţă de cererea reclamantelor de restituire în natură a acestora, arătând în motivele de apel că „este de acord cu restituirea în natură, dar în condiţiile stabilite de lege", adică, în cazul restituirii terenului în natură, reclamantele trebuie să achite valoarea de piaţă a construcţiilor existente.
Aceste pretenţii ale societăţii deţinătoare, cu privire la acordarea valorii de piaţă a construcţiilor din structura F.C., aşa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing. P.R., au fost pentru prima dată formulate în apelul promovat de această societate împotriva sentinţei civile nr. 544/2007.
Deşi evoluţia soluţionării cauzei a cunoscut două cicluri procesuale şi două soluţii în fond, SC B. SA nu a pretins niciodată la fond aceste despăgubiri în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar instanţa nu putea să le acorde din oficiu, doar ca efect al restituirii în natură a terenurilor, fără să fi fost investită cu o cerere în acest sens, în respectarea principiului disponibilităţii părţii.
S-a reţinut că nu pot fi aplicate, în speţă, nici dispoziţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., deoarece pretenţiile noi ale apelantei SC B. SA nu echivalează cu „despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe", pentru a fi acceptate pentru prima dată în apel.
Pe de altă parte, deşi apelanta a încearcat să justifice pretenţiile invocând raportul de expertiză efectuat de expert L.I. în faza soluţionării administrative a notificării reclamantelor (fila 53 dosar 211/64/2006 al Curţii de Apel Braşov), se constată că prin acest raport nu au fost evaluate şi construcţiile edificate de apelantă pe terenul din incinta fabricii, ce a aparţinut antecesorului reclamantelor.
Expertul a identificat şi evaluat construcţiile vechi şi terenul din incinta fabricii, ce au făcut obiectul preluării abuzive, conform inventarului din 30 iunie 1948, fila 97-98 din dosar nr. 1457/2004 al Tribunalului Braşov, însă nu a evaluat şi construcţiile realizate de B. SA (fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul de cherestea, ciclonul).
Aşadar, valoarea acestor construcţii nu a fost determinată iar interesul cuantificării valorii de piaţă a construcţiilor respective îi incumbă acestei societăţi. Prin urmare , lipsa evaluării construcţiilor din culpa acestei apelante nu poate atrage nesoluţionarea cererii de restituire în natură a terenului, valoarea de piaţă a construcţiilor putând fi obţinută şi pe cale separată.
In ceea ce priveşte apelul reclamantelor, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a înţeles că „F.C." a fost solicitată de reclamante a fi restituită în natură doar ca şi construcţie, iar pentru terenul pe care este amplasată a făcut o drastică cenzură, încălcând dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 , cât şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanţii au solicitat anularea deciziei nr. 31/2005 emisă de SC B. SA şi restituirea în natură a „F.C." înţelegând prin aceasta construcţia şi terenul în întinderea şi structura pe care a avut-o exact la momentul naţionalizării la data de 30 iunie 1948, aşa cum rezultă din inventarul de preluare a „F.C.D.N.B." de către I.P.E.I.E.L. Breţcu, confirmat şi de conţinutul Deciziei nr. 422/1963, care concretizează regimul juridic al acestui imobil raportat la legislaţia vremii.
S-a mai reţinut, că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus restituirea în natură doar a terenului de sub top 1649 şi 1650, ignorând probele administrate care creează în favoarea reclamantelor „prezumţia relativă de proprietate", acestea justificând că la momentul preluării abuzive (al naţionalizării în baza Legii nr. 119/1948), autorul lor deţinea, în alcătuirea F.C., terenurile identificate conform expertizei P.R. şi construcţiile identificate conform expertizei L.I., şi că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 23 din Legea 10/2001, întrucât reclamantele justifică proprietatea antecesorilor lor înainte de preluarea imobilului de către stat prin extras C.F. 4996, pentru top 1649, 1650, 1651, potrivit căruia dreptul de proprietate înainte de naţionalizare a aparţinut numiţilor M.M. născută D., B.E. născută D., B.R. născută D. şi D.P.
Chiar dacă terenul de sub top 1651 a fost înstrăinat de antecesorii reclamantelor numitei D.G. în 1959, care se şi înscrise în C.F. - figurând la data încheierii nr. 436/1963 ca proprietar anterior Statului Român, nu trebuie ignorat momentul preluării folosinţei acestui imobil ca efect al naţionalizării de la fostul proprietar al F.D.B., în iunie 1948, conform inventarului.
La acel moment s-a produs preluarea abuzivă, iar imobilul , teren şi construcţie, din C.F. 4996 Breţcu, top 1651, era în proprietatea şi posesia evidentă a autorilor reclamantelor.
Pentru restul imobilelor de sub top 1652, 1654, 1655, s-a constatat că se impune restituirea în natură, deoarece reclamantele au dovedit că antecesorul lor deţinea la momentul preluării abuzive şi aceste terenuri, iar pârâta nu se opune restituirii în natură recunoscând aceste terenuri ca alcătuind incinta fabricii - conform raportului de expertiză L.I., reţinându-se astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi justificarea dreptului de proprietate al antecesoarelor reclamantelor asupra terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655.
Prin art. 24 din lege, legiuitorul a creat o prezumţie relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptăţite în sensul că „ în absenţa unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deţinut imobilul sub nume de proprietar , existenţa şi întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuţie măsura preluării abuzive", iar, în speţă, inventarul încheiat în 1948, prin care s-a preluat imobilul F.C. - construcţii şi teren - de la D.B. şi a trecut în folosinţa I.P.E.I.L. Breţcu, face dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamantelor asupra acestor terenuri.
In ceea ce priveşte restituirea în natură a terenului de sub nr. top 1656 instanţa a apreciat pretenţiile reclamantelor nefondate, reţinând că legalitatea şi temeinicia pretenţiilor reclamantelor trebuie analizată şi prin raportare la obiectul notificării soluţionată prin Decizia nr. 31/2005, a cărei anulare s-a solicitat.
S-a constatat că, în etapa administrativă, după întocmirea raportului de expertiză P.R. reclamanta D.B.P., prin adresa 987 din 13 martie 2003, fila 51 dosar apel, arată că solicită restituirea în natură a terenului care figurează sub nr. top 1649, 1650, 1651, 1652 , 1654, 1655, iar despre terenul de sub top 1656 declară că nu arc nici un fel de pretenţii.
Constatând că nu sunt justificate dispoziţiile art. 23 din Legea 10/2001, cât şi dispoziţiile art. 23.1 din Normele metodologice cu privire la acest teren, instanţa a respins pretenţiile reclamantelor referitoare la restituirea terenului de sub nr. top 1656.
Preluarea abuzivă a F.C., în temeiul Legii nr. 119/1948 de la fostul proprietar D.N.B. a vizat şi clădirile existente pe toate aceste parcele de teren, identificate conform inventarului încheiat în iunie 1948.
În prezent, pe teren se mai regăsesc o parte din acestea , altele au fost dezafectate, situaţia actuală a construcţiilor fiind descrisă în raportul de expertiza L.I., cu precizarea că la data efectuării expertizei fabrica nu mai funcţiona.
Raportul menţionează că SC B. SA a construit fabrica de lăzi (amplasată pe top 1654, 1655 , parţial pe 1656 conform raportului de expertiză P.R.), centrala termică (amplasată pe top 1650 conform expertizei P.R.), depozitul acoperit de cherestea (identificat conform anexei 4 la raportul de expertiză P.R.) ciclonul (amplasat pe top 1649 conform anexei 4 la raportul de expertiză P.R.), care nu vor fi restituite în natură, neintrând în structura fabricii aşa cum era ea alcătuită la momentul preluării abuzive.
S-a conchis, că, în temeiul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a terenului pe care se află aceste construcţii dacă persoana îndreptăţită achită unităţii deţinătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiilor respective, însă, în speţă, valoarea acestor edificate nu a fost solicitată cu respectarea dispoziţiilor procedurale, de către apelanta SC B. SA, însă această despăgubire poate fi obţinută pe cale separată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele D.B.P., precum şi pârâta SC B. SA Braşov.
Prin recursul lor, reclamantele D.B.P., B.O.A. şi B.R. au criticat Decizia pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că, chiar dacă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, face referire expresă doar la terenuri, lăsând oarecum incerta situaţia construcţiilor ridicate fără autorizaţie pe acestea, din perspectiva dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, este cert că existenţa sau inexistenţa unei autorizaţii de construire constituie un element ce se resfrânge asupra situaţiei juridice a întregului imobil.
Prin urmare, întrucât legea specială este lacunară, se arată că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun din materia accesiunii imobiliare artificiale, art. 492 şi art. 494 C. civ., potrivit cărora orice construcţie aparţine celui care, la data edificării, era proprietarul fondului.
Terenul fiind luat de stat fără titlu valabil, din perspectiva art. 2 din Legea nr. 10/2001, indiferent de persoana care a edificat construcţia neautorizată, proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiei încă de la data edificării ei.
S-a mai arătat că, în plus, construcţiile edificate de intimată sunt într-o stare de gravă deteriorare, care implică demolarea lor.
Mai mult, intimata nu şi-a dovedit susţinerile făcute, iar raportul de prezentare şi evaluare a construcţiilor, fiind extrajudiciare, nu şi l-a însuşit.
Prin recursul său, pârâta SC B. SA a arătat că instanţa de apel a dispus restituirea în natură către reclamante a F.C. situată în comuna Bretcu, judeţul Covasna, identificată conform raportului de expertiză efectuat de P.R., cu nr. 27/2002, alcătuită din teren înscris în C.F. 4996 Bretcu şi construcţii, cu excepţia construcţiilor edificate de SC B. SA
Or, SC B. SA a mai fost obligată la restituirea acestui teren către un alt contestator, respectiv J.F., prin Decizia nr. 153/Ap pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 4902/62/2003, prin care a fost obligată să restituie numitului J.F. imobilele înscrise în C.F. nr. 4996 Bretcu, sub nr. top 1652, 1657, 1654 şi 1655, în temeiul raportului de expertiză efectuat de P.R.
Câtă vreme reclamantele, cât şi numitul J.F. au solicitat restituirea aceleiaşi suprafeţe de teren, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, în sensul identificării terenului ce trebuie restituit reclamantelor.
În recurs, s-a dispus Decizia pronunţată în dosarul nr. 4902/62/2006 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, nr. 52 din 29 aprilie 2010, prin care s-a admis apelul declarat de SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 154 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Braşov, pe care s schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în jduecată formulată de contestatoarea J.F., în dosarul nr. nou 4902/62/2006 al Tribunalului Braşov.
Prin această cerere, numitul J.F. a solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată şi restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1652, 1654 şi 1653, precum şi în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate de recurentele-reclamante şi recurenta-pârâtă, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:
Recurentele-reclamante formulează critici împotriva deciziei recurate ca fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 9, art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, cât şi a art. 492 şi art. 494 C. civ., în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cererii pârâtei de acordarea de despăgubiri de către reclamante, reprezentând valoarea construcţiilor din cadrul F.C. edificate ulterior preluării abuzive a terenului, ce a fost restituit reclamantelor.
Potrivit art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 „se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiilor respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare".
Numai că, în speţă, reclamantele, prin acţiunea introductivă de instanţă, nu au solicitat stabilirea regimului juridic al construcţiilor edificate de pârâtă pe terenurile în litigiu şi implicit dacă acestea cad sau nu cad sub incidenţa art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, iar pârâta a formulat pentru prima dată pretenţii cu privire la acordarea valorii de piaţă a construcţiilor edificate de aceasta din structura F.C., aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de ing. P.R., pentru prima dacă în apelul formulat de această pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 544/2007 a Tribunalului Braşov, cerere respinsă atât în primul ciclu procesual, cât şi în cel de-al doilea ciclu procesual, prin Decizia recurată, cu motivarea că aceasta constituie o cerere nouă, devenind astfel incidente prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., şi, prin urmare, această cerere nu a fost şi analizată.
Mai mult, pe acest aspect, recurenta-pârâtă nu a formulat critici împotriva deciziei pronunţate în apel, astfel că nu se poate discuta fondul acestei cereri pentru prima dată în recurs, aşa cum tind recurentele-reclamante, părţile având deschisă calea unei acţiuni separate pentru tranşarea acestei chestiuni litigioase.
De aceea, recursul declarat de recurentele-reclamante este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.
Şi recursul declarat de pârâta SC B. SA este nefondat, pentru cele ce succed:
Prin recursul său, pârâta SC B. SA a arătat că, urmare a pronunţării deciziei recurate, cât şi a celei pronunţate în dosarul nr. 4902/62/2006 al Curţii de Apel Braşov, este obligată să atribuie aceleaşi imobile atât către reclamante, cât şi către numitul J.F.
În recurs, s-a depus Decizia nr. 52/Ap din 29 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a admis apelul declarat de intimata SC B. SA Braşov, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul J.F., în dosarul nr. 661/2005 (nr. nou 4902/62/2006) al Tribunalului Braşov, acţiune prin care numitul J.F. a solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată şi obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului-teren situat în comuna Bretcu, judeţul Covasna, acţiune precizată ulterior în sensul că solicită obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să îi restituie în natură imobilele înscrise în C.F. 4996 Bretcu, nr. top 1652, 1654 şi 1655, precum şi în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656.
Prin urmare, prin Decizia mai sus precizată, numitul J.F. a renunţat la judecata acţiunii faţă de recurenta SC B. SA prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea în natură a terenurilor ce au fost restituite prin Decizia recurată către reclamante, astfel că aceasta nu se mai află în imposibilitatea obiectivă de a restitui terenurile în litigiu către recurentele-reclamante, iar criticile formulate de pârâtă pe acest aspect apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse în consecinţă.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de B.O.A., B.R. şi D.B.P. şi de pârâta SC B. SA Braşov, prin lichidator SC C. SPRL Bacău, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele B.O.A., B.R. şi D.B.P. şi de pârâta SC B. SA Braşov, prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva deciziei nr. 151/Ap din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5050/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5022/2010. Civil. Succesiune. Revizuire -... → |
|---|
