ICCJ. Decizia nr. 5063/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5063/2010
Dosar nr. 13729/3/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 2 aprilie 2009, reclamanţii M.A.M., P.B., D.A. şi G.P. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului General al Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 2510 din 17februarie 2004, comunicată în data de 4 martie 2009, prin care s-a dispus respingerea notificării prin care reclamanţii au solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, solicitând să se admită contestaţia, să se dispună anularea Dispoziţiei Primarului General şi obligarea pârâtului la continuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, în vederea acordării măsurilor reparatorii pentru imobilul sus - menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 1132 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii M.A.M., P.B., D.A. şi G.P., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general; a anulat Dispoziţia nr. 2510 din 17 februarie 2004 emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să continue procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul solicitat, conform notificării nr. 4854 din 15 octombrie 2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin notificarea nr. 4854 din 15 octombrie 2001, comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul în suprafaţă de 200 mp şi construcţia demolată, situate în Bucureşti sector 2, în calitate de moştenitori legali ai defuncţilor A.N. şi A.E.
La depunerea notificării nu au fost ataşate înscrisurile doveditoare ale calităţii de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin Dispoziţia Primarului general al municipiului Bucureşti nr. 2510 din 17 februarie 2004 a fost respinsă notificarea formulată de către reclamanţi, cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a calităţii de moştenitori ai defuncţilor A.N. şi A.E.
Dispoziţia nu a fost comunicată către reclamanţi potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 23.1 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (în vigoare la momentul soluţionării notificării), termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective (adică aceea de a depune actele doveditoare) se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptăţită nu posedă actele respective are semnificaţia acceptării prorogării termenului respectiv (în această ipoteză termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data comunicării răspunsului).
Întrucât reclamanţilor nu li s-a adus la cunoştinţă această obligaţie, pârâta nu putea proceda la soluţionarea notificării.
În consecinţă, Dispoziţia Primarului nr. 2510 din 17 februarie 2004 a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale, astfel că tribunalul a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei emisă în soluţionarea notificării şi a obligat pârâta la continuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 42 A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă Primăria municipiului Bucureşti prin primarul general, reţinând, în esenţă, că în mod corect a constatat instanţa de fond că, potrivit dispoziţiilor art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, unitatea deţinătoare trebuia să le aducă la cunoştinţa intimaţilor că este necesară depunerea de acte suplimentare cu privire la dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării şi de asemenea, cu privire la dovedirea calităţii de moştenitor, cu atât mai mult cu cât aceştia au precizat că vor depune acte suplimentare în chiar cuprinsul notificării.
Prin urmare, în mod greşit a procedat unitatea deţinătoare la emiterea Dispoziţiei 2510/2004, fără a le solicita notificatorilor depunerea de acte suplimentare, astfel că, legal, prima instanţă a admis contestaţia şi a dispus continuarea procedurii administrative, prin verificarea înscrisurilor deţinute şi depuse de intimaţi la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 din lege, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Prin urmare, în cazul în care persoana îndreptăţită a depus o dată cu notificarea toate actele de care aceasta înţelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării, însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus actele doveditoare, termenul respectiv curge de la data depunerii acestora.
Mai mult, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existenţei, alături de notificare şi celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptăţite la restituire, în sensul că nu mai deţine probe, precizare ce condiţionează pârâtul în a se pronunţa asupra notificării, potrivit art. 28.1 din HG nr. 498/2003.
Obligaţia de a depune actele doveditoare ale proprietăţii, precum şi, în cazul moştenitorilor, a celor care atestă această calitate, revine, potrivit art. 22 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, notificatorilor, iar acestea trebuiau depuse ca anexă la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, sub imperiul căreia a fost soluţionată notificarea, termen ce a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001, OUG nr. 145/2001, OUG nr. 184/2000 şi OUG nr. 10/2003.
Acest termen a fost acordat tocmai în ideea ca notificatul să beneficieze de timp suficient pentru depunerea tuturor actelor doveditoare.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 25 din legea republicată, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură".
Prin urmare, termenul de 60 de zile de soluţionare a notificării curge de la depunerea acesteia, când este însoţită de actele doveditoare, sau de la depunerea actelor doveditoare, atunci când acestea nu au fost depuse odată cu notificarea.
În speţă, prin dispoziţia contestată, nr. 2570 din 17 februarie 2004, s-a respins notificarea formulată de reclamanţi cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate, deşi în notificarea nr. 4854 din 15 octombrie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că actele doveditoare pe care îşi întemeiază notificarea „vor fi depuse în termenul prevăzut de lege", ceea ce echivalează cu acceptarea prorogării termenului de soluţionare a notificării.
Prin urmare, pârâta nu putea soluţiona notificarea în termenul de 60 de zile de la de la formularea acesteia, deoarece actele doveditoare nu au fost depuse odată cu aceasta, iar termenul de 60 de zile de soluţionare a notificării curge de la data depunerii actelor doveditoare de către reclamanţi, situaţie în care pârâta trebuia să comunice, în scris, notificatorilor faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea actelor doveditoare, conform art. 25 alin. (1) pct. 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce aceasta nu a făcut.
Este adevărat că termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, a fost prelungit succesiv până la 14 mai 2003, însă, pentru soluţionarea notificării, în condiţiile în care notificatorii au acceptat prorogarea termenului de soluţionare a acesteia, pârâta era obligată să comunice notificatorilor, anterior emiterii dispoziţiei contestate, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Or, recurenta-pârâtă a procedat la soluţionarea notificării prin Decizia contestată cu încălcarea prevederilor legale, astfel că soluţia instanţei de fond, menţinută prin Decizia recurată, este legală.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 42A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5064/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5059/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
