ICCJ. Decizia nr. 5064/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5064/2010
Dosar nr. 1/291/1997
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 517 din 17 mai 2009, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a respins excepţia perimării, invocată din oficiu de instanţă; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC P. SA; a admis în parte acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost precizată; pârâţii SC P. SA şi comuna Dulceşti, prin primar, au fost obligaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, următoarele imobile situate în comuna Dulceşti pct. Vatră – sat centru astfel: construcţii, astfel cum sunt identificate prin expertiză, han, C1 în suprafaţă de 216 mp identificată ca spaţiu comercial şi oficiu poştal; hotel, C2 în suprafaţă de 164 mp, parter anexe, C3, suprafaţă 807,75 mp; magazie moară, C4, 189 mp; pivniţă, C5 suprafaţă de 100 mp.
Terenuri identificate prin expertiză, astfel: 2128 mp parcela 17/1 reprezentând teren aferent construcţiei cu destinaţie moară cereale; 23495 mp liber de construcţii, respectiv parcela 23; a fost respinsă revendicarea celorlalte imobile, ca neîntemeiată; s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor cu privire la suprafaţa de 16 ha teren şi parc, precum şi a suprafeţelor de 1983 mp şi 778 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt soţia supravieţuitoare (M.J.V.B.), fiică şi fiu (I.D.V.B. şi C.V.B.) ai defunctului D.C.V.B.- decedat la 23 iulie 1953. Acesta a dobândit prin moştenire de la tatăl său, C.M.V.B. - decedat la 6 ianuarie 1944, moşia Dulceşti care a fost dobândită de către acesta, la rândul său, prin cumpărare cu actul autentificat sub nr. 312 din 1 aprilie 1898 al Tribunalului Roman, de la N. şi E.H., preluarea moştenirii fiind inventariată şi evaluată pentru „Fisc" conform procesului-verbal din 24 octombrie 1946.
Certificatul de moştenitor nr. 184/1957 atestă calitatea de moştenitori legali ai reclamanţilor. Că, în anul 1948 întreaga moşie a fost preluată de stat prin naţionalizare, conform M.Of. nr. 229 din 2 octombrie 1948 – fila 36. În anul 1983 SC I.P. SA a preluat, pe bază de protocol, şi moara Dulceşti.
Acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată la data de 30 octombrie 1997 şi are ca obiect revendicarea unui imobil preluat abuziv de stat, întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 C. civ. La data de 9 februarie 1998 cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., şi a fost repusă pe rol la data de 12 aprilie 2007.
După apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţi au formulat notificarea în temeiul legii speciale, iar la data de 21 februarie 2002 au contestat deciziile nr. 92 şi 93 emise de SC P. prin care acesta a respins notificarea.
Prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2002 a Tribunalului Neamţ s-a suspendat judecata cererii de restituire a imobilului în natură, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a constatării nulităţii absolute a contractelor de privatizare, disjunsă şi înaintată spre soluţionare Tribunalului Neamţ.
S-a mai reţinut şi faptul că, chiar dacă repunerea pe rol a cauzei s-a făcut la data de 15 februarie 2007 cu mult peste termenul de un an prevăzut de art. 248 C. civ., perimarea nu produce efecte, acţiunea în revendicarea imobilelor menţionate este imprescriptibilă.
Curtea de apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 114 din 2 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de pârâta SC P. împotriva sentinţei civile nr. 517/2009 a Tribunalului Bacău şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia perimării şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanţi; a menţinut dispoziţia cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, acţiunea în revendicarea imobilelor (teren şi construcţie) dedusă judecăţii, a fost suspendată la data de 9 februarie 1988, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., iar repunerea pe rol a cauzei a avut loc la data de 15 februarie 2007, deci după termenul de trei ani de la data soluţionării irevocabile a acţiunii ce a determinat răspunderea ei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
S-a mai reţinut şi faptul că, deşi hotărârea care a pricinuit suspendarea soluţionării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a devenit irevocabilă la data de 27 ianuarie 2004 prin pronunţarea deciziei nr. 282 ( ds – 282)/2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei după trei ani, respectiv la data de 15 februarie 2007.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs reclamanţii: V.B.J.M., V.B.I.D. şi V.B.C., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Excepţia perimării acţiunii introductive trebuie respinsă, deoarece în cauză nu se pot identifica nici una din ipotezele prevăzute de art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, starea de perimare nu a fost constatată înainte de cererea de repunere pe rol, iar partea adversă nu a invocat o astfel de problemă.
- De vreme ce acţiunea principală are ca obiect revendicarea care este imprescriptibilă, nu se pune problema perimării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părţii interesate.
În speţă, excepţia perimării acţiunii formulată de reclamanţii V.B.J.M., V.B.I.D. şi V.B.C., a fost ridicată din oficiu de instanţa de fond, ocazie cu care aceasta a respins-o.
De asemenea, perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în şedinţă publică. Astfel că, nu poate fi reţinută motivarea reclamanţilor potrivit căreia constatarea perimării trebuia să se facă înaintea repunerii pe rol sau la momentul soluţionării acestei cereri.
Dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. au un caracter general, în sensul că vizează orice acţiune, fără a distinge între natura şi caracterul lor. Aşa se face că, perimarea operează şi în cadrul acţiunilor reale din care face parte acţiunea în revendicare, precum acţiunile de stare civilă, sau orice alte acţiuni, chiar dacă acestea ar fi declarate de lege imprescriptibile.
Aşadar, faţă de cele reţinute, Înalta Curte va constata că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii V.B.J.M., V.B.I.D., V.B.C. împotriva deciziei nr. 114 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5067/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5063/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
