ICCJ. Decizia nr. 5118/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5118/2010
Dosar nr. 7479/3/2008
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 221 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, s-a admis apelul reclamanţilor N.V. şi N.I.D. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 18 februarie 2009 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a desfiinţat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instanţe, reţinându-se următoarele considerente:
În mod greşit prima instanţă a reţinut că acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii formulată de proprietarul terenului care a fost şi constructor este inadmisibilă.
Interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor legale în materie de accesiune este eronată. Astfel, potrivit art. 482 C. civ. „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot … ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune".
Ca atare, în mod greşit a reţinut prima instanţă că accesiunea există doar în măsura în care proprietarul pământului nu a fost şi proprietarul materialelor folosite la edificarea construcţiei sau când construcţia a fost realizată, cu materialele ei, de o altă persoană decât proprietarul terenului. Cele două situaţii prezentate reprezintă doar cazuri particulare de dobândire a proprietăţii pe calea accesiunii.
În egală măsură însă, cazul cel mai frecvent în care acest mod de dobândire a proprietăţii operează este cel în care proprietarul terenului edifică o construcţie pe terenul său. Susţinerea primei instanţe în sensul că pentru această ipoteză nu operează accesiunea, ci este aplicabilă doar o prezumţie, respectiv cea cuprinsă în art. 492 C. civ., contravine dispoziţiilor art. 644 şi art. 645 C. civ., care nu consacră „prezumţia" ca mod de dobândire a proprietăţii asupra construcţiei de către proprietarul terenului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, fără însă a-l timbra deşi a fost citat cu menţiunea timbrării recursului sub sancţiunea anulării lui ca netimbrat.
Faţă de excepţia dirimantă şi absolută a netimbrării, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 221A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5121/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5115/2010. Civil → |
|---|
