ICCJ. Decizia nr. 5122/2010. Civil. Succesiune. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5122/2010
Dosar nr. 79/1/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuenta M.P. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1589 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care este potrivnică deciziei civile nr. 989 din 11 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cele 9 puncte ale art. 322 C. proc. civ.
Drept urmare, pot fi atacate cu revizuire doar hotărârile definitive ce evocă fondul cauzei.
Condiţia sus arătată de evocare a fondului cauzei este astfel o condiţie sine qua non pentru ca o hotărâre definitivă să poată constitui obiect al revizuirii.
Faţă de această condiţie expresă şi imperativă impusă prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., este de reţinut că prin Decizia civilă nr. 1589 din 18 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins recursul pârâtei M.P. împotriva deciziei civile nr. 621 din 4 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, situaţie în care această hotărâre nu îndeplineşte condiţia de evocare a fondului, impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Evocarea fondului este stabilită ca o condiţie sine qua non întrucât cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează existenţa a două hotărâri potrivnice, ce conţin dispoziţii ireconciliabile, ce nu se pot executa simultan.
Existenţa hotărârilor potrivnice se referă la dispozitivul hotărârilor, în condiţiile în care executarea hotărârilor se face potrivit dispozitivului hotărârii.
Or, Decizia civilă nr. 1589 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti nu evocă fondul iar dispozitivul ei vizează respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 621 din 4 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti.
Din perspectiva celor expuse cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuenta a susţinut că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 989/R/2006 a Tribunalului Bucureşti.
În condiţiile în care nu ar opera excepţia inadmisibilităţii revizuirii, este de reţinut că dreptul de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri are în vedere situaţia în care în cea de-a doua hotărâre să nu se fi discutat existenţa primei hotărâri respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat sau instanţa să fi omis a se pronunţa pe această excepţie.
Şi din perspectiva acestei condiţii, cererea de revizuire ar fi fost nefondată întrucât existenţa deciziei civile nr. 989/R/2006 a Tribunalului Bucureşti şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost examinată de instanţa de recurs respingând excepţia autorităţii de lucru judecat.
Faţă de cele expuse, cum în cauză nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea a cărei revizuire se solicită neevocând fondul, urmează a se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta M.P. împotriva deciziei nr. 1589 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5135/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5123/2010. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
