ICCJ. Decizia nr. 5121/2010. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5121/2010
Dosar nr. 15823/211/2009
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj, dosar civil nr. 15823/211/2009 C.I. a solicitat îndreptarea omisiunii din dispozitivul deciziei civile nr. 181/A/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş în sensul obligării intimaţilor C.E. şi C.M. la plata sumei de 83.755.000 lei sultă.
Faţă de obiectul dedus judecăţii, Judecătoria Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Astfel prin Decizia civilă nr. 6 din 14 ianuarie 2010 dos. 15823/211/2009.
Curtea de Apel Târgu Mureş a interpretat cererea ca fiind o contestaţie la executare şi a respins-o ca nefondată pentru următoarele considerente.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia mai sus menţionată s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. 9585 Cluj Napoca nr. top. 1675/1, 1675/2 prin partajare în natură conform variantei I a expertizei tehnice efectuate de inginer B.G. care face parte integrantă din respectiva decizie. Având în vedere că în cuprinsul acestei variante s-a stabilit în sarcina intimaţilor C. plata unei sulte în cuantum de 83.755.000 ROL în favoarea contestatorului, acesta a început executarea silită pentru plata acestei sume care însă nu a fost cuprinsă în dispozitivul hotărârii de partajare.
Prin Decizia civilă nr. 181/A din 3 decembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul reclamanţilor C.E. şi C.M. împotriva sentinţei civile nr. 239 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Cluj. A fost schimbată hotărârea atacată în sensul că s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. nr. 9585 Cluj Napoca nr. top. 1675/1 şi 1685/2, prin partajare în natură conform variantei I (redactare nouă) a expertizei tehnice efectuată de ing. B.G., planşele 3 A, 4, 5 (filele 72, 73, 110) care fac parte din această decizie.
Potrivit art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".
Textul de lege se referă la noţiunea de „lămurire" care exclude orice modificare a hotărârii în conţinutul ei. Lămurirea hotărârii presupune o interpretare a acesteia nicidecum o reconsiderare.
Din considerentele hotărârii supuse prevederilor art. 399 C. proc. civ., rezultă motivele ce au determinat instanţa la alegerea variantei I din expertiză pentru sistarea indiviziunii.
Instanţa arată că „nu se pune problema stabilirii vreunei sulte compensatorii în varianta I stabilită de expert".
Mai mult, urmare recursului declarat de C.I., C.T. şi C.A.E., prin Decizia civilă nr. 27/R din 19 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1752/2005/C Curtea de Apel Târgu Mureş a menţinut Decizia nr. 181/A din 03 decembrie 2003 arătând că modalitatea de partajare aleasă de instanţa de apel nu presupune achitarea vreunei sulte (f. 4 aliniat penultim al deciziei nr. 1752/2005).
În aceste condiţii, s-a apreciat că, contestaţia la titlu ce face obiectul prezentei cauze tinde de fapt la o reapreciere asupra legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu, ceea ce este inadmisibil dat fiind că s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat. Admiterea contestaţiei, în situaţia dedusă judecăţii, ar modifica considerentele cu caracter definitiv, cu puterea de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.I. solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată în condiţiile art. 2811 C. proc. civ.
Criticile aduse hotărârii recurate vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în condiţiile în care cererea viza omisiunea strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 181/A/2003 în ce priveşte cuantumul sultei.
Din acest punct de vedere trebuia (susţine recurentul) să fie lămurit şi completat dispozitivul hotărârii, câtă vreme în considerentele hotărârii susmenţionate este stabilit cuantumul sultei.
Recurentul mai susţine că în mod greşit s-a apreciat de către instanţă că obiectul cererii îl constituie contestaţia la executare, întrucât cererea a fost întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat.
Obiectul dedus judecăţii îl constituie cererea formulată în condiţiile art. 2811 C. proc. civ., în ce priveşte omisiunea strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 181/A/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş privind cuantumul sultei.
Astfel s-a susţinut că deşi s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din C.F. 9585 Cluj Napoca nr. top. 1675/1, 1675/2 conform expertizei ing. B.G., varianta I, care stabileşte şi o sultă de 83.755.000 lei, totuşi această sultă nu este menţionată în dispozitivul deciziei nr. 181/A/2003.
Art. 281 C. proc. civ. prevede că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul şi întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei ce a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul.
Instanţa va rezolva cererea prin încheiere în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Art. 2812 C. proc. civ. prevede situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidente se poate cere completarea hotărârii.
Faţă de textele legale sus evocate, de cererea petentului ce vizează fără posibilitate de echivoc omisiunea stabilirii sultei prin dispozitiv, instanţa în baza rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., avea obligaţia şi ca atare să se pronunţe asupra obiectului cererii deduse judecăţii, cerere ce viza omisiunea din dispozitivul deciziei nr. 181/2003 a cuantumului sultei.
În condiţiile în care temeiul de drept invocat de petent l-a constituit art. 2811 C. proc. civ., soluţionarea ei trebuia făcută prin respectarea dispoziţiilor art. 2811 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu cu citarea părţilor.
Cum din cele expuse, rezultă că instanţa a schimbat obiectul dedus judecăţii fiind prezente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 6/A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă, asigurări sociale, pentru minori şi de familie pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5119/2010. Civil. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 5118/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
