ICCJ. Decizia nr. 5135/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5135/2010
Dosar nr. 425/42/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 reţinându-se că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi că pârâtul D.S. care a ridicat această excepţie de neconstituţionalitate a făcut o confuzie între dreptul subiectiv civil şi drepturile procesuale astfel cum sunt ele prevăzute de art. 723 C. proc. civ., cum ar fi dreptul de a adresa cereri instanţei, dreptul de apărare, dreptul de a îndeplini acte de procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.S., criticând hotărârea pentru nelegalitate sub următoarele aspecte.
Recurentul susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, în condiţiunile în care a făcut dovada deplină a admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Recurentul susţine că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare ce are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază procesuală a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Ca atare, condiţia sine qua non pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi, ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, este ca acea excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, obiectul litigiului în cadrul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1991, îl constituie pronunţarea unei hotărâri privind acordul pârâtului la edificarea de către reclamanţi a unei construcţii cu destinaţia de pensiune turistică în oraşul Sinaia, judeţul Prahova, situaţie în care în mod legal a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că nu există legătură de cauzalitate între excepţia ridicată şi obiectul litigiului.
Din perspectiva celor expuse, criticile recurentului sunt nefondate, motiv pentru care nefiind prezente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul petentului urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul D.S. împotriva încheierii nr. 435 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5137/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5122/2010. Civil. Succesiune. Revizuire -... → |
|---|
