ICCJ. Decizia nr. 5142/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5142/2010
Dosar nr. 19844/63/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 18475 din 28 septembrie 2007 Primarul Municipiului Craiova a respins cererea formulată de V.C., în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 306 mp, situat în Craiova, şi a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
La 29 octombrie 2007, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie solicitând instanţei - în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova - să oblige pârâtul a-i restitui în natură terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea întrucât imobilul este liber, neafectat de construcţii sau alte utilităţi.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 141 din 14 aprilie 2009, a admis contestaţia şi anulând parţial dispoziţia, în ceea ce priveşte modalitatea de restituire, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 209,35 mp, identificat prin raportul de expertiză, suplimentul acestuia şi schiţa aferentă.
A constatat că pentru diferenţa de teren imposibil de restituit în natură, până la 306 mp, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că o parte din suprafaţa de teren în litigiu este liberă şi neafectată de utilităţi publice, restul terenului fiind ocupat de carosabilul străzii şi zona aferentă.
S-au mai reţinut şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că terenul nu este amenajat sau ocupat de construcţii, în aceeaşi zonă fiind restituite în natură terenuri, către alte persoane îndreptăţite iar în prezent sunt construite case de către diverşi proprietari.
Tot astfel, conchide instanţa fondului, cum din schiţa aferentă raportului de expertiză rezultă că şi celelalte terenuri - ca şi cel aflat în litigiu - sunt traversate de conducte subterane, rezultă că existenţa acestora nu poate împieta asupra imposibilităţii restituirii în natură.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 287 din 3 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi, reţinând în esenţă că din întreg contextul probatoriu administrat rezultă fără echivoc că o parte „precis determinată" din teren este complet lipsită de orice afectaţiune şi deci posibil de restituit în natură.
În cauză, au declarat recurs în termen legal pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunţate în cauză pe considerentul greşitei restituiri în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării care, susţin recurenţii, este afectat de dotări tehnico-edilitare subterane, respectiv reţele termice şi de canalizare, cu zona de protecţie aferentă şi ca atare, nu poate fi dislocat din ansamblul edilitar, fiind în mod evident afectat unor utilităţi publice.
În consecinţă, arată recurenţii, singura modalitate de soluţionare a notificării pentru întreaga suprafaţă de 306 mp era acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică.
În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, inclusiv reţelele subterane, spaţiile verzi din jurul blocurilor de locuit, pieţele pietonale, parcurile şi grădinile publice, etc.
În cazul când se constată astfel de situaţii, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoile comunităţii.
În speţă, din actele cauzei rezultă că terenul ce a făcut obiectul notificării este afectat, aproape în întregime, unor amenajări de utilitate publică, respectiv este traversat de reţelele de canalizare şi termoficare ale oraşului, zona aferentă acestora, necesară accesului la lucrările de întreţinere şi reparaţii, precum şi - pe o porţiune de cca. 87 mp - de carosabilul şi trotuarul străzii Mr. (a se vedea f. 108 - 116 - dosar nr. 19844/63/2007 al Tribunalului Dolj, secţia civilă).
Potrivit expertizei efectuată în cauză, nici în legătură cu suprafaţa de 98 mp pretins a fi rămasă liberă, din totalul terenului solicitat spre restituire, nu există certitudinea posibilităţii de a fi exploatată, aceasta fiind condiţionată de traseul conductelor ce traversează terenul, traseu subteran ce nu a putut fi stabilit cu exactitate prin marcajele existente pe planurile puse la dispoziţie de primărie.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat prin dispoziţia atacată că suprafaţa în legătură cu care s-a formulat notificarea, nu poate fi dislocată din ansamblul edilitar.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite cu consecinţa casării ambelor hotărâri pronunţate în cauză iar pe fond, a respingerii contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 287 din 03 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 141 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Respinge contestaţia formulată de V.C. împotriva dispoziţiei nr. 18475 din 28 septembrie 2007 ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5145/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5139/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
