ICCJ. Decizia nr. 5219/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5219/2010
Dosar nr. 27387/3/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1901 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei în contradictoriu cu pârâta SC I.B.C.B. SRL, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a imobilului teren în suprafaţă de 410,22 mp situat în Bucureşti, sector 5, din proprietatea pârâtei, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.789.612 lei în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut la data perfectării vânzării terenului în litigiu, pârâţii-cumpărători S.H. şi S.A.A. aveau cunoştinţă de demararea procedurii de expropriere, fiind de acord cu această procedură, iar în actul de vânzare-cumpărare se stipulează aceste aspecte.
S-a mai reţinut de asemenea că reclamantul a făcut dovada că măsura exproprierii a fost luată potrivit dispoziţiilor legale, aşa cum rezultă din hotărârea nr. 161 privind declararea de utilitate publică a lucrărilor de interes local. Referitor la stabilirea despăgubirilor s-a reţinut că, a fost încheiat august 2007 Raportul de evaluare efectuat de expert tehnic B.C. iar potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor se face de către comisia de experţi tehnici formaţi dintr-un expert tehnic desemnat de instanţă şi câte un expert desemnat de expropriator şi respectiv de către expropriaţi şi că despăgubirile se stabilesc potrivit art. 26 şi constau din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul provocat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite.
S-a apreciat că pârâtului i se cuvin despăgubirile ce constau din valoarea reală a terenului supus exproprierii, calculate potrivit art. 25, aşa cum s-a reţinut, întrucât nu i s-a cauzat nici un alt prejudiciu cu menţiunea că la data cumpărării terenului avea cunoştinţă de demararea procedurii de expropriere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I.B.C.B. SRL solicitând obligarea reclamantului la plata integrală a despăgubirilor în cuantum de 3.182.550 Euro, incluzând atât valoarea reală a terenului cât şi prejudiciul reprezentat de beneficiul nerealizat, iar în subsidiar, schimbarea, în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii modificate. Se mai arată în motivele de apel că reclamanta nu a respectat toate condiţiile stabilite de lege pentru desfăşurarea procedurii de expropriere, s-a apreciat nelegal că apelanta nu are calitate de proprietar al terenului ce se expropriase şi că nu poate beneficia de acoperirea integrală a prejudiciului incluzând şi valoarea beneficiului nerealizat pe motiv că un astfel de prejudiciu era previzibil şi trebuia evitat. Se mai critică că s-au ignorat concluziile raportului de expertiză. S-a mai invocat nelegalitatea hotărârii şi în raport cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 636 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că au fost pe deplin respectate normele legale ce privesc procedurile prealabile exproprierii. În cauă s-a realizat declararea utilităţii publice prin hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 3, coroborat cu art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 33/1994. A.V.A.S. de declarare a utilităţii publice a fost supusă publicităţii prin publicarea în presa locală. S-a mai reţinut de asemenea că prima instanţă a făcut o apreciere corectă asupra cuantumului despăgubirilor şi că pârâţii au cunoscut faptul că parţial imobilul achiziţionat la data de 27 octombrie 2007 urma să fie cu certitudine expropriat şi nu avea nici un motiv rezonabil să angajeze întregul teren în planul investiţional pe care l-a demarat în aceste condiţii, scopul pentru care a procedat de aşa manieră fiind unul speculativ. Nu se poate susţine că simpla existenţă a prejudiciului în patrimoniul proprietarului expropriat naşte automat dreptul la despăgubiri, fără a cerceta condiţiile în care a apărut acel prejudiciu. Declanşarea procedurii de expropriere nu avea drept consecinţă scoaterea terenului din patrimoniul apelantei, dar nici nu o îndreptăţeşte să demareze un plan investiţional în scop speculativ. Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a reţinut că s-au respectat exigenţele principiului proporţionalităţii atât sub aspectul duratei de timp care s-a scurs până la plata efectivă cât şi sub aspectul cuantumului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.B.C.B. SRL invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc civ.
Recurenta pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Măsura exproprierii are caracter excepţional iar despăgubirile ce se acordă au ca scop înlocuirea bunului expropriat în patrimoniul proprietarului.
Art. 1 din Protocolul Adiţional al convenţiei vizează protecţia proprietăţii îi consacră dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale.
- Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie o excepţie, o măsură cu caracter excepţional de restrângere a acestui drept intangibil care nu poate fi dispus decât pentru cauză de utilitate publică cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Despăgubirea dreaptă este cea care acoperă întreaga pierdere suferită de persoanele afectate.
- Decizia recurată conţine motive străine de natura pricinii, soluţia din apel fiind dată cu încălcarea legii şi contrar prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Întreaga motivare a hotărârii are la bază premisa aplicării principiilor răspunderii civile contractuale, apreciind că eventuala cunoaştere a pârâtei a existenţei intenţiei de expropriere parţială înlătură dreptul de a beneficia de o despăgubire integrală pentru terenul expropriat. În cauză este o ipoteză specială a aplicării unei proceduri de expropriere ce se desfăşoară în baza dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 şi care nu reprezintă o aplicare a răspunderii contractuale, ci urmează principii proprii raportate la caracterul excepţional al acestei măsuri şi la efectul produs în patrimoniul proprietarului expropriat conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauza proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru cele ce succed.
Recurenta critică hotărârea pentru nelegalitate, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc civ., în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii şi că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care dispun că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Aceste critici au fost susţinute de recurentă până la faza dezbaterilor când recurenta a depus la dosar copia autorizaţiei de construire nr. 251 din 12 iulie 2010 emisă de Primăria Sectorului 5, ca urmare a cererii adresată de recurentă acestei unităţi administrative şi prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire imobilul birouri 4S+P+10E+etaj tehnic în valoare de 85.673.713 RON pe terenul situat în municipiul Bucureşti sector 5.
Ulterior eliberării acestei autorizaţii recurenta, atât în susţinerea recursului cât şi prin notele scrise depuse la dosar, fila 21, a solicitat să se constate că, recursul declarat raportat la autorizaţia emisă de primărie, apare lipsit de interes, întrucât prin modul în care au fost autorizate lucrările de construire a imobilului pe terenul din b-dul T., nu mai apare o diminuare a suprafeţei construibile.
Raportat la înscrisurile noi depuse la dosar, respectiv autorizaţia de construire eliberată de autoritatea competentă după elaborarea criticilor de nelegalitate a deciziei recurate, recursul apare ca lipsit de interes întrucât prejudiciul respectiv profitul nerealizat solicitat în prezenta cauză este unul eventual, iar nu unul născut şi actual.
Aşadar, faţă de cele sus reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc civ. va respinge recursul şi va menţine ca legală hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de pârâtul SC I.B.C.B. SRL împotriva deciziei civile nr. 636/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5222/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5215/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
