ICCJ. Decizia nr. 5224/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5224/2010
Dosar nr. 969/108/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 252 din 12 mai 2009, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul F.N.I. împotriva pârâtului Penitenciarul Spital Colibaşi pentru daune morale în sumă de 500.001 lei, admiţând excepţia necompetenţei materiale, reţinând că reclamantul este condamnat penal, cererea sa privind aprobarea unui pieptene nou şi a unei unghiere fiind de domeniul Legii nr. 247/2006 privind executarea pedepselor.
S-a reţinut că Penitenciarul, prin conducerea sa, a furnizat răspuns reclamantului în aceeaşi zi, astfel că acesta, în ipoteza în care nu a fost mulţumit de răspunsul conducerii penitenciarului, putea formula plângere la judecătorul delegat, iar împotriva încheierii pronunţate de acesta se putea adresa judecătoriei cu plângere, în condiţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 275/2006.
Neuzând de această procedură, Tribunalul Arad a reţinut că reclamantul nu are un drept la acţiune de natură a investi Tribunalul Arad.
Prin Decizia civilă nr. 321 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 252 din 12 mai 2009 a Tribunalului Arad, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 275/2006 nu conţine proceduri de natură a atrage obligaţia de despăgubire în sarcina Penitenciarului, cu finalizare în procedură administrativă sau administrativ – jurisdicţională, instanţele de judecată de drept comun fiind abilitate a judeca acţiunile în răspundere delictuală, potrivit dreptului comun.
Împotriva deciziei civile nr. 321 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs Penitenciarul Spital Colibaşi invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu avea competenţa să verifice dacă reclamantului i s-au încălcat drepturile reclamante, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 judecătorul delegat fiind organul sub a cărui supraveghere, control şi autoritate are loc executarea pedepselor privative de libertate, împotriva încheierii de soluţionare a plângerii, pronunţate de acesta, persoana condamnată putând introduce contestaţie la judecătoria în a cărui circumscripţie se află penitenciarul.
Recursul este nefondat.
Astfel, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că drepturile referitoare la regimul de detenţie şi condiţiile în sistemul de detenţie fac obiectul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 275/2006, în limitele căreia se înscrie posibilitatea condamnatului de a sesiza conducerea Penitenciarului, reclamând condiţiile de detenţie şi apoi de a formula plângere împotriva încheierii pronunţate de judecătorul delegat.
Potrivit art. 38 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepsei, împotriva măsurilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată, la judecătorul delegat, care va soluţiona plângerea prin încheiere, ce va fi comunicată în termen de 2 zile de la data pronunţării.
Împotriva încheierii judecătorului delegat, persoana condamnată poate face contestaţie la judecătoria în circumscripţia căreia se află penitenciarul în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, hotărârea judecătorească fiind definitivă.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, reclamantul a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., acţiune care nu este condiţionată de urmarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 275/2006, în mod corect a reţinut instanţa de apel că tribunalul trebuia să verifice întrunirea cerinţelor dispoziţiilor art. 998 C. civ.
Instanţele de judecată de drept comun fiind abilitate a judeca acţiunile în răspunderea civilă delictuală, se constată că este legală soluţia Curţii de Apel Timişoara de admitere a apelului şi trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad este legală.
Faţă de aceste considerente, constatând neincidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Penitenciarul Spital Colibaşi împotriva deciziei civile nr. 321 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5216/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5212/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
