ICCJ. Decizia nr. 5387/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5387/2010
Dosar nr. 22982/3/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 539 din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei de interes a apelanţilor-pârâţi, a admis apelurile formulate de reclamanţi şi pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 1818 din 16 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că nu este întemeiată excepţia lipsei de interes în exercitarea apelului întrucât este evident că reclamanţii justifică un interes în promovarea căii de atac pentru că acţiunea dedusă judecăţii a fost respinsă.
Prin Decizia civilă nr. 656/R din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, s-a stabilit că Legea nr. 10/2001 prevede o procedură prealabilă numai în situaţia în care imobilul revendicat se mai află la o unitate administrativ teritorială sau la un mandatar al acesteia. Or, în speţă, imobilul revendicat se află în posesia persoanelor fizice indicate prin acţiune, astfel că cererea nu este inadmisibilă.
Nu a fost primită nici soluţia de inadmisibilitate întemeiată pe motivul încălcării principiului unanimităţii şi nici motivul privind lipsa unui act recognitiv.
Deşi instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, în fapt nu a cercetat fondul dreptului dedus judecăţii, ci a soluţionat cauza pe cale de excepţie, aceea a inadmisibilităţii promovării unei acţiuni în revendicare pe calea dreptului comun, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1.
Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa să procedeze la o comparare a titlurilor conform art. 480 C. civ.
În mod corect instanţa de fond a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâţii S.I. şi S.C. au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:
Decizia este lovită de nulitate absolută deoarece dispozitivul nu cuprinde soluţia dată excepţiei lipsei de interes legitim al reclamanţilor în promovarea acţiunii în revendicarea terenului şi nu cuprinde calea de atac ce putea fi exercitată de pârâţi împotriva acestei soluţii.
Decizia este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 296 teza finală C. proc. civ., creându-se pârâţilor o situaţie mai grea în propria cale de atac, în condiţiile nemenţinerii hotărârii fondului care le-a dat câştig de cauză.
În mod greşit a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe deşi aceasta a judecat în fond.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluate ad literam susţinerile făcute prin apelul reclamanţilor.
2.2. Întâmpinarea
Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, instanţa de apel pronunţând o hotărâre legală, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea depusă la 18 iunie 2009, pârâţii S.I. şi S.C. au invocat, pe lângă excepţia lipsei de calitate procesuală a reclamanţilor, excepţia lipsei de interes a acestora în promovarea acţiunii, lucru ce reieşea cu evidenţă din argumentele ce însoţeau excepţia.
Prin hotărâre, însă, instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor în exercitarea apelului, ceea ce înseamnă că a judecat altceva decât această neregularitate privitoare la promovarea acţiunii, dedusă înaintea ei prin întâmpinare.
În raport de prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel a întregului litigiu întrucât, în funcţie de soluţia ce se va excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii depinde şi soluţia ce se va da apelului reclamanţilor care pretind că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii lor.
În măsura în care instanţa de apel va respinge excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în exercitarea acţiunii va judeca fondul apelurilor cu care a fost învestită câtă vreme prima instanţă a făcut aplicarea Deciziei nr. 33/2008 dată de instanţa supremă în secţii unite şi, întemeiat sau nu, a ajuns la concluzia că este de preferat titlul pârâţilor.
Aşadar, instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., atunci când a considerat că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
Prin trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă a fost provocată pârâţilor o vătămare procesuală, decurgând din prelungirea duratei procesului, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei date în apel.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea va fi casată şi cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii S.I. şi S.C. împotriva deciziei civile nr. 539 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5383/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5382/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
