ICCJ. Decizia nr. 5433/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5433/2010
Dosar nr. 7/45/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Iaşi, D.D., D.I. şi D.V. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar şi Comisia locală de fond funciar Mogoşeşti, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 912/2009 a Tribunalului Iaşi şi a deciziei civile nr. 212/2007 a aceluiaşi tribunal.
În temeiul art. 322 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul sesizat cu cererea de revizuire menţionată, a dispus prin Decizia nr. 2293 din 27 noiembrie 2009, declinarea soluţionării cauzei în favoarea Curţii de apel.
În motivarea cererii de revizuire dedusă judecăţii, revizuienţii au invocat contrarietatea celor două hotărâri judecătoreşti, sens în care au învederat că în mod greşit a reţinut instanţa de recurs că intimatele în cauză nu ar avea legitimare procesuală pasivă prin raportare la sentinţa civilă nr. 6063/2004 a Judecătoriei Iaşi.
Au arătat că în pofida existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile aflate în ultimă fază de executare, nu pot obţine punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate.
După ce au făcut un istoric al litigiilor având ca obiect fond funciar, declanşate din anul 1997 şi până în prezent, revizuienţii au susţinut că greşit se încearcă, prin Decizia contestată, o separare a calităţii procesuale ca subiect pasiv între Primărie şi Comisia de fond funciar, ca şi cum acestea ar fi două entităţi distincte.
Au învederat că atât comisiile comunale cât şi cele judeţene lucrând în cadrul entităţii administrative de care aparţin, cu atribuţii specializate, au calitate procesuală pasivă.
Decizia atacată este potrivnică tuturor hotărârilor pronunţate în cauzele prin care li s-au recunoscut drepturile solicitate, inclusiv Decizia nr. 212/2007.
Prin Decizia nr. 47 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondate cererea de revizuire a deciziilor nr. 912 din 14 aprilie 2009 şi nr. 212 din 19 martie 2007 a Tribunalului Iaşi.
S-a reţinut, în esenţă, că din analiza hotărârilor pretins contradictorii rezultă că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele pretinse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
S-a arătat că în litigiul soluţionat prin Decizia nr. 212/2007, părţi au fost revizuienţii în calitate de reclamanţi şi Primăria comunei Mogoşeşti în calitate de pârâtă, obiectul litigiului constituindu-l revendicarea imobilelor (clădire dispensar şi construcţii) şi a terenului de 2,60 ha pe care se află acestea amplasate.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 912/2009, revizuienţii sunt reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Mogoşeşti şi Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar obiectul pricinii l-a constituit obligaţie de a face, respectiv de a-i pune în posesie în baza reglementărilor din Legea nr. 18/1991 şi de a le emite titlurile de proprietate.
S-a conchis că, deşi în speţă, există două hotărâri definitive, pronunţate de instanţe de acelaşi grad, acestea nu sunt date în una şi aceeaşi cauză, cu acelaşi obiect şi părţi în aceeaşi calitate.
Deşi în calea de atac dedusă judecăţii, controlul instanţei se limitează în a verifica dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, revizuienţii urmăresc de fapt exercitarea unui veritabil control judiciar, asupra hotărârii contestate, aducând critici deciziei atacate, aspect ce nu pot fi verificate pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienţii criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au susţinut că nu a făcut obiectul cererii de revizuire Decizia nr. 212/2007, aspect greşit reţinut de instanţa de revizuire, ci, astfel cum rezultă din cererea introductivă, cât şi din precizarea aflată la fila 13 dosar, şi-au exprimat poziţia de susţinere, de apreciere pozitivă a acestei hotărâri.
În realitate, obiectul cererii deduse judecăţii, l-a constituit Decizia nr. 912 din 14 aprilie 2009, întrucât prin dispoziţiile sale, aceasta îi lipseşte de un drept legitim, recunoscut de dispoziţiile art. 481 C. civ. şi constatat a fi constituţional prin Decizia nr. 73/1995 a Curţii Constituţionale.
În consecinţă, au solicitat anularea deciziei nr. 912/2009 netemeinică şi nelegală şi păstrarea sentinţei civile nr. 9225 din 8 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, care este legală şi temeinică.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9225 din 8 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.D., D.V. şi D.I. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Mogoşeşti şi Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar.
A fost obligată pârâta Comisia Locală să efectueze punerea în posesie a reclamanţilor cu privire la suprafeţele de teren menţionate în sentinţele civile nr. 2781 din 10 martie 1007 şi nr. 6063 din 9 iunie 2004 ale Judecătoriei Iaşi, să întocmească documentaţia prealabilă emiterii titlului de proprietate şi să o trimită Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991.
A fost obligată pârâta Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar să emită titlul de proprietate pe numele reclamanţilor cu privire la suprafeţele de teren înscrise în susmenţionatele hotărâri, după primirea documentaţiei de la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1001 Mogoşeşti.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost modificate în parte prin Decizia nr. 912 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, care a admis recursul declarat de pârâta Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor două pârâte, faţă de capătul de cerere privind punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate raportat la sentinţa civilă nr. 6063 din 9 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Iaşi şi a fost respins acest capăt de cerere.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin acestei decizii.
Prin urmare, astfel cum rezultă din conţinutul cererii de revizuire, aspect confirmat prin declaraţia de recurs, revizuienţii au urmărit pe calea dedusă judecăţii, anularea deciziei pronunţată de instanţa de recurs şi menţinerea sentinţei primei instanţe, verificare care, astfel cum legal a decis curtea de apel, excede obiectului controlului solicitat a fi efectuat prin intermediul acestei căi de atac. Aceasta pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea reglementată de acest text vizează situaţia în care, „în una şi aceeaşi pricină" s-au pronunţat hotărâri contradictorii, scopul reglementării constituindu-l sancţionarea încălcării autorităţii de lucru judecat.
Or, în accepţiunea textului legal enunţat, se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care există hotărâri definitive date de aceeaşi instanţă sau de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Textul legal enunţat instituie întrunirea cumulativă a mai multor condiţii care pretind ca hotărârile indicate şi potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire îşi are suportul în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat şi are ca finalitate anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Aceasta presupune existenţa unei pricini identice (sub aspectul pretins de textul art. 1201 C. civ.), două sau mai multe, în care să se fi pronunţat hotărâri contradictorii, cu încălcarea principiului menţionat.
Nu poate fi primită revizuirea pe temeiul pretins de parte, pentru retractarea unei hotărâri pronunţate în acelaşi proces, pentru că aceasta ar echivala, astfel cum cu temei a reţinut curtea de apel, cu un nou control judiciar, deci un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Ca urmare, se constată că solicitând retractarea hotărârii pronunţate în calea de atac a recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, hotărâri ce au fost pronunţate în acelaşi dosar, în căile de atac exercitate de părţi, revizuienţii urmăresc în realitate exercitarea unui nou control judiciar, asupra hotărârii pronunţate în recurs, exerciţiu ce nu le este permis prin intermediul căii de atac deduse judecăţii.
Deşi sunt reale criticile recurenţilor privind greşita raportare a instanţei de recurs la dispoziţiile deciziei nr. 212/2007, acestea nu sunt de natură să reformeze hotărârea atacată ale cărei dispoziţii, relativ la revizuirea deciziei nr. 912/2009 se vădesc, pentru considerentele arătate, a fi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii D.D., D.V. şi D.I. împotriva deciziei nr. 47 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5485/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5426/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
