ICCJ. Decizia nr. 5492/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5492/2010
Dosar nr. 5627/99/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta Parohia Bisericii Nicoriţă a solicitat instanţei să constate, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Iaşi, Consiliul local Iaşi şi Primăria municipiului Iaşi, că este proprietar asupra următoarelor imobile, terenuri şi construcţii, în suprafaţă totală de 5.205 mp: locul cu biserica „Nicoriţă", în suprafaţă de 2.182 mp, locul cu casa parohială, în suprafaţă de 952 mp, locul din faţa bisericii, în suprafaţă de 1.081 mp, casele în suprafaţă de 990 mp.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480, art. 492, art. 1837 – art. 1894 C. civ.
La termenul din 1 iunie 2007, reclamanta a precizat că valoarea imobilelor în litigiu este de 2 milioane lei şi a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6577 din 1 iunie 2007, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Astfel investit, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 866 din 18 mai 2009, a admis acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că Biserica Nicoriţă datează din anii 1626 – 1629, iar în anul 1941 Sfânta Mitropolie a Moldovei şi Sucevei a procedat la predarea „lucrărilor de măsurătoare şi hotărnicie", ocazie cu care au fost eliberate cartea de proprietate şi fişa definitivă a proprietăţii prin care se atesta dreptul de proprietate asupra imobilelor teren şi construcţii.
Din probele administrate s-a făcut şi dovada faptului că reclamanta a deţinut o posesie utilă, neviciată, neîntreruptă sub nume de proprietar, fiind îndreptăţită să i se recunoască pe cale judecătorească, în temeiul uzucapiunii de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilelor indicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul primarul municipiului Iaşi.
Prin Decizia civilă nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a anulat ca netimbrat apelul.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că apelantul nu s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în raport de valoarea imobilelor indicată la instanţa de fond, deşi i s-a emis adresă să-şi îndeplinească această obligaţie până la termenul din 28 octombrie 2009.
Soluţia de anulare a apelului ca netimbrat a fost dată în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi de cele ale art. 9 alin. (2) din OUG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Parohia Bisericii Nicoriţă.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa tribunalului conţine grave erori, ceea ce a atras ca şi Decizia recurată să fie pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, expertiza efectuată la instanţa de fond nu se referă la imobilele construcţii, fapt ce îi creează prejudicii întrucât, neavând o hotărâre judecătorească, nu poate obţine autorizaţie de reparaţie pentru biserică.
În faţa instanţei de recurs, intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Înalta Curte, la termenul din 22 octombrie 2010, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu formulează o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, nu are deschisă calea de atac a recursului.
Investirea instanţei de recurs cu critici ce privesc sentinţa instanţei de fond este inadmisibilă şi cu încălcarea principiului respectării gradelor de jurisdicţie, astfel încât instanţei de recurs nu i se poate cere să soluţioneze un aspect de nelegalitate al hotărârii primei instanţe dacă acest aspect nu a fost pus în discuţia instanţei de apel şi analizat de către aceasta.
Atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel şi, cât timp reclamanta nu a formulat apel, nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluţie.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Parohia Bisericii Nicoriţă împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5521/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5517/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
