ICCJ. Decizia nr. 5531/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5531/2010
Dosar nr. 5271/117/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 5270/117/2007, reclamantele K.S.I. şi K.N.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate că reclamanta K.I. este unica succesoare a defunctului său tată J.G., să dispună obligarea pârâtului la plata justei şi prealabilei despăgubiri pe numele reclamantei K.I., în cuantum total de 168.000 lei, plătibili în echivalent, potrivit legislaţiei in vigoare, adică 40 Euro/mpx4200 mp pentru imobilul teren situat in localitatea Luna de Sus, in suprafaţă de 4200 mp, făcând parte din tarlaua 41, parcela 23, identificat sub nr. cadastral 4177, să dispună obligarea pârâtului la plata justei şi prealabilei despăgubiri, pe numele reclamantelor, in cuantum total de 83.000 lei, plătibili în echivalent potrivit legislaţiei în vigoarea, adică 40 Euro/mp x 2075 mp pentru imobilele terenuri situate în localitatea Luna de Sus, identificate după cum urmează:terenul în suprafaţă de 1221 mp făcând parte din tarlaua 41, parcela 28, identificat sub nr. cadastral 4290, terenul în suprafaţă de 854 mp făcând parte din tarlaua 36, parcela 64, identificat sub nr. cadastral 4074, 4076, situat în intravilan, să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit de reclamante prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere faptul că din suprafaţa de 1400 mp a fost propusă spre expropriere doar suprafaţa de 1221 mp, iar din suprafaţa de 2900 mp cuprinsa in Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus în vederea exproprierii doar suprafaţa de 854 mp, prin plata diferenţei de preţ dintre valoarea iniţială a terenului şi valoarea pe care suprafaţa reziduală de teren o are după expropriere, aşa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra în cauză, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că terenurile indicate in petite fac obiectul exproprierii declanşate de către pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Pentru exproprierea acestora expropriatorul a stabilit o despăgubire de 8,5 Euro/mp şi o despăgubire totală de 53337,50 Euro.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În concluzie, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat. Or, preţul de piaţă al trenurilor din zonă este de cel puţin 40 Euro/mp, care vor fi dovedite prin contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din zona in care se află şi terenurile expropriate. De aceea au solicitat ca despăgubirea acordată să fie stabilită in conformitate cu criteriile prev. in textul legal arătat.
Mai mult, din suprafaţa de 1400 mp a fost propusă pentru expropriere doar suprafaţa de 1221 mp, deşi întreaga suprafaţă de teren este ocupată şi destinată lucrărilor de autostradă.
Având în vedere că din suprafaţă de 2900 mp cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 3238/2516 de CJDSPT Cluj pe numele reclamantei K.S.I. şi a numitului J.G. - tatăl defunct al reclamantei K.N.I. s-a propus în vederea exproprierii doar suprafaţa de 854 mp susţin că se impune ca pentru restul terenului care suferă o scădere a valorii pentru afectarea folosinţei, să se ţină seama la stabilirea despăgubirilor globale pentru expropriere.
În condiţiile date, prejudiciul cauzat este mult mai ridicat decât despăgubirea efectivă pentru suprafaţa expropriată, sens in care solicită să se aibă în vedere şi acest aspect la calculul despăgubirilor ce urmează a fi acordate.
Prin urmare, s-a solicitat instanţei repararea prejudiciului suferit de reclamante prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere faptul că din suprafaţa de 1400 mp a fost propusă spre expropriere doar suprafaţa de 1221 mp, iar din suprafaţa de 2900 mp cuprinsa in Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus în vederea exproprierii doar suprafaţa de 854 mp, prin plata diferenţei de preţ dintre valoarea iniţială a terenului şi valoarea pe care suprafaţa reziduală de teren o are după expropriere, aşa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra în cauză, să fii obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Ca temei de drept al acţiunii au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 4 partea 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii art. 198/2004, art. 21-29 din Legea nr. 33/1994.
Prin întâmpinarea depusă la filele 21-25 dosar, pârâtul a solicita respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare in judecată.
In motivarea poziţiei sale procesuale pârâtul a arătat, în esenţă, că valoarea despăgubirii stabilită pentru cele trei terenuri supuse exproprieri prin Hotărârile nr. 61, 63 şi 65 din 06 septembrie 2007 a fost făcută de un evaluator A.N.E.V.A.R, prin raportare la valoarea de piaţă.
În cazul exproprierii nu se poate lua în calcul numai valoarea de piaţă în raportul de evaluare s-a avut în vedere o valoarea specială a imobilelor. Valoarea specială este legată de un element extraordinar( exproprierea), care oferă un supliment de valoare, mai mare decât valoarea de piaţă. Susţinerea reclamantelor potrivit cărora parcelele expropriate se află în intravilanul localităţilor nu este probată, după cum nici împrejurarea că în realitate întregul teren de 1400 mp ar fi afectat lucrărilor de expropriere, nu numai cea de 1221 mp pentru care s-a stabilit exproprierea.
Terenurile rămase reclamantelor în urma exproprierii au dobândit un spor de valoarea urmare a realizării lucrării de autostradă în apropierea lor, astfel încât orice eventual prejudiciu suferit de reclamante prin reducerea suprafeţei terenului este pe deplin compensat prin această creştere de valoarea.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul reţine următoarea stare de fapt:
Prin Hotărârea nr. 61 din 06 septembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Floreşti s-a aprobat acordarea despăgubirii in sumă de 34.496,06 lei reprezentând echivalentul sumei de 10.378,50 Euro raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 41 parcela 28, in suprafaţă de 1221 mp, identificat prin număr cadastral 4290. In hotărâre sunt indicate drept persoane aparent îndreptăţite la despăgubire reclamantele K.A.G.I. şi K.G.I. (f. 66-72).
Prin Hotărârea nr. 63/06 septembrie 2007 emisă de aceeaşi comisie, s-a aprobat acordarea despăgubirii in sumă de 24.127,46 lei reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 36 parcela 64 in suprafaţă de 854 mp, identificat prin număr cadastral 4074,4076. In hotărâre sunt indicate drept persoane aparent îndreptăţite la despăgubire reclamantele K.A.G.I. şi K.G.I. (f. 8-9).
Prin Hotărârea nr. 64 din 06 septembrie 2007 emisă de aceeaşi comisie acordarea despăgubirii in sumă de 118.569,66 lei reprezentând echivalentul sumei de 35.700 Euro raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 41 parcela 23, in suprafaţă de 4200 mp, identificată prin număr cadastral 4177 , iar reclamanta K.G.I. este indicată sau drept persoană aparent îndreptăţită la despăgubire.
Potrivit menţiunii făcută in cuprinsul celor trei hotărâri, reclamantele nu au acceptat valoarea despăgubirii propuse.
Potrivit Titlurilor de proprietate nr. 3238/2516 din 07 iulie 2002 şi 3218/2307 din 24 mai 2004 (f. 146,147 dosar), proprietari ai parcelelor nr. 64 din tarlaua 36 in suprafaţă de 2900 mp şi 28 din tarlaua 41 in suprafaţă de 1400 mp sunt reclamanta K.S.I. şi J.G., iar potrivit Titlului de proprietate nr. 3218/2304 din 25 mai 2004 proprietara parcelei 23 din tarlaua 41 in suprafaţă de 4200 mp este reclamanta K.G.M.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei K.N.I. de constatare a calităţii sale de unic moştenitor al defunctului J.G., tribunalul va respinge cererea pe considerentul că o atare cerere se soluţionează în contradictoriu cu succesibilii defunctului, nicidecum cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R., care nu are calitate procesuală pasivă în ce priveşte această cerere.
Prin acţiunea de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea 198/2004, reclamantele au pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea celor 3 parcele de teren prin hotărârile mai sus menţionate, sunt cu mult sub preţul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unităţii administrativ-teritoriale, preţ in raport de care se stabileşte valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1998.
În vederea verificării susţinerilor reclamantelor, in conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare alcătuită din experţii V.D., numită de instanţă, G.P. desemnat de expropriator şi V.F., desemnată de persoanele expropriate, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenurilor cuprinse in hotărârile mai sus menţionate.
Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea celor 3 parcele de teren este de 76.430 lei pentru terenul în suprafaţă de 1221 mp din parcela 28 tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de 854 mp din parcela 64 tarlaua 36 şi 221.520 lei pentru terenul in suprafaţă de 4200 mp din parcela 23 tarlaua 21.
Ambele părţi au formulat obiecţiuni la raportul de evaluare, la care comisia de evaluare a răspuns punctual, complet şi lămuritor in cuprinsul înscrisului depus la filele 194-196 dosar.
Expertiza nu a confirmat susţinerea reclamantelor potrivit căreia, contrar celor reţinute in hotărârile de stabilire a despăgubirii , terenurile expropriate sunt situate in intravilanul şi nu in extravilanul localităţii, şi nici existenta vreunui prejudiciu decurgând din diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, decurgând din reducerea suprafeţei terenului.
Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator şi cu pretenţiile formulate de părţi, instanţa constată că cererea reclamantelor este parţial întemeiată, acestea fiind îndreptăţite la plata despăgubirii pentru cele trei parcele de teren expropriate în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, considerent pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 25, art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 va oblige pârâtul să plătească reclamantelor despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare.
În schimb, reclamantele nu sunt îndreptăţite la repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, evaluarea făcută in cauză nu a identificat existenţei unui astfel de prejudiciu, considerent pentru care, in temeiul dispoziţiilor art. 1169 C. civ. va respinge această cerere.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va oblige pârâtul va fi obligat să plătească reclamantelor suma de 1223 Iei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul expert.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 210 din 08 aprilie 2009, a admis cererea formulată de reclamantele K.S.I. şi K.I.N. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei K.S.I. despăgubirea în sumă de 221.520 lei pentru terenul arabil în suprafaţă de 4200 mp, situat în localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil, extravilan, tarlaua 41, parcela 23, identificat prin nr. cadastral 4177.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor K.S.I. şi K.N.I. despăgubiri în sumă de 76430 lei pentru terenul în suprafaţă de 1221 mp arabil, situat în extravilanul localităţii Floreşti, tarla 41, parcela 28, identificat prin nr. cadastral 4290 şi de 44040 Iei pentru terenul în suprafaţă de 854 mp situat în localitatea Floreşti, arabil, extravilan, tarlaua 36, parcela 64, prev. cu nr. cadastral 4074 şi 4076.
A fost respinsă cererea având ca obiect constatarea că reclamanta K.N.I. este unic moştenitor al defunctului J.G. şi obligarea pârâtului la repararea prejudiciului constând în scăderea valorii terenului rămas după expropriere.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 1223 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând următoarele:
- respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata justei şi prealabilei despăgubiri, aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond, în favoarea reclamantei K.S.I. pentru terenul arabil în suprafaţă de: 1.200,00 mp tarlaua 41, parcela 23 identificat prin numărul cadastral 4177 ca neîntemeiat si ca nedovedit şi, pe cale de consecinţă, menţinerea despăgubirii acordate prin hotărârea nr. 64 din 06 septembrie 2007 a Comisiei;
- respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata justei si prealabilei despăgubiri, aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond, în favoarea reclamantelor K.S.I. si K.N.I. pentru terenul arabil în suprafaţă de 1.221,00 mp tarlaua 41, parcela 28 identificat prin numărul cadastral 4290 si pentru terenul arabil în suprafaţă de 854,00 mp tarlaua 36, parcela 64 identificat prin numerele cadastrale 4074 si 4076 ca neîntemeiat si ca nedovedit şi menţinerea, pe cale de consecinţă, a despăgubirilor acordate prin hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 61 din 06 septembrie 2007 si nr. 63 din 06 septembrie 2007 ale Comisiei;
- respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată;
- obligarea reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.
Motivând apelul, pârâtul a susţinut că în mod eronat s-a reţinut în dispozitivul sentinţei nr. 210 din 08 aprilie 2009 faptul că cererea de chemare în judecată formulată a fost admisă în totalitate. în realitate, acţiunea introductivă a fost admisă numai în parte.
Este din nou invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei K.N.I. care nu face dovada calităţii sale de coproprietar asupra terenului identificat cu numărul cadastral 4290, respectiv asupra terenului identificat cu numărul cadastral 4074 şi 4076, fiind doar potenţial succesor al cotitularului J.G.
Pentru aceleaşi considerente, reclamanta nu justifică nici interesul în intentarea acţiunii. Interesul reclamantei nu este născut, nu este actual, nu este direct şi nu este personal.
În condiţiile în care prima instanţă a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea calităţii de unică moştenitoare a reclamantei K.N.I., în mod greşit a obligat subscrisa la plată şi în favoarea reclamantei K.N.I. Se susţine că sentinţa apelată trebuie nuanţată sub acest aspect, în sensul că eliberarea despăgubirilor se va face numai în condiţiile dovedirii calităţii de persoană îndreptăţită şi nu doar aparent îndreptăţită.
În ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere prin care reclamantele au solicitat instanţei de judecată obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. la plata unei despăgubiri în cuantum de 40 Euro/mp pentru imobilele expropriate situate în extravilanul localităţii Luna de Sus, se apreciază că hotărârea este criticabilă sub aspectul legalităţii, pornind de la o greşită interpretare a probelor.
Se constată o încălcare a rolului activ al instanţei, hotărârea pronunţată întemeindu-se pe o gravă greşeală de fapt şi de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speţă, proba cu expertiză tehnică.
Referitor la metoda comparaţiei prin bonitate utilizată de experţi, ea este improprie categoriei terenului expertizat, respectiv unui teren arabil situat în extravilan iar, pe de altă parte, eronat au fost utilizaţi coeficienţii prin raportare la obiectul expertizei.
Metoda comparaţiei prin bonitate utilizată este proprie terenurilor construibile situate în intravilanul localităţilor, fapt care justifică prezenţa coeficienţilor folosiţi, respectiv accesul la utilităţi (E - echipare tehnico-edilitară a zonei), restricţiile de folosire a terenului (R), coeficientul privind mărimea terenului construibil din suprafaţa terenului (M), utilizarea terenului (U - numai la oraşe mici indiferent de delimitarea construcţiilor) şi coeficientul de zonare (Z - numai pentru oraşe mici).
În plus, experţii tehnici au stabilit valoarea de piaţă a terenului arabil situat in extravilanul satului Luna de Sus nu numai prin raportare la coeficienţi proprii unor terenuri situate în intravilanul construibil al comunei Floreşti, dar şi prin raportare la valoarea de bază a unei "comune limitrofe oraşelor cu o populaţie mai mare de 50 mii de locuitori si staţiunilor balneare, precum si cele amplasate în imediata vecinătate a căilor de acces rutier de nivel European". Orice raportare la utilităţi de genul telefonie, apă, gaze, electricitate este superfluă, în cazul terenurilor arabile situate în extravilan. De asemenea, coeficienţii "F" "U" şi "Z" conform normativului utilizat de experţi, sunt proprii terenurilor construibile situate exclusiv în oraşe mici, nicidecum unui teren arabil situat în extravilanul satului.
Există neconcordanţe între datele prezentate de experţi şi realitatea consemnată în cuprinsul Buletinului documentar "Expertiza tehnica" nr. 97/2006, care a stat la baza metodei de evaluare utilizate.
Referitor la metoda comparaţiei de piaţă, se arată că pentru stabilirea valorii imobilului expropriat potrivit metodei comparaţiei de piaţă, experţii tehnici au prezentat o singură ofertă de vânzare, în fapt un mesaj postat pe forumul unei agenţii imobiliare, or metoda presupune compararea tranzacţiilor înregistrate pe piaţa imobiliară, tranzacţii care presupun contracte încheiate de vânzare-cumpărare
Mai mult decât atât, oferta anexată raportului de expertiză se referă la un teren de tip "fâneaţă" şi nu agricol, precum cel expropriat, nu conţine nici un element care să permită identificarea amplasamentului efectiv al terenului la care se referă; informaţia conform căreia terenul este situat în Luna de Sus nu are nicio relevanţă, şi nu poate constitui o dovadă în sensul art. 1169 C. civ. în ceea ce priveşte preţul cu care se vând terenurile agricole în zonă. Celelalte trei comparabile utilizate se referă la terenuri amplasate în intravilanul construibil al comunei Floreşti, nefiind utile, pertinente şi concludente pentru stabilirea valorii de circulaţie a unor terenuri arabile situate jn extravilan.
In plus, în mod inadmisibil, deşi nu au refăcut în vreun fel calculul, experţii au modificat valorile stabilite potrivit metodei comparaţiei directe, valori însuşite în mod eronat şi de către instanţa de fond; astfel, dacă potrivit raportului de expertiză totalul este de 341.420 de lei, potrivit răspunsului la obiecţiuni acesta a fost majorat la 341.990 de lei fără ca pentru aceasta să existe o explicaţie legală.
În concluzie, în temeiul celor enunţate, în virtutea respectării dreptului la apărare, s-a solicitat administrarea probei cu expertiză în apel, care să fie efectuată în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie de experţi, pentru egalitate de tratament, cu respectarea tuturor prevederilor legale şi să aibă ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirii conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004, Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 (aprobată prin HG nr. 941/2004), art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 1169 C. civ., art. 282 şi urm. C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 250A din 09 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia a civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civil nr. 210 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Cu privire la excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.N.I., Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Prin hotărârea nr. 61 din 06 septembrie 2007 pentru stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R. S.A. a stabilit că sunt „aparent îndreptăţite să primească despăgubiri" K.A.G.I. şi K.G.I. în favoarea cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în cuantum de 34.496,06 lei, reprezentând echivalentul sumei de 10378,50 Euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 28, în suprafaţă de 1221 mp, identificat prin nr. cadastral 4290 (f. 6 dosar tribunal).
Prin hotărârea nr. 63 din 06 septembrie 2007de stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R. S.A. a stabilit că sunt „aparent îndreptăţite să primească despăgubiri" K.A.G.I. şi K.G.I. în favoarea cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în cuantum de 24127,46 lei, reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Floreşti, categoria de folosinţă arabil extravilan tarlaua 36, parcela 64, în suprafaţă de 854 mp, identificat prin nr. cadastral 4074, 4076 (f. 8 dosar tribunal).
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, în ipoteza în care despăgubirile referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane „aparent îndreptăţite", despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărţite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată însă numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Legea distinge, aşadar, între persoanele aparent îndreptăţite la despăgubire, pe numele cărora se va consemna într-un cont bancar suma stabilită de expropriator, şi persoanele care sunt titulare ale dreptului de proprietate sau altor drepturi reale, care vor putea obţine eliberarea efectivă a despăgubirii iniţial consemnate.
In acest sens sunt dispoziţiile exprese ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, potrivit căruia solicitantul are obligaţia de a completa documentaţia depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care se solicită despăgubirea, în termen de 15 zile. în caz contrar, comisia numită de expropriator va consemna despăgubirea pe numele solicitantului, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care solicitantul îşi va dovedi dreptul în condiţiile prezentei legi.
Prin art. 7 din acelaşi act normativ, se instituie în sarcina comisiei numită de expropriator obligaţia de a comunica hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condiţiile art. 5 şi art. 6 solicitantului, precum şi celorlalţi titulari ori titulari aparenţi, data comunicării reprezentând momentul iniţial al termenului de 30 de zile reglementat prin art. 9 alin. (1), în care expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Cuantumul despăgubirii consemnate poate fi, prin urmare, contestat în instanţă inclusiv de titularii aparenţi ai dreptului, pe numele cărora această sumă a fost consemnată.
Or, în cauză, cele două hotărâri de stabilire a despăgubirii, emise de pârâtă, menţionează ca titular aparent pe reclamanta K.A.G.I. Prin urmare, legea specială îi conferă acesteia calitate procesuală activă şi, implicit interes, în a contesta injustiţie cuantumul despăgubirii consemnate.
Faţă de cele de mai sus, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes urmează a se respinge ca neîntemeiate.
Cu privire la despăgubirile stabilite de prima instanţă, al căror cuantum a fost contestat prin apel, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acţiunea formulată de expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate se soluţionează în conformitate cu dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii de către instanţă.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, act normativ cu valoare de lege-cadru în materia exproprierii, în scopul stabilirii despăgubirilor, instanţa de judecată urmează a constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea desemnat de persoanele care sunt supuse exproprierii.
Prin art. 26 din acelaşi act normativ, legiuitorul evocă elementele componente ale despăgubirii, precum şi criteriile ce urmează a fi avute în vedere pentru determinarea acestora, şi anume: valoarea reală a imobilului expropriat şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Se va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului sau, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare dovezile prezentate de aceştia.
Prin art. 27 din Legea nr. 33/1994, este stabilită în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile formulate de părţi, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, pentru a nu fi înrăutăţită situaţia expropriatului şi nici depăşite limitele învestirii sale.
În cauză, respectând textele normative mai sus evocate, prima instanţă a stabilit o comisie de experţi, având compunerea prevăzută de lege şi care, utilizând metoda comparaţiei directe, au propus un anumit cuantum al despăgubirilor (f. 129-151 dosar).
Obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară formulate de pârâtă la data de 17 decembrie 2008 au fost încuviinţate de instanţă, aceeaşi comisie de experţi răspunzând în detaliu acestora prin raportul scris depus la data de 06 martie 2009, cu referire specială la amplasarea terenurilor şi la categoria de folosinţă a acestora, precum şi la metoda utilizată pentru determinarea despăgubirilor băneşti, luându-se în calcul metoda comparaţiei directe, la data efectuării raportului de expertiză (f. 194-196 dosar).
În final, prima instanţă a comparat ea însăşi rezultatul expertizei, şi anume 76.430 lei pentru terenul de 1221 mp din parcela 28, tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de 854 mp din parcela 64 tarlaua 36 şi 22.520 lei pentru terenul de 4200 mp din parcela 23 tarlaua 21, cu oferta expropriatorului, respectiv: 34.496,06 lei, pentru terenul de 1221 mp, 24.127,46 lei pentru terenul de 854 mp şi 118.569,66 lei pentru terenul de 4200 mp, şi cu pretenţiile formulate de părţi, stabilind un cuantum al despăgubirii pentru cele trei parcele expropriate la valoarea propusă de comisia de experţi, situată între limitele legale stipulate de art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, instanţa a stabilit despăgubirile respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura de aplicat, metoda de evaluare, limitele minime şi maxime ale despăgubirii, asigurând totodată părţii pârâte condiţiile necesare exercitării dreptului la apărare, inclusiv prin acceptarea obiecţiunilor care au fost formulate la raportul de expertiză şi dispoziţia de completare a acestui raport de către comisia de experţi în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor de fapt esenţiale în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 250/A/2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În principal, se susţine că Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Obiectul criticii dispoziţiei este cel referitor la majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin expropriere şi instanţa de apel s-a limitat la a copia considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică.
Instanţa de apel s-a limitat în a aprecia faptul că în mod corect instanţa de fond a stabilit despăgubirile, respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura de aplicat, metoda de evaluare, limitele minime şi maxime ale despăgubirii, asigurând totodată părţii pârâte condiţiile necesare exercitării dreptului la apărare, inclusiv prin acceptarea obiecţiunilor care au fost formulate la raportul de expertiză, analiza soluţiei instanţei de fond fiind astfel realizată formal.
Prin prisma aceluiaşi motiv de recurs, se susţine că există contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate, în sensul că din considerente rezultă că cererea de apel, prin care s-a solicitat schimbarea dispoziţiei de obligare la plata despăgubirilor către intimata reclamantă K.M.I. este întemeiată, iar din dispozitiv rezultă că este neîntemeiată.
Cu toate că instanţa de apel a constatat calitatea intimatei reclamante K.M.I. de persoană aparent îndreptăţită la despăgubire, a pronunţat o soluţie de respingere a apelului în totalitate, în condiţiile în care una dintre critici avea ca obiect dispoziţia instanţei de fond pentru plata despăgubirii către intimata-reclamantă K.M.
Or, în condiţiile Legii nr. 198/2004, aşa cum a reţinut instanţa de apel, plata nu se poate dispune decât către persoanele care şi-au probat în condiţiile legii calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri. In cazul intimatei-reclamante, plata despăgubirilor nu se poate dispune decât ulterior momentului dovedirii calităţii de moştenitoare a lui J.G.
Faţă de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor, în cauză nu se poate concluziona Decizia luată de instanţa de apel.
În ceea ce priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocându-se art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ., se arată că Decizia recurată a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi art. 129 C. proc. civ.
Referitor la art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia la stabilirea despăgubiri, atât experţii tehnici, cât şi instanţa de judecată, trebuie să se raporteze la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa de apel, prin respingerea probei cu expertiză solicitată de recurentă şi prin girarea soluţiei instanţei de fond, a încălcat textul enunţat, omologând raportul de expertiză prin care despăgubirea s-a stabilit contrar acestui text.
Cu privire la art. 129 C. proc. civ., care reglementează câteva din ipotezele rolului activ al judecătorului, rol ce reprezintă o garanţie a exercitării drepturilor părţilor.
În speţă, încălcarea rolului activ constă în faptul că hotărârea pronunţată se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt şi de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probatoriului administrat, respectiv a probei cu expertiza tehnică.
Prin încălcarea rolului activ s-a ajuns la admiterea cererii reclamantelor pentru majorarea cuantumului despăgubirilor, ignorându-se împrejurarea că despăgubirea a fost stabilită corect de către expropriator, în dosar neexistând nicio probă care să susţină valorile acordate.
În subsidiar, recurenta, referindu-se la o eventuală casare cu trimitere, deoarece modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condiţiile administrării probei cu expertiză tehnică, s-au invocat şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ.
Se critică în acest sens ignorarea instanţei de apel privind cererea formulată de recurentă, pentru efectuarea unei contraexpertize, cerere care nu a fost discutată.
Prin neîncuviinţarea probei cu o contraexpertiză, în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., se susţine încălcarea dreptului la apărare al recurentei.
Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reţine ca nefondat, pentru considerentele de mai jos:
Cu privire la motivele pentru modificare a hotărârii recurate, recurenta a susţinut că Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a invocat motivul prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Susţinerea recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel nu a răspuns la motivele de critică este nefondată, în condiţiile în care s-a răspuns punctual, cu privire la toate despăgubirile acordate, făcându-se o analiză amănunţită referitor la despăgubirile acordate de prima instanţă, şi s-a concluzionat că instanţa de fond a stabilit despăgubirile respectând normele legale în materie, sub aspectul procedurii aplicate, a metodei de evaluare, a limitelor minime şi maxime, asigurând în acelaşi timp pârâtei condiţiile necesare exercitării dreptului la apărare prin acceptarea obiectiunilor formulate la raportul de expertiză pentru lămurirea tuturor împrejurărilor esenţiale în cauză.
S-a susţinut, de asemenea, ca Decizia recurată cuprinde motive contradictorii, că lipseşte motivarea soluţiei de respingere a cererii prin care s-a solicitat în apel schimbarea dispoziţiei de obligare la plata despăgubirilor către intimata K.M.I.
Această critică este contrară realităţii, în condiţiile în care s-a reţinut că instanţa de apel a constatat în prealabil calitatea lui K.M.I. de persoană aparent îndreptăţită la despăgubiri.
Chiar dacă instanţa de apel nu a făcut precizări exprese despre motivarea respingerii excepţiilor invocate de recurentă, în dispozitivul hotărârii este evidentă motivarea din cuprinsul acesteia, aflată la filele 7-8, unde se arată împrejurarea că valoarea despăgubirilor consemnate poate fi contestată în instanţă, chiar de către titularii aparenţi ai dreptului pe numele cărora a fost consemnată suma.
În cauză, cele două hotărâri de stabilire a despăgubirii emise de pârâtă, menţionează ca titular aparent pe intimata K.M.I., astfel că legea specială îi conferă acesteia calitatea procesuală activă şi interes în a contesta în justiţie cuantumul despăgubirilor. Se reţine deci că, nu există motive contradictorii între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia.
Referitor la încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 şi a art. 129 C. proc. civ., recursul pârâtei este tot nefondat.
Se invocă nesocotirea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorilor, susţinându-se că hotărârea recurată se bazează pe o gravă greşeală de fapt şi de drept, care decurge din aprecierea eronată a probelor administrate şi pentru că i-a fost respinsă cererea pentru efectuarea unui nou raport de expertiză.
In cauză, raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care la stabilirea cuantumului despăgubirilor experţii au ţinut cont de preţul la care se vând imobilele de acelaşi gen în unitatea administrativ-teritorială, astfel că valoarea stabilită este reală.
Instanţa de fond a obligat corect reclamanta la suma de 221.520 lei pentru terenul cuvenit reclamantei K.I., în suprafaţă de 4200 mp.
De altfel, corect s-au stabilit valorile şi pentru celelalte suprafeţe de teren, în raport cu natura lor juridică.
Prin art. 26 din Legea nr. 33/1994, se stabileşte că despăgubirile acordate persoanelor expropriate trebuie să echivaleze cu valoarea reală a imobilului expropriat.
În acest sens, este prevăzut că valoarea reală se stabileşte în concordanţă cu preţurile la care terenurile se vând în mod obişnuit, în raport cu imobile de acelaşi fel pe piaţa liberă, dar nu sunt evidenţiate elemente concrete în raport de care experţii să poată ajunge la această valoare.
În aceste condiţii, susţinerea recurentei reprezintă simple afirmaţii nedovedite, având în vedere că raportul de expertiză este complet, experţii au răspuns tuturor problemelor ridicate de părţi, cu argumentarea necesară, având la bază raţionamente foarte exacte.
În cauză, expertiza s-a efectuat în deplină concordanţă cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanţa, pentru stabilirea despăgubirilor, constituind o comisie de experţi compusă dintr-un expert desemnat de ea, unul de expropriator şi altul din partea expropriaţilor.
În raport de toate aceste considerente, nu se poate reţine critica referitoare la lipsa rolului activ al instanţei.
Referitor la motivul de casare invocat, care s-ar impune pentru administrarea de noi probe, respectiv efectuarea unui nou raport de expertiză, se apreciază că este neîntemeiat.
Acest lucru ar duce numai la tergiversarea cauzei, în condiţiile în care, în cauză, raportul de expertiză întocmit este în afara oricărei critici, fiind respectate de către instanţă toate dispoziţiile legale, experţii desemnaţi ţinând cont de toate opiniile părţilor şi au răspuns punctual tuturor obiecţiunilor formulate.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi, văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantele K.S.I. şi K.N.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 250 /A din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 1860 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatele reclamante K.S.I. şi K.N.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5532/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5530/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
