ICCJ. Decizia nr. 5617/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5617/2010
Dosar nr. 359/255/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13/2009 din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a respins cererea de revizuire formulată şi însuşită de revizuienţii P.I., P.M. şi S.M. în contradictoriu cu intimaţii L.E.S., Comisia locală Bale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate şi Comisia Judeţeană Bihor pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate.
Revizuienţii P.I. şi P.M. au fost obligaţi să plătească intimatului L.E. suma de 300 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reţinut în esenţă, următoarele:
Revizuienţii P.M. şi P.I. şi S.M. au solicitat anularea deciziei civile nr. 97/R din 11 februarie 2008 fiind contrară deciziei nr. 248/R din 10 mai 2006, ambele fiind pronunţate de Tribunalul Bihor.
In dosarul nr. 1115/2004 al Judecătoriei Marghita, finalizat sub nr. 6280/2005 al Tribunalului Bihor, reclamanţii P.I., P.M. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâţii L.E., Comisia Locală Bale şi Consiliul Judeţean Bihor de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând anularea titlului de proprietate emis în favoarea lui L.R., tatăl pârâtului L.E., în prezent decedat.
Instanţa de fond a respins acţiunea, dar Tribunalul Bihor ca instanţă de recurs, prin Decizia civilă nr. 248 din 10 mai 2006 a admis recursul formulat de P.I., P.M. şi S.M. şi a dispus desfiinţarea titlului de proprietate din 2004.
Prin dispozitivul deciziei instanţa nu s-a pronunţat, pentru că nici nu fusese învestită în acest sens, asupra persoanei care este îndreptăţită la eliberarea unui nou titlu pentru cei 9.600 m.p., teren cu vegetaţie forestieră.
In considerentele deciziei se reţine că L.R. nu are vocaţia de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul respectiv, deoarece în CAP a intrat cu imobilul socrul lui L.R. numitul S.P., astfel încât titularul este o persoană străină de moştenirea proprietarului de la care terenul a fost preluat.
S-a mai reţinut în considerente faptul că pentru terenul respectiv a făcut cerere şi S.P. jr., instanţa apreciind că s-ar impune eliberarea titlului pe numele tuturor descendenţilor care au format cerere de reconstituire.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii la Judecătoria Marghita s-au format dosarele nr. 1932/255/2006 prin care L.E.S. a solicitat în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar şi cu mătuşile sale S.M. (căsătorită P.) şi M.S. (soţia lui S.P.) P.I. (soţul lui S.P.M. şi moştenitor testamentar al lui S.P.), eliberarea titlului de proprietate pentru cei 9.600 m.p., teren forestier în calitate de fiu al defunctei S.F. (căsătorită L.).
La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 108/255/2007 al aceleiaşi instanţe în care reclamanţii P.I. şi P.M. au solicitat în contradictoriu cu cele două comisii şi cu M.S. eliberarea titlului de proprietate pentru cei 9.600 m.p., exclusiv în favoarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 471/2007 Judecătoria Marghita a admis în parte cererea reclamantului L.E.S., a respins cererea reclamanţilor P.I. şi P.M. şi dispune eliberarea titlului de proprietate pentru cei 9.600 m.p., în favoarea celor trei copii ai proprietarului titular L.P. senior - decedat şi anume L.P. jr., S.F. (căsătorită L.) şi S.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P.I. şi P.M. cât şi L.E.
Prin Decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 Tribunalul Bihor a respins recursul declarat de P.I. şi P.M. şi a admis recursul declarat de L.E.S.; a obligat la eliberarea titlului pentru suprafaţa de 9.600 m.p., în favoarea lui L.E.S. în calitate de moştenitor al defunctei S.F., fiica lui S.P. senior.
S-a reţinut, că în dosarul nr. 6280/2005 al Tribunalului Bihor, instanţa a dispus anularea titlului de proprietate din 2004 fără să se pronunţe în niciun mod asupra persoanei îndreptăţite, în timp ce în dosarul nr. 1932/255/2006 la care s-a conexat şi dosarul nr. 108/255/2007, nu se mai regăsesc aceleaşi părţi.
In al doilea dosar s-a pus pentru prima dată în discuţie problema titlului de proprietate din 2004 ce tinde a paraliza ideea că tulpina S.F. nu ar fi îndreptăţită la acest teren, dovedindu-se că a existat un partaj al terenurilor cu vegetaţie forestieră şi că titlul din 2004 cuprinde terenurile ce se cuvin tulpinelor S.P. jr. şi S.M. (căsătorită P.) în timp ce titlul ce urmează a fi eliberat se referă la terenul ce revine tulpinei S.P. senior şi L.F.
Împotriva acestei sentinţe revizuienţii P.I. şi P.M. au declarat recurs criticând-o ca nelegală întrucât în prezentul litigiu există două decizii irevocabile contradictorii ce evocă fondul, pronunţate în dosare diferite, având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, respectiv Decizia civilă nr. 97/R/2008 şi Decizia civilă nr. 248/R din 10 mai 2006, ambele pronunţate de Tribunalul Bihor.
Contrarietatea este dată de Decizia civilă nr. 97/R/2008, care a modificat în parte hotărârea instanţei de fond şi a dispus eliberarea titlului de proprietate numai pe numele lui L.E. dar prin Decizia nr. 248/R din 10 mai 2006 s-a apreciat că titlul de proprietate pentru suprafaţa de 9.600 m.p., teren cu vegetaţie forestieră trebuie eliberat în comun, pentru toţi moştenitorii.
Examinând hotărârea recurată în limita criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza de faţă, urmează a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a exista contrarietate de hotărâri este necesar ca această contrarietate să existe între dispozitivele celor două hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele hotărârilor respective.
Prin una şi aceeaşi pricină se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi cu privire la două cereri de chemate în judecată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a hotărârilor pronunţate în cauza de faţă, există identitate de părţi dar nu există identitate de obiect şi de cauză.
In cauza ce a format obiectul deciziei civile nr. 248/R/2006 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a dispus desfiinţarea titlului de proprietate nr. 159 din 26 aprilie 2004 emis pe numele lui L.R. indicate fiind dispoziţiile art. III lit. a), pct. l din Legea nr. 169/1997.
In cel de-al doilea dosar în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 471 din 18 mai 2007 a Judecătoriei Marghita şi care a format obiectul deciziei civile nr. 97/R din 11 februarie 2008, excepţia autorităţii de lucru judecat dată de Decizia civilă nr. 248/R din 10 mai 2006 a Tribunalului Bihor, excepţia invocată de P.I. şi P.M. a fost respinsă.
Cum instanţa a soluţionat excepţia, respingând-o, desfiinţarea hotărârii cu încălcarea autorităţii lucrului judecat nu se mai poate face pe calea revizuirii.
Aşa fiind recursul declarat în cauză va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienţii P.I., P.M. şi S.M. împotriva deciziei civile nr. 13 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5625/2010. Civil. Prestaţie tabulară.... | ICCJ. Decizia nr. 5574/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
