ICCJ. Decizia nr. 5575/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5575/2010
Dosar nr. 2193/62/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov reclamanţii D.I. şi D.C. au chemat în judecată Primarul municipiului Braşov, solicitând anularea în parte a dispoziţiei nr. 448 din 18 ianuarie 2007 emisă de intimat şi stabilirea de măsuri reparatorii prin acordarea în compensare de bunuri imobile reprezentând valoarea actuală a imobilului expropriat (construcţie şi teren identificate conform datelor de C.F. indicate).
Prin sentinţa civilă nr. 140/s/2009 Tribunalul Braşov a admis cererea şi în consecinţă: a dispus anularea în parte a dispoziţiei atacate, în ceea ce priveşte forma de restituire în echivalent, în sensul că a dispus acordarea către contestatori, ca măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul preluat de stat prin expropriere, înscris în C.F. 29225 Braşov, nr. top. 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul /III, compus din corpul de clădire III de clădire cu cota de 28% din părţile de uz comun în care este cuprins şi terenul cu nr. top. 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul /IV, în suprafaţă de 732,55 mp, imobil în valoare actuală de 404.800 Euro, a imobilului situat în Braşov, înscris în C.F. 21758 Braşov, nr. top. 10387 - teren în suprafaţă de 1795 mp, identificat potrivit raportului de expertiză nr. 374793/2009 întocmit de expertul F.G., lucrare care, împreună cu anexele, face parte integrantă din prezenta sentinţă, imobil în valoare de 120 Euro/mp (215.400 Euro), urmând ca, la stabilirea diferenţei de valoare a măsurilor reparatorii în echivalent, să se ţină seama şi de valoarea actualizată a sumei de 37.218 lei, primită de autorii contestatorilor cu titlul de despăgubire în momentul exproprierii imobilului preluat.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorilor suma de 4600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 448 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul municipiului Braşov s-a propus acordarea de titluri de despăgubire contestatorilor, în calitate de continuatori ai cererii de revendicare, după foştii proprietari tabulari, D.I. şi D.R., reţinându-se că notificatorii au decedat la datele de 21 februarie 2002, respectiv 26 iulie 2006, iar moştenitorii acestora sunt contestatorii.
În fapt, s-a reţinut că imobilul identificat mai sus a trecut în proprietatea Statului cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 55/1985, construcţia fiind demolată, iar terenul este în prezent afectat de ansamblul de locuinţe din zonă, potrivit detaliului de sistematizare şi nu poate fi restituit în natură.
S-a mai reţinut că, la data exproprierii, imobilul construcţie a fost evaluat la suma de 37.218 lei, care a fost achitată foştilor proprietari, precum şi că pentru imobilul teren aferent nu s-au achitat despăgubiri.
În cuprinsul dispoziţiei s-a menţionat de asemenea, că valoarea imobilelor pentru care se vor acorda măsurile reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de despăgubire, va fi stabilită de Comisia Centrală de Evaluare, pe baza criteriilor şi standardelor internaţionale de evaluare.
S-a reţinut că singura critică dezvoltată prin contestaţia dedusă judecăţii, astfel cum aceasta a fost precizată, vizează modalitatea de restituire prin echivalent, restul aspectelor stabilite prin dispoziţie nefiind contestate.
În fapt, s-a reţinut că imobilul care a aparţinut autorilor contestatorilor a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr. 55/1985, fiind expropriat în vederea construirii blocurilor de locuinţe şi dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, în zona de locuinţe.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Alin. (8) al aceluiaşi text de lege prevede că, în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită potrivit legii cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, şi în situaţia contestatorilor, care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (4) din lege, în sensul că imobilul expropriat este afectat în totalitate de detalii de sistematizare (conform cum expertizei tehnice întocmite şi evidenţelor urbanistice ale intimatului), măsurile reparatorii prin echivalent pot îmbrăca una dintre formele menţionate, prevăzute la alin. (8).
Faptul că, prin notificarea formulată, notificatorii au solicitat doar acordarea de despăgubiri băneşti, dată fiind reglementarea cuprinsă în forma iniţială a Legii nr. 10/2001, iar după modificarea legii această formă de reparaţie nu a mai fost prevăzută de actul normativ, nu îi împiedică pe contestatori să solicite în instanţă acordarea unei alte forme de reparaţie, întrucât, în condiţiile în care imobilul preluat nu mai poate fi restituit în natură, modalitatea de restituire solicitată de contestatori este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al legii fiind îndeplinit.
Astfel, s-a reţinut că petenţii au identificat o parcelă de teren situată în Braşov, înscrisă în C.F. 21758 Braşov, nr. top. 10387 - teren în suprafaţă de 1795 mp (identificată potrivit raportului de expertiză), acest imobil constituind proprietatea Statului Român (cu titlul de donaţie, conform Decretului nr. 218/1960 şi Decretului nr. 712/1966), aflat în domeniul privat al Municipiului Braşov, care nu este grevat de sarcini sau procese.
În consecinţă, atâta vreme cât terenul identificat mai sus este liber şi nerevendicat, constituind loc viran, ele poate face obiectul măsurii compensatorii (contravaloarea parcelei de teren solicitate de contestator fiind determinată prin raportul de expertiză tehnică judiciară la suma de 215.400 Euro, în timp ce contravaloarea imobilului preluat este de 404.800 Euro).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Braşov prin Primar, criticând-o pe următoarele aspecte:
1. Prin notificare s-au solicitat despăgubiri băneşti şi nu măsuri compensatorii;
2. Imobilul nu este nominalizat pe lista afişată lunar;
3. Raportul de evaluare a imobilului notificat şi cel acordat în compensare nu este identificat prin număr, dată şi numele expertului şi nu poartă ştampila expertului abilitat de ANEVAR.
Apelantul a mai arătat că sentinţa nu poate fi pusă în executare întrucât suprafaţa atribuită în compensare a suferit modificări în ce priveşte întinderea sa, printr-o altă hotărâre judecătorească, ca urmare a pronunţării unei alte hotărâri.
De asemenea, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât pentru acelaşi teren s-au mai dispus măsuri reparatorii prin sentinţa civilă nr. 299/s/2008 a Tribunalului Braşov.
Intimatul a formulat cerere de aderare la apel, prin care a tins la schimbarea sentinţei în ce priveşte identificarea topografică a imobilului, pentru care s-a solicitat atribuirea în compensare şi valoarea lui.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a constatat caracterul nefondat al acesteia, faţă de dispoz. art. 1201 C. civ. şi de împrejurarea că în speţă nu se regăseşte tripla identitate de elemente, fiind diferit obiectul pretenţiilor, în condiţiile în care judecata anterioară a purtat asupra corpului III din imobil, în timp ce litigiul prezent vizează corpul I, aşa cum a fost indicat şi în cererea de aderare la apel.
Prin Decizia pronunţată, nr. 143 din 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Braşov a admis apelul Municipiului Braşov şi cererea de aderare la apel formulată de contestatorii D.I. şi D.C. În consecinţă, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că măsura reparatorie prin compensare se acordă pentru imobilul înscris în C.F. nr. 29225 Braşov sub nr. top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul/ I, corpul I de clădire, precum şi cota de 20 % din părţile de uz comun în care este cuprins şi terenul cu nr. top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b,7461/35/a, totul / IV, identificat de expertul ing. O.T. în raportul de expertiză nr. 420230 din 23 iulie 2008 şi expertul F.G. în raportul nr. 374793/2009, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, imobil cu valoare de 248.620 Euro.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
1. Primul motiv de apel a fost înlăturat dat fiind caracterul reparatoriu proclamat prin Legea nr. 10/2001. La data formulării notificării, nu intraseră în vigoare dispoziţiile modificatoare care permit acordarea prezentelor măsuri reparatorii dar cum notificarea a fost soluţionată abia în anul 2007 prin dispoziţia nr. 448 din 18 ianuarie 2007, a pretinde că aceştia nu pot beneficia de măsurile reparatorii actuale ar însemna negarea dreptului acestora, deşi se încadrează în dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
2. În privinţa celei de-a doua critici, nici aceasta nu este fondată, întrucât dispoziţia art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ce obligă la afişarea lunară a imobilelor disponibile este una de favoare a persoanelor îndreptăţite şi nu a entităţii care soluţionează notificarea. Lista nu poate fi întocmită arbitrar după voinţa primarului, iar dacă persoana îndreptăţită identifică un bun ce poate fi atribuit în compensare, nu exisă un motiv care ar împiedica instanţa să procedeze în consecinţă.
Or, în speţă, contestatorii au identificat parcela de teren liber înscrisă în C.F. nr. 21758 Braşov sub top 10387 - în suprafaţă tabulară de 1795 mp şi care potrivit expertizei necontestate, întocmită de expert, întruneşte cerinţele legii pentru a face obiect al compensării.
Susţinerea potrivit căreia terenul nu ar putea fi atribuit întrucât s-a modificat suprafaţa tabulară, la 3887 mp a fost înlăturată, considerându-se ă dreptul este cu atât mai realizabil din moment ce suprafaţa este mai mare decât cea atribuită de prima instanţă.
3. Motivele vizând cerinţele de formă ale expertizei de evaluare a imobilului notificat nu au fost apreciate critici propriu-zise ale hotărârii şi mai mult, la dosar s-au depus înscrisuri din care rezultă calitatea de expert ANEVAR a expertului ce a întocmit-o.
Singurul motiv de apel fondat a fost găsit cel din cererea de aderare la apel vizând identificarea topografică a imobilului şi care se referă la corpul I de clădire (cu numerele topo arătate în dispozitivul deciziei) şi valoarea mai redusă, de 248.620 Euro, întrucât prima instanţă din eroare a reţinut o valoare mai mare, sens în care cererea de aderare la apel a fost admisă, sentinţa fiind schimbată în parte, conform art. 296 C. proc. civ.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Municipiul Braşov care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele aspecte de nelegalitate:
- Deşi contestatorii au făcut dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, se ignoră faptul că prin notificarea transmisă aceştia au solicitat restituirea unei sume de bani reprezentând diferenţa dintre valoarea actuală de circulaţie a imobilului care le-a fost expropriat şi demolat şi suma de 37.218 lei, indexată la zi, acordată ca despăgubire la momentul exproprierii.
În aceste condiţii, este nelegală transformarea pretenţiei lor exprimată în notificare în solicitarea de acordare de bunuri în compensare.
Fiind vorba de un imobil expropriat, în speţă erau incidente dispoz. art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001, a căror aplicare instanţa o realizează greşit întrucât oferă contestatorilor un bun imobil în compensaţie, împotriva voinţei entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
- Faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, unitatea administrativ-teritorială este cea care are dreptul de a aprecia asupra bunurilor din patrimoniul său ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent.
În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, Consiliul local al municipiului Braşov a adoptat o serie de hotărâri (nr. 432/2006, nr. 861/2008, nr. 964/2008), prin care a făcut cunoscute imobilele ce pot fi acordate persoanelor îndreptăţite ca măsuri reparatorii în echivalent.
Or, pe lista acestor imobile nu figura şi acela solicitat de către reclamanţi şi acordat de instanţă în compensare, ceea ce înseamnă că au fost nesocotite dispoz. art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând, în esenţă, că modalitatea în care instanţa a asigurat reparaţia prejudiciului creat prin preluarea abuzivă a imobilului este cea corectă, câtă vreme s-a făcut dovada că terenul acordat în compensare este un bun disponibil în sensul legii.
Examinând criticile formulate prin intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, faţă de următoarele considerente:
- Susţinerea că instanţa nu putea aprecia asupra altei măsuri reparatorii decât cea indicată în notificare întrucât astfel ar fi avut loc o „metamorfozare" nelegală a pretenţiilor contestatorilor, nu poate fi primită.
La momentul transmiterii notificării, Legea nr. 10/2001 prevedea anumite măsuri reparatorii (solicitându-se la acea dată despăgubiri băneşti), care au fost modificate însă, ca natură şi conţinut, prin Legea nr. 247/2005.
Este motivul pentru care, de altfel, chiar recurentul, emiţând dispoziţia nr. 448/2007, face referire la titluri de despăgubiri ca măsuri reparatorii şi la stabilirea valorii acestora de către Comisia Centrală de Evaluare, forme de reparaţie care au fost reglementate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001.
Aşadar, stabilirea altor măsuri reparatorii decât cele solicitate prin notificare nu este decât rezultatul aplicării în timp a dispoziţiilor legale care asigură reglementarea materiei.
Notificatorii nu puteau anticipa modificarea legii pentru a solicita alt gen de măsuri reparatorii şi, pe de altă parte, instanţa nu putea ignora modificările legislative intervenite, incidente situaţiei contestatorilor, câtă vreme nu se definitivase soluţia asupra notificării acestora întrucât făcea obiectul contestării în instanţă.
În ce priveşte acordarea de către instanţă, ca măsură reparatorie în echivalent, a unui imobil în compensare, altul decât cele care figurau pe listele întocmite de către Consiliul local, critica este de asemenea, neîntemeiată.
Susţinând nelegalitatea soluţiei pe acest aspect, recurentul pretinde că a fost încălcat dreptul de apreciere pe care îl are unitatea administrativ-teritorială, în a include anumite bunuri pe lista celor disponibile, în vederea oferirii lor în compensare persoanelor îndreptăţite.
Or, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, obligaţia stabilită prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 de a întocmi şi afişa lunar astfel de liste – cuprinzând bunuri disponibile şi servicii care pot fi acordate în compensare – nu constituie o dispoziţie de favoare pentru primari sau conducătorii celorlalte entităţi învestite cu soluţionarea notificărilor, ci pentru persoanele îndreptăţite (cărora le este facilitată astfel, posibilitatea de a urmări şi de a-şi valorifica dreptul la despăgubire în forma compensării).
Dispoziţia legală menţionată nu dă dreptul la alcătuirea discreţionară a listei bunurilor/serviciilor disponibile sub motiv că entitatea deţinătoare ar fi singura abilitată şi cu putere de apreciere în acest sens.
Dimpotrivă, în virtutea plenitudinii de jurisdicţie ce aparţine instanţei de judecată, este supus cenzurii acesteia refuzul de a include pe listă bunuri indicate de parte ca fiind disponibile.
Sub acest aspect, instanţele de fond au stabilit, pe baza probelor administrate, că parcela de teren identificată de către contestatori (în suprafaţă tabulară de 1795 mp, înscrisă în C.F. nr. 21758 Braşov sub nr. top 10387) este liberă, negrevată de sarcini ori servituţi, constituind teren viran, aşa încât poate fi acordată în compensare.
Fără să combată în vreun fel regimul juridic al imobilului şi să aducă argumente care să justifice de ce acesta nu a fost inclus în lista bunurilor disponibile, recurentul se limitează la a susţine că doar unitatea administrativ-teritorială este cea care poate oferi imobile în compensare, nefiind suficientă în acest sens, „voinţa unilaterală a părţii".
Aşa cum s-a arătat însă, dispoziţia legală nu recunoaşte entităţii deţinătoare o competenţă arbitrară în acordarea măsurilor compensatorii, modalitatea de soluţionare fiind supusă controlului judecătoresc.
În consecinţă, văzând că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (art. 1, art. 26), măsura reparatorie prin compensare cu bunuri ori servicii are caracter prioritar în raport de alte forme de reparaţie, că bunul atribuit contestatorilor este unul disponibil, se va constata caracterul legal al soluţiei adoptate în cauză.
Pentru considerentele expuse, criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar împotriva deciziei nr. 143/Ap din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurent la 4760 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi D.C. şi D.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5579/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5537/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
