ICCJ. Decizia nr. 5579/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5579/2010
Dosar nr. 3284/62/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 martie 2007, reclamanta Parohia Greco-Catolică Bucium, prin Vicariatul Roman Unit Greco-Catolic Făgăraş, a chemat în judecată Parohia Ortodoxă Română Bucium, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care: să se constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948, de scoatere în afara legii a cultului greco-catolic; să se constate că prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost în mod expres abrogat Decretul nr. 358/1948 şi s-a recunoscut legitimitatea cultului greco-catolic; să se constate, pe cale de consecinţă că, începând cu acea dată, şi-au reluat existenţa şi activitatea legală, şi Vicariatul Roman Unit Greco-Catolic Făgăraş şi Parohia Greco-Catolică Bucium; să se constate nelegalitatea şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a încheierii nr. 12/1968 a notariatului de stat local-cartea funciară-în sensul ilegalei intabulări a proprietăţilor sale la Parohia Ortodoxă Română Bucium şi, în consecinţă, să se dispună rectificarea C.F. nr. 127 Bucium, Şinca Veche nr. top 54.616, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei şi reînscrierii dreptului său.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a dobândit în mod legal, imobilele: Biserica-lăcaş de cult-situat din Bucium precum şi cimitirul din Bucium, toate înscrise în C.F. nr. 127 Bucium, Şinca Veche nr. top 54.616, că, până la data de 2 decembrie 1948, Comuna Bisericească Greco-Catolică, proprietara acestor bunuri imobile, a fiinţat în mod constituţional şi legal, însă de la această dată, prin Decretul nr. 358/1948 autorităţile bolşevice au dispus samavolnic revenirea la cultul ortodox român a comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic.
În temeiul dispoziţiilor art. 13 din Decretul nr. 177/1948, toate organizaţiile statutare ale cultului greco-catolic şi-au încetat existenţa, toată averea mobilă şi imobilă a acestora urmând să revină statului.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 6 martie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată şi în consecinţă, s-a constatat nulitatea încheierii de C.F. nr. 12/1968, s-a dispus rectificarea C.F. nr. 127 Bucium, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilelor Biserică şi cimitir de sub nr. topografice 54, 616 şi reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile.
A fost respins restul pretenţiilor formulate.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 nu poate fi analizată în cadrul prezentului litigiu, actul normativ fiind abrogat expres prin Decretul nr. 9/1989.
S-a mai reţinut că primele trei petite urmează a fi respinse, întrucât prima solicitare vizează constatarea unor situaţii de drept, prin a doua se solicită constatarea unor aspecte generale pentru justificarea capacităţii de folosinţă a reclamantei care au fost analizate de instanţă la momentul soluţionării excepţiei menţionate.
În ce priveşte restul cererilor formulate, s-a reţinut de către tribunal că imobilele înscrise sub nr. topografic 54, 616 constând în locaş de cult şi cimitir au aparţinut Eclesiei Greco-Catolice Bucium.
La data de 26 februarie 1968, în baza cererii Parohiei Ortodoxe Bucium şi în temeiul Decretului nr. 358/1948, a fost emisă încheierea nr. 12/1968 de către Notariatul de Stat Local Făgăraş - cartea funciară prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Bucium.
S-a mai reţinut că bunurile cultului greco-catolic ce a fost scos în afara legii, treceau de drept în proprietatea statului care prin procedura specială instituită de art. 2 din Decretul nr. 177/1948 putea decide asupra transmiterii lor în proprietatea Bisericii Ortodox Române or, în speţă, parcurgerea acestei proceduri speciale nu a fost făcută, radierea dreptului de proprietate al reclamantei din evidenţele de C.F. realizându-se în baza unei simple cereri formulate de Parohia Ortodoxă Bucium, inaptă din punct de vedere juridic de a realiza transferul dreptului de proprietate. Simpla cerere întemeiată pe prevederile Decretului nr. 358/1948, nu putea sta la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei asupra bunurilor imobile în litigiu, în lipsa hotărârii comisiei interministeriale prevăzute de art. 2 din decret şi atâta timp cât cele cuprinse în conţinutul său nu au fost consfinţite printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în condiţiile reglementate de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul juridic al cultelor religioase.
Împotriva sentinţei civile nr. 62/S din 07 martie 2008 a Tribunalului Braşov a declarat apel Parohia Ortodoxă Română Bucium, care a criticat hotărârea sub următoarele aspecte.
- Fără a avea temei legal şi nici suport probatoriu pentru a radia înscrierea pârâtei din cartea funciară, instanţa a fost în eroare atât în ce priveşte stabilirea stării de fapt cât şi în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la biserica greco-catolică;
- Instanţa de fond a minimalizat voinţa comunităţii, reţinând ca temei refuzul preotului paroh ortodox de a se întruni în comisie, aspect neesenţial întrucât parohul nu este reprezentant al cultului potrivit statutului şi codului canonic al Bisericii Ortodoxe Român;
- Vicariatul român unit greco-catolic Făgăraş cât şi Parohia greco-catolică Bucium cu sediul în satul Bucium şi-au încetat existenţa în anul 1948 potrivit art. 1 din Decretul nr. 358 din 02 decembrie 1948, iar reclamanta nu a produs nicio dovadă că Vicariatul şi Parohia şi-au redobândit capacitatea de folosinţă aşa cum dispune art. 28 din Decretul nr. 31/1954;
- Era necesară o hotărâre judecătorească prin care să se constate că reclamanta este aceeaşi persoană juridică cu parohia desfiinţată, astfel încât a fost reiterată excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Vicariatului şi a Parohiei, aceste entităţi neavând calitatea de a sta în judecată;
- Pe fondul pricinii, cum primele trei petite formulate de reclamantă au fost respinse, acţiunea în rectificare de C.F. este o acţiune accesorie grefată pe acţiunea principală care rămâne fără suport juridic;
- În ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al apelantei în cartea funciară, aceasta s-a efectuat în baza legii, cu respectarea procedurii prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938, iar abrogarea Decretului nr. 358/1948 nu poate avea consecinţele pretinse de către reclamantă, întrucât prin abrogare, singurul său efect este că nu se mai aplică pentru viitor, dar rămân valabile efectele juridice produse până la acel moment, în aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile conform art. 1 C. civ.;
Învestită cu soluţionarea apelului, ca urmare a strămutării judecăţii cauzei (încheierea nr. 5032 din 29 aprilie 2009 a Î.C.C.J.), Curtea de Apel Iaşi a pronunţat Decizia civilă nr. 176 din 28 octombrie 2009, prin care a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în mod prioritar, sub aspectul excepţiilor vizând lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a calităţii de reprezentant a Vicariatului, reiterate în calea de atac, că acestea au fost rezolvate de prima instanţă conform încheierii din 10 octombrie 2007, încheiere care nu a făcut obiectul apelului şi ca atare, nu mai pot fi luate în examinare (faţă de abrogarea, prin Legea nr. 219/2005, a dispoziţiilor alin. (3) al art. 282 C. proc. civ., conform cărora apelul declarat împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare).
Pe fondul litigiului, criticile au fost găsite întemeiate, reţinându-se că tribunalul a admis doar în parte cererea de chemare în judecată, apreciind, potrivit considerentelor sentinţei, că primele trei capete de cerere trebuie respinse.
Or, acţiunea de nulitate a încheierii de C.F. şi de rectificare a acesteia în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei (cea care a făcut obiectul soluţiei de admitere) este o acţiune cu un caracter subsidiar, grefată pe o acţiune de fond – fie pe o acţiune în nulitate sau în anularea actului pe temeiul căruia s-a dispus intabularea, fie pe orice altă acţiune principală prin care s-a constatat nevalabilitatea înscrierii sau a titlului în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea.
Cât timp în cauză prima instanţă a respins capetele de acţiune referitoare la nevalabilitatea Decretului nr. 358/1948, în temeiul căruia s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei, rezultă că nu se putea constata nulitatea încheierii de C.F. şi nici rectificarea acesteia.
Acţiunea în rectificare de C.F. (nr. 127 Bucium) nu putea fi soluţionată de instanţă pe alte considerente decât cele invocate în acţiunea cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Cum unul din motivele de apel l-a constituit modul de soluţionare a capetelor de cerere formulate, instanţa de apel a examinat legalitatea şi temeinicia hotărârii prin prisma acestui motiv de apel prioritar, reţinând că într-adevăr, acţiunea de nulitate a cărţii funciare şi de rectificare a acesteia are un caracter subsidiar iar prima instanţă nu putea să admită această acţiune pentru alte considerente.
Considerentele primei instanţe referitoare la parcurgerea sau nu a procedurii instituite în art. 2 din Decretul nr. 358/1948, trecerea sau nu a credincioşilor greco-catolici la cultul ortodox sunt chestiuni de fapt pe care prima instanţă putea să le analizeze în cererea vizând nevalabilitatea înscrierii sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea.
Existând numai apelul formulat de Parohia Ortodoxă Română Bucium faţă de principiul „non reformatio in peius" consacrat de art. 296 teza II C. proc. civ., instanţa de apel s-a limitat astfel la examinarea cauzei numai în limitele învestirii deduse din criticile pârâtei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a susţinut următoarele aspecte vizând nelegalitatea soluţiei:
- Intabularea dreptului de proprietate al intimatei-pârâte în C.F. s-a făcut în mod ilegal, fără a se respecta procedura prevăzută de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, în vigoare la acest moment.
Astfel, intimata-pârâtă nu a produs vreo dovadă din care să rezulte existenţa unui acord între cultul greco-catolic şi cel ortodox, în vederea constituirii dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe;
- În mod greşit instanţa de apel a calificat acţiunea în rectificarea cărţii funciare ca având caracter subsidiar pentru că în realitate, această rectificare constituia unicul scop al acţiunii promovate, soluţie impusă şi de dispoziţiile Legii nr. 7/1996 (art. 22, art. 35, art. 36 şi art. 37);
- Niciunul din motivele de apel nu se referea la aspectul pentru care instanţa a admis calea de atac (respectiv, caracterul subsidiar al acţiunii în rectificare).
Aceasta înseamnă că instanţa a luat în considerare şi a analizat un motiv neformulat de niciuna dintre părţile litigante.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente:
- Aspectul dedus judecăţii în legătură cu nelegalitatea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară nu poate constitui obiect de analiză în recurs, faţă de împrejurarea că soluţia asupra acestei pretenţii s-a definitivat conform hotărârii de primă instanţă, neatacată cu apel de către reclamantă.
Astfel, pe acest aspect tribunalul a constatat că nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 – titlul în baza căruia s-a intabulat dreptul pârâtei – nu poate fi analizată întrucât excepţia de nelegalitate a unui act normativ poate viza doar acele dispoziţii legale în vigoare la data sesizării instanţei, or, actul normativ menţionat a fost abrogat în mod expres prin Decretului nr. 9/1989.
Pe aceste considerente, capătul de cerere vizând constatarea nelegalităţii titlului în baza căruia s-a pronunţat încheierea nr. 12/1968 de intabulare în cartea funciară, în favoarea pârâtei, a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, a fost respins ca neîntemeiat.
Neexercitând calea de atac a apelului împotriva sentinţei, reclamanta a lăsat să se definitiveze, în sensul menţionat, soluţia asupra primului capăt de cerere.
Nu s-ar fi putut susţine lipsa de interes în promovarea apelului (întrucât reclamanta obţinuse satisfacţie în primă instanţă, prin admiterea cererii în rectificare tabulară), în condiţiile în care sentinţa fusese atacată de către partea adversă, care tindea la o schimbare în tot a hotărârii.
Or, pentru asemenea ipoteze, partea are la îndemână instituţia apelului incident, reglementată de art. 293 C. proc. civ. (conform căruia „intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe").
Aşadar, nemulţumită de soluţia tribunalului, care a reţinut că nu poate aprecia asupra nevalabilităţii titlului şi intabulării proprietăţii pârâtei, reclamanta putea să exercite apelul incident pentru a repune în discuţie, în calea devolutivă a apelului, soluţia pe acest aspect.
Cum nu s-a conformat dispoziţiilor procedurale menţionate, criticile deduse judecăţii direct în faza recursului sunt formulate omisso medio (cu nerespectarea ierarhiei căilor de atac) şi ca atare, nu pot fi primite.
- Susţinerea recurentei conform căreia este greşită calificarea dată de către instanţa de apel acţiunii în rectificare de C.F. ca fiind una subsidiară, nu poate fi primită.
Astfel, cererea prin care se tinde la rectificarea situaţiei de C.F. şi punerea de acord a acesteia cu situaţia prezentă a imobilului vine să protejeze un drept subiectiv derivat din încălcarea dreptului real pretins de către parte, prin înscrierea săvârşită în cartea funciară în favoarea altei persoane.
Potrivit susţinerilor reclamantei, această nevalabilitate a înscrierii provenea din nevalabilitatea titlului pârâtei, ceea ce însemna ca în prealabil să se verifice jurisdicţional acest aspect.
Conform considerentelor arătate anterior, prin neatacarea sentinţei tribunalului, asemenea analiză nu s-a mai putut realiza în faza apelului.
În aceste condiţii, anularea încheierii de C.F. şi rectificarea acesteia prin înscrierea dreptului în favoarea reclamantei a rămas fără suport.
- Este nefondată şi susţinerea recurentei conform căreia, prin motivele de apel nu s-ar fi invocat caracterul subsidiar al acţiunii în rectificare şi astfel, instanţa ar fi judecat în afara limitelor învestirii.
În realitate, această critică a fost dedusă judecăţii, pârâta-apelantă arătând expres, în dezvoltarea motivelor sale că, „respingându-se primele trei petite, în mod necesar se impunea a fi respinse şi celelalte", reclamanta însăşi precizând că „atât nulitatea, cât şi rectificarea cărţii funciare sunt urmarea directă şi inevitabilă a primelor trei petite".
În susţinerea aceleiaşi critici din apel s-a arătat că „acţiunea în rectificare de C.F. este o acţiune accesorie grefată pe acţiunea principală care constituie suportul său juridic" (fila 14, dosar apel).
Aşadar, contrar afirmaţiei recurentei-reclamante, instanţa de apel nu a examinat „un motiv neformulat", ci s-a pronunţat în limitele devoluţiunii determinate prin criticile formulate de către pârâtă.
Pentru considerentele arătate, toate aspectele de nelegalitate pretinse a fi fost săvârşite în judecata apelului au fost găsite nefondate, recursul urmând a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Reclamanta Parohia Greco Catolică Bucium împotriva deciziei nr.167 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5588/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5575/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
