ICCJ. Decizia nr. 5583/2010. Civil. Grăniţuire. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5583/2010
Dosar nr. 1592/57/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 21 din 15 ianuarie 2010 Curtea de Apel Galaţi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa soluţionării cererii de revizuire formulate de R.A. în contradictoriu cu intimatul B.A.
S-a reţinut că, potrivit cererii formulate, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a pretins că există hotărâri definitive potrivnice, impunându-se anularea deciziei nr. 967/R/2009 a Tribunalului Hunedoara, care nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 136 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Alba.
Astfel, conform motivelor cererii de revizuire, s-a arătat că, în timp ce prin Decizia civilă nr. 136 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Alba s-a stabilit că limita dintre proprietăţi este o linie dreaptă pe aliniamentul indicat în planşa anexă, prin hotărârea tribunalului, admiţându-se recursul a fost modificată sentinţa de primă instanţă în sensul respingerii cererii de marcare a unei linii de grăniţuire dintre proprietăţile părţilor, ţinând seama tocmai de aliniamentul stabilit anterior prin hotărârea judecătorească menţionată.
De asemenea, s-au invocat prevederile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., arătându-se pe de o parte că nu este posibilă executarea hotărârii (deoarece pe aliniamentul stabilit există repere fixe la demolarea cărora nu a fost obligat), iar pe de altă parte, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri vizând modalitatea în care executorul „a extins abuziv executarea peste linia de hotar" şi nici asupra altor aspecte vizând grăniţuirea.
Faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârile a căror contrarietate se pretinde provin de la tribunal şi, respectiv, Curtea de Apel, s-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea instanţei supreme.
Astfel învestită, Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al cererii de revizuire întemeiate pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., faţă de următoare considerente:
Pentru a dispune anularea unei hotărâri pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca aceasta să fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, care să fi dat o anume dezlegare jurisdicţională chestiunii de drept deduse din nou judecăţii.
În speţă, se pretinde că prin Decizia nr. 967/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Hunedoara s-a încălcat ceea ce a statuat o primă instanţă (Decizia nr. 136 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Alba), în legătură cu linia de hotar şi grăniţuirea dintre proprietăţile părţilor.
În realitate, în cel de-al doilea litigiu (având ca obiect contestaţia la executare în legătură cu modalitatea stabilirii liniei de hotar dintre imobilele părţilor) finalizat prin hotărârea a cărei anulare se cere, nu numai că nu a fost ignorată prima hotărâre pronunţată între părţi în legătură cu grăniţuirea, dar aceasta a constituit chiar cauza celei de-a doua judecăţi.
Promovându-se contestaţia la executare, s-a susţinut că a fost nesocotit dispozitivul deciziei nr. 136 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Alba (care, admiţând o cerere de îndreptare eroare materială, a stabilit un anume aliniament care să constituie linia de hotar).
Or, în soluţionarea acestei contestaţii instanţa de recurs a stabilit (conform deciziei nr. 967/R/2009 a Tribunalului Hunedoara) că executarea s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile titlului executoriu şi că, de altfel, recurentul R.A. „a formulat obiecţiunile legate de amplasamentele punctelor topografice şi în faţa instanţelor învestite cu soluţionarea fondului, dar n-au fost găsite întemeiate".
Ca atare, nu se poate pretinde că în al doilea proces în care se punea problema limitelor executării primei hotărâri ar fi putut fi nesocotită autoritatea de lucru judecat a acesteia, când evaluarea jurisdicţională a instanţei a avut ca temei tocmai ce se statuase în primul proces.
Faptul că revizuentul este nemulţumit de modalitatea rezolvării contestaţiei la executare nu-i deschide acestuia calea revizuirii dată de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În realitate, sunt deduse judecăţii aspecte de nelegalitate îndreptate însă, împotriva unei hotărâri irevocabile şi de aceea, fără posibilitate de valorificare, iar nu aspecte compatibile cu instituţia autorităţii de lucru judecat şi nesocotirea efectelor acesteia, încadrabile în motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, constatând că în cauză nu se regăsesc cerinţele restrictive ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care să facă posibilă anularea hotărârii, cererea de revizuire pe acest temei va fi respinsă în consecinţă.
În privinţa revizuirii fundamentate pe dispoz. art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., se va constata necompetenţa Înaltei Curţi.
Astfel, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere" şi cum, în speţă, obiect al revizuirii este Decizia nr. 967/R/2009 a Tribunalului Hunedoara, în favoarea acestuia va fi declinată competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.A. împotriva sentinţei nr. 967/R din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5584/2010. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 5580/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
