ICCJ. Decizia nr. 5607/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5607/2010
Dosar nr. 4543/117/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantele D.R.F. şi I.S.D. împotriva pârâţilor primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Cluj, s-a solicitat anularea dispoziţiei nr. 7990/2007 emisă de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca; restituirea în natură a suprafeţei de 283 mp.teren, identificat ca parte din vechiul topografic 1574 şi restituirea pe un alt amplasament aflat în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca a diferenţei de suprafaţă de 839 mp., conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar în subsidiar, obligarea la emiterea unei noi dispoziţii cu propunere de acordare a despăgubirilor pentru această suprafaţă în favoarea ambelor reclamante.
Prin precizarea de acţiune, reclamantele au solicitat: anularea dispoziţiei nr. 7990/2007 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca; restituirea prin echivalent, în locul terenului expropriat, a terenului în suprafaţă de 1.122 mp. identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert M.M. şi înscris în CF Cluj-Napoca cu nr. top; dezmembrarea imobilului înscris în CF Cluj-Napoca în suprafaţă de 8.780 mp. în parcelele în suprafaţă de 7.658 mp. şi imobilul ce urmează a fi transcris într-o altă carte funciară; întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor pentru cota de 1/2 parte fiecare asupra imobilului cu nr. top. nou.
Prin sentinţa civilă nr. 348 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4543/117/2007, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei I.S.D., fiind respinsă acţiunea formulată de aceasta.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.P.F. Cluj.
A fost admisă acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta D.R.F., împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj, şi, în consecinţă, s-a dispus anularea dispoziţiei emisă de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca.
S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul expropriat constând din teren în suprafaţă de 1.122 mp. înscris în CF Cluj.
S-a dispus atribuirea în compensare prin echivalent în favoarea reclamantei a terenului în suprafaţă de 1.122 mp., parte din imobilul înscris în CF Cluj.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF Cluj, în suprafaţă de 8.780 mp. în 2 parcele astfel: parcela cu nr. top nou în suprafaţă de 7.658 mp. care se va reînscrie pe acelaşi proprietar şi parcela în suprafaţă de 1.122 mp. care se atribuie reclamantei D.R.F.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei în suprafaţă de 1.122 mp., conform raportului de expertiză întocmit de expert M.M., parte integrantă din prezenta.
Pârâtul primaul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să emită o nouă dispoziţie cu propunere de acordare despăgubiri pentru diferenţa dintre valoarea terenului expropriat şi valoarea terenului atribuit în compensare, ţinând cont de despăgubirile primite la expropriere reactualizate.
Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, potrivit menţiunilor din CF imobilul teren în suprafaţă de 1.458 mp. şi casă a constituit proprietatea reclamantelor I.S.D. şi I.R.F.
Reclamantele au fost trecute în anexa la decret, terenul fiind evaluat la 2,25 lei/mp. Cuantumul despăgubirilor acordate pentru întregul teren a fost de 2.524 lei.
La apariţia Legii nr. 10/2001 doar reclamanta D.R.F. a formulat notificare, înregistrată din 10 iulie 2001 la BEJ M.D., înregistrată la Consiliul Local Cluj-Napoca din 2 aprilie 2003 prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, identificat cu nr. top înscris în CF, adică întreg imobilul şi nu doar cota de ˝ parte.
Prin Dispoziţia din 12 septembrie 2007 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea formulată de reclamanta D.R.F., apreciindu-se că aceasta nu a formulat notificare, iar pentru cota de 1/2 parte din terenul revendicat situat în Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la expropriere.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei I.S.D. s-a apreciat că aceasta este întemeiată, în absenţa notificării reclamanta I.S.D. pierzând calitatea de persoană îndreptăţită şi, implicit, dreptul de a ataca dispoziţia emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Din referatul privind propunerea de soluţionare a notificării reiese că terenul este ocupat parţial de blocuri şi se află în zonă sistematizată.
În urma identificării de către expertul desemnat în cauză a terenului în suprafaţă de 1.122 mp., expropriat, s-a constatat că o parte din acesta este ocupat de construcţii şi amenajări stabilite prin sistematizare şi nu există porţiuni care pot fi restituite în natură. Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantele D.R.F. şi I.S.D., cât şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca.
În motivele apelului, se arată că imobilul expropriat a fost deţinut în coproprietate de cele două reclamante, iar notificarea a fost formulată de reclamanta D.R.F. şi în numele reclamantei I.S.D., actul săvârşit fiind unul de conservare care poate fi făcut de către unul din coproprietari cu privire la întregul bun şi el profită tuturor.
În speţă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu se află în faţa unei obligaţii instituite prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, eventuale nemulţumiri în legătură cu dispoziţia primarului urmând a fi verificate în raport cu această parte. De altfel, prima instanţă nu a motivat calitatea procesuală pasivă a Statului Român şi nu a indicat textul de lege ce îi conferă părţii legitimare pasivă în proces, arătându-se doar că a fost introdus în proces „pentru opozabilitate".
Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au susţinut motive de apel similare solicitând schimbarea sentinţei în tot, în sensul respingerii acţiunii precizate ca neîntemeiată.
Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a fost admis reţinându-se că reclamantele au atacat în justiţie dispoziţia de respingere parţială şi propunerea privind acordarea de despăgubiri din 12 septembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, astfel că raportul de drept procesual are la bază raportul juridic substanţial stabilit, prin formularea notificării, între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii şi unitatea deţinătoare.
Or, în mod evident, raportul juridic de drept material dedus judecăţii, întemeiat pe analiza legalităţii dispoziţiei primarului, nu are ca parte şi Ministerul Finanţelor Publice, ceea ce conduce la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei persoane juridice.
Chiar prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent se face, conform art. 16 din Titlul VII al actului normativ evocat de către Comisia Centrală, iar nu de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru ca Ministerul Finanţelor Publice să stea în proces, în reprezentarea Statului Român, era necesar ca obligaţia de reparaţie să-i revină în mod direct, în ipoteza strict reglementată prin art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, ipoteză care nu se verifică în speţă.
În consecinţă, apelul declarat a fost admis, iar sentinţa schimbată în parte în sensul respingerii acţiunii exercitată în raport cu această persoană juridică, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Apelurile declarate în cauză de paraţii primarul Municipiului Cluj- Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au fost respinse, pentru următoarele considerentele:
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, terenul revendicat este ocupat de construcţii şi amenajări stabilite prin sistematizare, neexistând porţiuni libere şi susceptibile de o restituire în natură, în sensul Legii nr. 10/2001. Totodată, expertul stabileşte că valoarea unui metru pătrat de teren este de 330 euro.
Primarul mun. Cluj-Napoca a declarat că nu există imobile ce ar putea fi oferite persoanelor îndreptăţite în compensare.
În aceste circumstanţe, la solicitarea reclamantelor, a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară o parcelă în suprafaţă de 1.122 mp., având o valoare de 57 euro/mp., reprezentând teren arător în Valea Gârbăului, parcelă liberă, înscrisă în CF Cluj în proprietatea Statului Român şi în folosinţa Casei Centrale a împroprietăriţilor.
În aceste circumstanţe, în mod corect prima instanţă a obligat pârâţii la atribuirea terenului liber identificat, în compensarea celui preluat abuziv de stat, consecinţa unei aplicări judicioase a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cu privire la aspectul că terenul oferit în compensare nu ar avea aceeaşi valoare cu cel solicitat prin notificare, temeinic prima instanţa a reţinut că acesta din urmă este mult mai valoros decât cel acordat în compensare, iar persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii a acceptat soluţia primei instanţe, sub acest aspect.
Pentru diferenţa de valoare s-au făcut propuneri pentru plata unor despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, primarul municipiului Cluj-Napoca fiind obligat la emiterea unei noi dispoziţii în acest sens.
Apelul declarat de reclamantele în cauză, a fost respins de Curtea de apel prin Decizia nr. 296/6 noiembrie 2009 pentru următoarele considerente:
Analizând cuprinsul cererii de restituire a imobilului având categoria de folosinţă „teren preluat de stat prin expropriere", Curtea a constatat că reclamanta D.R.F. invocă un drept de proprietate exclusivă şi solicită măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri cu privire la întreaga suprafaţă de teren.
Mai mult decât atât, în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificării, reclamanta D.R.F. nu a invocat nicicând calitatea sa de mandatar al surorii, reclamanta I.S.D., şi nu a depus înscrisuri justificative sub acest aspect.
În aceste circumstanţe, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1), prin dispoziţia de soluţionare a notificării a fost recunoscută calitatea reclamantei Duşa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, stabilindu-se limitele dreptului său, la cota parte din terenul revendicat.
Formularea unei notificări în termenul stipulat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi cu respectarea condiţiilor de formă reglementate imperativ prin această normă condiţionează existenţa dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, sub sancţiunea pierderii acestuia.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii primarul Municipiului Cluj- Napoca şi reclamantele I.S.D. şi D.R.F.
I. Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 296/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 4543/117/2007, solicitând modificarea deciziei atacate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se consideră că, deşi instanţele de judecată, au apreciat că nu a fost invocată de către D.R.F. calitatea de mandatar al surorii sale, reclamanta I.S.D. şi nu s-au depus acte justificative, se contrazic prin aceea că afirmă că cele două reclamante au fost coproprietare la data exproprierii pentru cota de 1/2 parte fiecare, iar prin notificarea formulată s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren expropriată. Instanţa de apel, mai mult, a omis să arate faptul că dispoziţia de soluţionare a notificării, care a recunoscut reclamantei D.R.F. dreptul pe cota de 1/2 parte din terenul expropriat, a fost anulată de către Tribunalul Cluj, astfel că în aceste condiţii, este evident că deşi putea primi terenul respectiv ca şi măsură reparatorie, obligarea primarului putea fi făcută doar pentru cota de 1/2 parte. A proceda într-o altă manieră este de natură a încălca drepturile legitime ale părţilor, astfel că se solicită să se constate calitatea procesuală activă a ambelor reclamante şi a da eficacitate notificării formulate doar de către unul din coproprietari, interpretând dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Un alt motiv de recurs vizează aspectele reţinute de către instanţa de apel, care consideră că Statul Român, neavând o obligaţie instituită de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesuală pasivă şi astfel greşit s-a admis apelul declarat de Statul Român. Admiterea acestui apel este contrară admiterii, fie şi în parte, a acţiunii în sensul de a se dispune direct de către instanţele de judecată stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, identificarea imobilului, efectuarea operaţiunilor de dezmembrare şi intabulare pe seama persoanei solicitante. Este de observat că reclamantele au mai chemat Statul Român în judecată, pentru că în cartea funciară a imobilului identificat de expert ca imobil liber, ce poate şi trebuia a fi oferit ca măsură reparatorie prin echivalent, este înscris dreptul de proprietate al Statului Român.
Analizând recursurile declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu pot fi primite pentru considerentele ce succed:
Recursul declarat de reclamante vizează eronata interpretare de către instanţa de fond a art. 22 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificarea formulată de reclamanta D.R.F. ar fi un act făcut în nume propriu, neputând avea caracterul unui act de conservare.
Aceste motive de recurs nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţele de judecată în mod just au considerat că, la apariţia Legii nr. 10/2001, doar reclamanta D.R.F. a formulat notificare, cealaltă reclamantă neavând calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, în absenţa depunerii notificării, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel legea conferă legitimare procesuală activă într-o acţiune având ca obiect cercetarea legalităţii dispoziţiei de acordare a unor despăgubiri, exclusiv persoanei care se consideră „îndreptăţită", evident prin notificarea formulată în termen legal în temeiul Legii nr. 10/2001.
Nici cealaltă critică a reclamantelor ce vizează greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român nu se justifică. Opozabilitatea unei hotărâri judecătoreşti presupune existenţa unei legături juridice necesare pentru atragerea părţii în proces, care s-ar justifica în ipoteza în care obligaţia de reparaţie i-ar reveni în mod direct, de exemplu în ipoteza art. 28 din Legea nr. 10/2001. Cum Ministerul Finanţelor nu poate fi obligat direct la plata unor despăgubiri băneşti, nici opozabilitatea acesteia nu poate funcţiona în raport cu această persoană juridică.
IRecurenţii pârâţi au susţinut următoarele critici:
Se susţine că, acordarea de despăgubiri în alte bunuri sau servicii este de fapt o aplicaţie particulară a dării în plată, rămânând la latitudinea unităţii deţinătoare să decidă dacă are posibilitatea să facă o astfel de ofertă persoanei îndreptăţite, instanţa neputând cenzura susţinerile unităţii deţinătoare, care susţine faptul că, nu deţine terenuri pentru a fi acordate în compensare reclamanţilor, pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât terenurile aflate în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, fiind insuficiente pentru realizarea unor investiţii necesare pentru dezvoltarea municipiului.
De altfel Legea nr. 10/2001, nu impune obligativitatea acordării celor îndreptăţiţi în compensare a altor bunuri.
Întrucât în lipsă de bunuri sau servicii, nu este posibilă acordarea de măsuri reparatorii prin compensare, se consideră că în speţă, singura măsură, reparatorie posibilă şi legală este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din despăgubiri în condiţiile legii speciale.
In ceea ce priveşte stabilirea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul revendicat, se învederează instanţei faptul că, în speţă, sunt incidente prevederile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Dispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile şi despăgubirilor propuse prin Decizia motivata a conducătorului instituţiei publice implicate în privatizare, sau după caz, prin ordinul ministrului finanţelor publice, în temeiul art. 32, alin. (3), din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile recurenţilor –pârâţi primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca nu se justifică.
Instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, dacă restituirea în natură nu se posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
Criticile recurenţilor privind greşita interpretare a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate; conform acestor prevederi, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziţie motivată, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, interpretând corect aceste dispoziţii conform cărora se instituie în sarcina deţinătorului imobilului sau după caz, entităţii învestite cu soluţionarea notificării obligaţia de a acorda persoanei îndreptăţite alte bunuri în compensare şi numai în situaţie în care măsura compensării nu este posibilă, operează obligaţia subsecventă, aceea a propunerii de despăgubiri. De altfel, în mod just instanţa a reţinut în considerentele deciziei că terenul acordat în compensare a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantele I.S.D. şi D.R.F. şi pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 296/A din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5609/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5605/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
