ICCJ. Decizia nr. 5611/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5611/2010
Dosar nr. 536/54/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 7 martie 2006, reclamanta C.C. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 17 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de restituire în natură imobilul teren, situat în Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi prin notificarea din 2001 a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului preluat în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986, prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea despăgubirilor în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură.
Prin sentinţa nr. 660 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Dolj a admis contestaţia reclamantei şi a anulat parţial dispoziţia din 17 ianuarie 2006, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 534 mp teren situat în Craiova, cu vecinătăţile aferente, conform raportului şi suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta C.C. şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, ca unică moştenitoare legală a fostei proprietare V.I., de la care a fost preluat imobilul în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986, iar terenul este liber şi poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Craiova, în calitate de reprezentant al Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii contestaţiei.
Prin motivele de apel s-a invocat tardivitatea contestaţiei formulate cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de Legea 10/2001, iar pe fondul cauzei s-a susţinut că, în mod eronat, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 534 mp, întrucât imobilul respectiv are destinaţie publică, fiind inclus în Parcul Corniţoiu.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 88 din 28 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, reţinând că au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/3001, dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Craiova la 17 ianuarie 2006 şi comunicată contestatoarei la 7 februarie 2006, fiind atacată de aceasta la 7 martie 2005 în termenul legal.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură terenul liber şi neafectat de utilităţi publice, astfel cum a relevat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Susţinerile apelantului în sensul că terenul respectiv ar aparţine domeniului public al Municipiului Craiova, fiind inclus în zona verde denumită „Parcul Corniţoiu" au fost înlăturate ca nefondate, în condiţiile în care la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că imobilul solicitat face parte din zona respectivă.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs primarul Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate prin motivele de apel referitoare la întinderea obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 103 C. proc. civ., recurentul susţinând că atât tribunalul cât şi curtea de apel nu s-au pronunţat asupra câtimii obiectului dedus judecăţii, neobservând că prin notificare, V.I. a solicitat restituirea în natură a 410 mp., respectiv a suprafeţei preluate de la autoarea sa prin procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986, soluţia instanţei de apel fiind nemotivată sub acest aspect.
De asemenea, s-a susţinut că în mod eronat instanţa s-a considerat legată de concluziile raportului de expertiză, încălcând astfel principiul disponibilităţii, recunoscut părţilor prin art. 129 C. proc. civ. şi pronunţându-se asupra a mai mult decât s-a solicitat de către intimată prin notificare.
Recurentul a invocat, totodată, greşita aplicare a dispoziţiilor legii, în sensul că, deşi s-a depus HG nr. 965/2002 privind inventarul bunurilor aparţinând domeniului public de interes local, instanţa a considerat că nu s-a administrat nici o probă prin care să rezulte că terenul în litigiu este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv „Parcul Corniţoiu".
În dovedirea motivelor de recurs, pârâtul a depus la dosar hotărârea de guvern privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj, în care figurează „Parcul Corniţoiu".
De asemenea, s-a depus la dosar dispoziţia din 4 august 2008, emisă de primarul Municipiului Craiova în executarea sentinţei primei instanţe, definitive ca urmare a respingerii apelului prin Decizia recurată şi procesul verbal de punere în executare din 5 august 2008.
Prin Decizia civilă nr. 7548 din 28 noiembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 1712/63/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâţii primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 878 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut că prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei primei instanţe, pârâtul apelant primarul Municipiului Craiova a susţinut că în mod eronat a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 543 mp. teren, deşi reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru 410 mp., aşa cum rezultă din actul de proprietate şi procesul verbal de preluare încheiat, ca urmare a exproprierii, la 14 octombrie 1986.
Asupra acestei critici vizând acordarea către reclamantă a mai mult decât s-a cerut, instanţa de apel nu s-a pronunţat prin considerentele deciziei recurate, neindicând argumentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a formulat convingerea.
Astfel, instanţa de apel, respingând apelul pârâtului, fără a arăta considerentele pentru care s-a înlăturat critica menţionată, a încălcat dispoz.art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neverificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, conform art. 295 C. proc. civ.
S-a constatat că încălcarea dispoziţiilor legale menţionate şi nepronunţarea asupra motivului de apel referitor la restituirea unei suprafeţe de teren mai mari decât cea solicitată prin notificare, conduce la casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-a indicat ca rejudecând apelul, instanţa să aibă în vedere împrejurarea că prin notificarea înregistrată la BEJ B.T. la 23 iulie 2001 (dosar fond), reclamanta V.I. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 410 mp. situat în Craiova, teren despre care se arată că este ocupat de domeniul public, solicitându-se de către intimată atribuirea unui alt teren într-o zonă similară sau despăgubiri.
De asemenea, să se aibă în vedere şi faptul că potrivit anexei la decretul de expropriere s-a preluat de la V.I. o suprafaţă de 410 mp., aceeaşi suprafaţă fiind menţionată şi în procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986, precum şi înscrisul nou depus la dosar în faza recursului, respectiv HG nr. 965 din 5 septembrie 2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, conformându-se deciziei de casare a dispus completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul ca expertul sa precizeze dacă terenul ce face obiectul notificării este inclus în terenul ce aparţine domeniului public menţionat la poziţia nr. 4796 în HG nr. 965/2002, răspunsul acestuia fiind că terenul revendicat face parte din domeniul public.
Prin Decizia civilă nr. 247 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul declarat şi s-a schimbat sentinţa de fond în sensul respingerii contestaţiei, instanţa reţinând că terenul solicitat în cauză are destinaţia de parc, făcând parte din „Parcul Corniţoiu" şi în raport de menţiunile cuprinse la poziţia nr. 4796 în HG nr. 965/2002, precum şi faţă de concluziile expertului prin suplimentul la raportul de expertiză, din care rezultă neechivoc faptul că terenul ce face obiectul notificării este inclus în terenul ce aparţine domeniului public, se constată că restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 247 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, precum şi a art. 6 alin. (2) din normele de aplicare a legii speciale.
Se arată că, în speţă primează principiul restituirii în natură, dat fiind faptul că imobilul nu este afectat de utilităţi publice, mai ales că s-a procedat la punerea în posesie a reclamantei.
Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 6.1 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilului, deţinătorul acestuia care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune restituirea în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Învederează că a cerut anularea dispoziţiei nr. 2764/2006 a primarului Municipiului Craiova şi obligarea la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului-teren, fără a face vreo precizare cu privire la suprafaţa acestuia, întrucât nu cunoştea întinderea exactă.
Analizând recursul din prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia civilă nr. 247 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie decretul nr. 85/1985 s-a constatat că imobilul nu se poate restitui în natură, întrucât acesta aparţine domeniului public.
Aprecierea instanţei de apel a ignorat faptul că, din acelaşi segment al domeniului public al municipiului Craiova – Parcul Corniţoiu, au făcut parte mai multe proprietăţi restituite pe cale administrativă de către primarul Municipiului Craiova în aplicarea dispoziţiilor pct. 6.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 a fost preluat de la autoarea reclamantei, V.I.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren situat în Craiova, judeţul Dolj, fără a face nicio precizare referitoare la suprafaţa solicitată.
Concluziile raportului de expertiză de specialitate au relevat că terenul în suprafaţă de 534 mp, din totalul de 570 mp, este liber, nefiind afectat de nici un detaliu de sistematizare şi se poate dispune restituirea în natură, iar suplimentul la acest raport a relevat faptul că imobilul revendicat este inclus în suprafaţa de teren ce aparţine domeniului public menţionat la poziţia 4796 a HG nr. 965/2002.
Legile nr. 213/1998 si nr. 10/2001 au domenii distincte de reglementare, prima vizând proprietatea publică şi regimul juridic al acestora, cea de a doua, regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face sau nu parte din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă, anterior intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de Legea nr. 213/1998.
Excepţiile de la măsura restituirii sunt, de asemenea, strict reglementate de Legea nr. 10/2001, nici unul dintre cazurile de excepţie nevizând apartenenţa bunului la domeniul public.
De aceea, atunci când constată că un bun nu poate fi restituit pentru că este afectat de amenajări de utilitate publică, instanţa nu trebuie să verifice dacă bunul face parte din domeniul public şi dacă a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998, ci trebuie să analizeze dacă amenajarea este, într-adevăr, de utilitate publică, în sensul Legii nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost explicitată prin Normele sale de aplicare unitară, adoptate prin HG nr. 205/2007.
Astfel, instanţa de apel a procedat greşit prin suplimentarea probatoriului cu suplimentul la expertiza efectuată, solicitând expertului să constate dacă bunul aparţine sau nu domeniului public, câtă vreme expertiza de specialitate a relevat faptul că terenul nu este afectat de amenajări de utilitate publică.
Faptul că imobilul face parte din domeniul public, atâta timp cât este liber şi neafectat de detalii de sistematizare, nu reprezintă un impediment pentru a fi restituit în natură.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, astfel încât criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea instanţei de apel va fi casată în sensul că apelul va fi respins, iar sentinţa instanţei de fond va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva deciziei civile nr. 247 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia civilă nr. 247 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie şi menţine sentinţa civilă nr. 660 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5612/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5610/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
