ICCJ. Decizia nr. 5613/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5613/2010
Dosar nr. 4936/3/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 627 din 24 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 48754/3/CA/2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Prefectul municipiului Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti anularea dispoziţiei nr. 9261 din 12 decembrie 2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în urma exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, conform atribuţiilor conferite Prefectului prin dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul II din OUG nr. 184/20202, aprobată prin Legea nr. 48/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 2.2 din Capitolul III „Măsuri instituţionale" din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, se consideră că actul administrativ sus menţionat a fost emis cu încălcarea normelor imperative ale legii.
A susţinut reclamantul că s-a răspuns notificării formulate de G.G. şi s-a restituit acesteia în natură imobilul situat în Bucureşti, garsoniera situată la mezanin, sector 1, împreună cu terenul aferent fără să fi fost trecut actul de identitate al persoanei îndreptăţite şi nici CNP.
S-a mai arătat că, deşi la data de 3 aprilie 2007 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi s-a solicitat Primarului General al Municipiului Bucureşti prin adresa din 21 ianuarie 2008, completarea dispoziţiei din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General cu actul de identitate şi CNP ale notificatoarei până la data formulării cererii nu s-a primit nici un punct de vedere cu privire la acest aspect.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 4936/3/2009 la data de 10 februarie 2009.
În temeiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acţiunea întrucât nu s-a constatat nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a dispoziţiei din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti iar cele menţionate de către reclamant pot duce la completarea dispoziţiei atacate şi nicidecum la anularea acesteia.
Nu s-a adus nicio dovadă din care să rezulte că persoana pe numele căreia s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 10/2001, nu ar fi o persoană îndreptăţită la astfel de măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Prefectul Municipiului Bucureşti criticând-o, întrucât potrivit dispoziţiilor legale prefectul are legitimare procesuală activă de a promova o astfel de acţiune şi calea de atac.
Ca urmare, a arătat că cele invocate în acţiune sunt legale şi probate, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului şi a acţiunii formulate.
Prin Decizia nr. 489 A din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelul formulat de Prefectul Municipiului Bucureşti, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, din punct de vedere material, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut că nici în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, nici la instanţa civilă nu s-a discutat pe fond eventuale excepţii a lipsei calităţii procesuale active la fond sau în apel.
Analizând motivele de apel, curtea a constatat „existenţa unui motiv de ordine publică şi anume, soluţionarea unei acţiuni de anulare a unei dispoziţii, aşa cum este motivată acţiunea, este de competenţa instanţelor de drept comun, în speţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Prefectul Municipiului Bucureşti criticând-o pe motiv că aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
A mai susţinut că instanţa nu a analizat cauza în raport cu motivele invocate, respectiv critica viza admiterea excepţiei ne competenţei funcţionale – a secţiei contencios administrativ şi fiscal, declinând greşit competenţa în favoarea secţiei civile, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Că, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, acesta are legitimare procesuală activă.
În aceste condiţii, competenţa de judecată a acţiunii intentate de prefect aparţine Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport de prevederile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin dispoziţia din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea doamnei G.G., cetăţean român, cu domiciliul în sector 6 a garsonierei situată în Bucureşti, compusă dintr-un antreu, o cameră, toaletă, în suprafaţă de 16 m.p., cu intrare prin scara B şi cota de teren în suprafaţă de 3 m.p., conform expertizei.
Urmare a exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 20/2001, potrivit susţinerilor reclamantului, acesta din urmă a solicitat instanţei anularea dispoziţiei din 12 decembrie 2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Bucureşti, întrucât în dispoziţia de restituire nu au fost trecute datele de identificare ale persoanei fizice beneficiare, respectiv ale numitei G.G.
Or, rezultă fără echivoc din însăşi formularea acţiunii ca şi din susţinerile reclamantului că acesta a înţeles să dea cererii caracterul unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, competenţa soluţionării cauzei revenind potrivit art. 26 alin. (3) Legii nr. 10/2001, republicată, secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află şi sediul unităţii deţinătoarei sau, după caz, al entităţii învestite în soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ca atare, instanţa de apel, a apreciat cererea introductivă de instanţă ca fiind o acţiune de drept comun, stabilind competenţa materială în favoarea judecătoriei.
Pe de altă parte, Curtea nu a analizat cauza în raport cu motivele de apel invocate de reclamantul-recurent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 489 A pronunţată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia civilă nr. 489 A pronunţată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5612/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
