ICCJ. Decizia nr. 5618/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5618/2010
Dosar nr. 666/111/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamantul K.Ş.T. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Salonta şi primarul Municipiului Salonta, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei de rangul 1 să propună şi obligarea pârâtului de rangul 2 să emită o nouă dispoziţie a primarului prin care să fie îndreptată eroarea materială strecurată în art. 1 din dispoziţia din 9 august 2001 cu privire la suprafaţa celor două terenuri a căror restituire s-a dispus, de la 313 mp (cât s-a trecut în mod eronat) la 561 mp. cât au în realitate, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acţiunii.
În motivare, reclamantul a arătat că prin art. 1 din dispoziţia din 2001 s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Salonta, identificat prin CF Salonta, constând în casă şi curte în intravilan (313 mp).
Ori, în realitate, cele două topo au suprafeţele: 313 mp. Respectiv 248 mp. total 561 mp şi ca atare, deoarece s-a produs o eroare de calcul cu privire la suprafaţa totală a acestor două parcele prin dispoziţie a Primarului, solicită a fi îndreptată această eroare.
Prin întâmpinarea depusă, primarul Municipiului Salonta a invocat excepţia necompetenţei materiale arătând că instanţa de contencios administrativ este cea competentă să judece cauza, deoarece se cere modificarea unui act administrativ şi a invocat şi excepţia tardivităţii, arătând că dispoziţia trebuia atacată în termen de 30 de zile conform art. 26 alin. (3) din Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 205/C din 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis acţiunea formulată şi în consecinţă a fost obligat intimatul Primarul Municipiului Salonta să emită o dispoziţie prin care să îndrepte eroarea materială.
Din considerentele sentinţei se reţine că prin dispoziţia privind restituirea în natură a imobilului situat în Salonta, s-a dispus restituirea în natură la cererea petentului K.Ş.T. a bunului constând în casă şi curte în intravilan cu suprafaţa de 313 mp.
Din cuprinsul extrasului de carte funciară depus la dosar şi a schiţei de identificare a imobilului rezultă că suprafaţa top este de 248 mp. şi cealaltă este de 313 mp.
Dintr-o eroare materială suprafaţa topograficului nu a fost menţionată în cuprinsul deciziei, astfel încât reclamantul nu s-a putut întabula în cartea funciară decât asupra topograficului al doilea.
Având în vedere că s-a restituit întreg imobilul înscris în CF Salonta, se impune corectarea erorii pentru ca reclamantul să se poată intabula.
În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a secţiei civile a Tribunalului Bihor, instanţa de fond a înlăturat excepţia deoarece întreaga procedură reglementată de Legea nr. 10/2001 aparţine secţiilor civile ale instanţelor, competenţă stabilită în mod expres prin legea specială.
Nici excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii nu a fost reţinută deoarece reclamantul nu se plânge împotriva deciziei de respingere a notificării pentru ca termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) să fie aplicabil, ci împotriva unei erori materiale cuprinse în conţinutul deciziei, care poate fi îndreptată oricând.
Împotriva sentinţei a declarat apel primarul municipiului Salonta solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare respingerea acţiunii reclamantului.
Un prim argument al acestei cereri îl reprezintă reiterarea competenţei materiale a secţiei civile a Tribunalului Bihor, competenţă ce decurge din obiectul cererii.
În al doilea rând, se reiterează şi excepţia tardivităţii acţiunii prin invocarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a reţinut că însuşi apelantul, prin invocarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată stabileşte implicit cadrul procesual al litigiului, determinând competenţa materială a secţiei civile a tribunalului în soluţionarea cererii ce formează obiectul prezentului dosar.
Referitor la tardivitatea cererii reclamantului, excepţie invocată de apelant şi în faţa instanţei de fond, s-a constatat că această apărare nu poate fi opusă intimatului deoarece soluţia primarului municipiului Salonta a fost aceea de admitere a notificării transmise de K.Ş.T., dispunându-se restituirea în natură a imobilului.
Practic, reclamantul nu atacă soluţia în sine, care îi este favorabilă, ci solicită rectificarea greşelii strecurată în dispozitiv, deoarece, deşi se face menţiunea în mod expres că se restituie parcelele, în momentul în care este descris imobilul sunt indicaţi doar 313 mp teren, deşi cele două parcele însumează 561 mp.
Instanţa a respins ca nefondat apelul primarului municipiului Salonta, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, prin Decizia civilă nr. 125/A/2009.
Împotriva deciziei civile nr. 125/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs pârâta Primăria Salonta care a susţinut următoarele:
Raportat la excepţia necompetenţei materiale, se susţine că greşit instanţa de fond a respins excepţia invocată, deşi ceea ce se contestă este „îndreptarea unei erori materiale" a art. 1 din dispoziţia din 9 august 2001. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (actualizată), instanţa de contencios administrativ este cea competentă a judeca prezenta cauză.
În al doilea rând, raportat la excepţia tardivităţii se învederează faptul că instanţa de fond a respins greşit această excepţie, deşi, dacă se are în vedere faptul că reclamantul a introdus o acţiune împotriva Primăriei municipiului Salonta la Tribunalul Bihor, secţia civilă, se impune a se avea în vedere prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (actualizată) conform căruia „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare." Or, raportat la acest aspect, se învederează faptul că acţiunea avută în discuţie a fost introdusă în a doua jumătate a anului 2008, deşi dispoziţia atacată a fost emisă în data de 9 august 2001, iar în data de 14 august 2001 i-a fost comunicată reclamantului prin poştă (confirmarea de primire anexă-parte integrantă la întâmpinarea formulată în prezenta cauză).
Totodată, raportat la excepţia necompetenţei materiale invocată de Primăria municipiului Salonta, se consideră că, şi sub aspectul introducerii acţiunii reclamantului la instanţa de contencios administrativ, aceasta ar fi tardivă, întrucât în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (actualizată) „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca instanţa de apel să fi pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal sau să fi interpretat sau aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
În speţa supusă judecăţii, în mod corect Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Salonta, interpretând şi aplicând în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 26 alin. (3) din Legea rn.10/2001, şi art. 158 C. proc. civ.
Obiectul prezentei acţiuni îl constituie obligarea pârâtei Primăria Municipiului Salonta să propună primarului Municipiului Salonta şi acest din urmă pârât să fie obligat să emită o nouă dispoziţie prin care să fie îndreptată eroarea materială strecurată în art. 1 din dispoziţia din 9 august 2001, cu privire la cele două terenuri a căror restituire s-a dispus în favoarea reclamantului K.Ş.T.
Instanţele de judecată în mod just au respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, secţia civilă şi cea a tardivităţii introducerii acţiunii, neputând fi primite susţinerile pârâtei Primăria Municipiului Salonta în sensul că acţiunea dedusă judecăţii ar fi o acţiune ce vizează modificarea uni act administrativ.
Motivele de recurs invocate de recurenta Primăria Municipiului Salonta nu se justifică.
Raportat la obiectul cererii care vizează îndreptarea unei erori materiale strecurate în dispoziţia nr. 171/9 august 2001 a primarului Municipiului Salonta, dispoziţie prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Salonta, (imobil casă şi întreg teren intravilan) înscris în CF, dar dintr-o eroare nu s-a trecut terenul cu nr. top, în mod just instanţele de judecată au considerat că este incident art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Prevederile Legii nr. 554/2004 se aplică doar în cazul controlului legalităţii actelor administrative, în timp ce dispoziţiile Legii nr. 10/2001 art. 26 alin. (3), pe care chiar pârâtul le-a invocat, se aplică în materia plângerilor împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise de autoritatea competentă, prin care se soluţionează notificările având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv.
Sub acest aspect, corect s-a statuat că instanţa competentă este secţia civilă a Tribunalului Bihor, şi nu cea de contencios administrativ căreia i-ar fi revenit competenţa de soluţionare a cauzei în situaţia în care o persoană vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, s-ar fi adresat instanţei, pentru recunoaşterea dreptului pretins, sau a interesului legitim ori pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Şi excepţia tardivităţii a fost în mod just respinsă de instanţa de judecată. Termenul de 30 de zile invocat de recurenta –pârâtă nu poate fi aplicabil în cauză, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 vizează termenul în care se putea contesta Decizia sau dispoziţia motivată de respingere a notificării, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă deoarece s-a emis o dispoziţie de către primarul Municipiului Salonta prin care s-a admis cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF Salonta, în favoarea reclamantului K.Ş.T.
Nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Salonta împotriva deciziei civile nr. 125/A din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5620/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5616/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
