ICCJ. Decizia nr. 5635/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5635/2010
Dosar nr. 25432/300/2009
Şedinţade la 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, creditoarea SC B. SA a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei M.M.A. aceasta având domiciliul în Bucureşti sector 2.
Prin sentinţa civilă nr. 9610 din 23 octombrie 2009 Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că prin cererea de încuviinţare executare silită creditoarea nu a făcut dovada că bunurile ce urmează a fi urmărite se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Braşov şi cum debitoarea are domiciliul în Bucureşti sector 2, competenţa în soluţionarea cauzei va fi Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin încheierea din 8 ianuarie 2010 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de Corpul Executorilor Bancari al Bancpost în favoarea Judecătoriei Braşov.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele încheierii s-a reţinut că potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. competenţa în soluţionarea cererii de încuviinţare executorie silită este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, iar sediul terţului poprit se află în raza Judecătoriei Braşov.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 25432/300/2009, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speţa supusă analizei petenta a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire, arătând că sediul terţului poprit se află în Municipiul Braşov.
Drept urmare, executarea prin poprire urmează să aibă loc în circumscripţia Judecătoriei Braşov unde îşi are sediul terţul poprit.
Având în vedere dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ce disciplinează cauza pendinte este cert că, Judecătoria Braşov devine competentă nu revine instanţei din raza de domiciliu a debitorului cum greşit s-a reţinut în cauză.
Normele procedurale ce reglementează competenţa generală nu sunt aplicabile şi în urma fază a procesului civil respectiv faza de executare silită.
În prezent, executarea silită este reglementată în art. 3711 – 5805 C. proc. civ., texte ce alcătuiesc împreună cea de-a V Carte a Codului de procedură civilă.
Aceste dispoziţii procedurale constituie dreptul comun în materie execuţionale.
Aşa fiind, Înalta Curte nu stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2010. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5623/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
