ICCJ. Decizia nr. 582/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 582/2010
Dosar nr. 6383/30/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 12 august 2008 sub nr. 6383/30/2008, reclamanţii S.H. şi C.B.A., au contestat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Timişoara, Comisia municipală de fond funciar Timişoara, prin primar şi Statul Român, adresa nr. SC 2008-6333 din 9 iulie 2008, prin care s-a respins cererea mamei reclamanţilor din 17 septembrie 2005, întemeiată pe prevederile Legii nr. 247/2005, de acordare a despăgubirilor pentru imobilul casă situat în Timişoara, demolat, preluate abuziv de către stat, prin care au solicitat obligarea pârâţilor la acordarea despăgubirilor aferente casei demolate şi terenului în suprafaţă de 378 mp de la adresa mai sus arătată, imobile înscrise în C.F. nr. 2089 Timişoara, nr.top. 4861/1.
Prin sentinţa civilă nr. 3893/PI din 16 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6383/30/2008, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii S.H. şi C.B.A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, Primăria municipiului Timişoara şi Comisia municipală de fond funciar Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei arătate, prin Decizia nr. 106/A din 11 mai 2009 a respins calea de atac, ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează:
Autoarea reclamanţilor - defuncta C.M.Ş., a solicitat Primăriei Municipiului Timişoara la data de 17 noiembrie 2005, în calitate de moştenitoare a defunctului B.N., în temeiul Legii nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 2089 Timişoara nr. top. 4861/1 compus din casă şi curte în suprafaţă de 378 mp, situat administrativ în Timişoara, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 417/1958.
Raport la situaţia faptică actuală a imobilului, construcţia - casă existentă la momentul exproprierii a fost demolată, iar pe teren s-a edificat un bloc de locuinţe, cu alei de acces şi reţele edilitare necesare unei bune funcţionalităţi, instanţa de fond, a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 247/2005, respectiv art. 1 pct. 37 din Titlul VI, reţinând că imobilul nu intră sub incidenţa acestei legi.
În acest sens, s-a emis adresa nr. SC2008-6333 din 9 iulie 2008 prin care Primăria Municipiului Timişoara - Comisia Locală de fond funciar, ca entitate administrativă cu atribuţii în soluţionarea cererilor formulate în baza Legii nr. 247/2005, a respins cererea de acordare de despăgubiri, reclamanţii S.H. şi C.B.A., în calitate de moştenitori ai defunctei C.M.Ş. au atacat în instanţă această hotărâre.
În speţă, este vorba despre un imobil expropriat, casă şi teren, şi întrucât construcţia existentă a fost demolată, iar în prezent sunt edificate blocuri, sub aspectul legii incidente, imobilelor solicitate le sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, şi nu dispoziţiile legii fondului funciar.
Având în vedere data la care reclamanţii au formulat notificările în baza Legii nr. 10/2001 (17 noiembrie 2005), raportat de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, corect instanţa de fond a apreciat ca tardiv demersul judiciar iniţial în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate întrucât cererea formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 a fost depusă în termenul dispus de lege şi că, instanţa în baza rolului activ, trebuia să dea calificarea juridică a acţiunii formulate în sensul de a constata că este vorba de o revendicare a bunurilor preluate abuziv, temeiul de drept fiind art. 480, art. 481 şi art. 966 C. civ.
Intimaţii, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului deoarece solicitarea autoarei reclamanţilor de a i se restitui bunurile a fost tardiv formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţiile legii fondului funciar nefiind aplicabile în cauză.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în cauză şi a temeiurilor de drept incidente pricinii, Înalta Curte va respinge calea de atac pentru argumentele ce succed.
Recurenţii au susţinut că nu s-au respectat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanţei în calificarea corectă a obiectului pricinii, respectiv că este vorba de o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, art. 480 C. civ., şi nu o constatare formulată în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 247/2005 cu referire la dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Critica nu poate fi primită întrucât procesul civile este, ca regulă, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al disponibilităţii şi al contradictorialităţii.
Recurenţii solicită schimbarea obiectului acţiunii şi nu doar temeiul de drept cum se susţine prin motivele de recurs, cerere formulată de altfel şi în calea devolutivă de atac.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a formulat „plângere" împotriva „respingerii cererii din 17 septembrie 2005" referitoare la imobilele demolate abuziv de stat, pe teren aflându-se un bloc de locuinţe, cerere întemeiată pe Legea nr. 247/2005 (titlul privitor la despăgubiri) şi pe Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat contestaţia formulată de recurenţi împotriva modului de soluţionare al notificării adresate de autoare lor unităţii deţinătoare în temeiul legii speciale de reparaţie.
Faţă de împrejurarea că în apel nu pot fi schimbate obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi, conform dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., critica referitoare la absenţa rolului activ al instanţei de apel în sensul de a constata că este vorba de o revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., este vădit nefondat.
Susţin recurenţii că notificarea a fost formulată în termenul defipt de Legea nr. 247/2005. Susţinerea nu poate fi primită câtă vreme, fiind vorba de un imobil expropriat, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 notificarea trebuia depusă până cel mai târziu la 14 februarie 2002 potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, reţinând că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. nu se verifică în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.H. şi C.B.A. împotriva deciziei nr. 106/A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 521/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
