ICCJ. Decizia nr. 5831/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5831/2010
Dosar nr. 13475/3/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 7 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta SC F.L. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1 Bucureşti, contestând hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, solicitând ca despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului sector 1 Bucureşti să fie în cuantum de 430.000 ron şi nu 113.489,52 lei, aşa cum a fost acordată prin hotărârea contestată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2004, reclamanta a dobândit suprafaţa totală de 4.000 m.p., iar prin HG nr. 872 din 20 decembrie 2007 s-a decis exproprierea unor imobile, printre acestea aflându-se şi suprafaţa de 309 m.p. din totalul de 4.000 m.p., pe care îi deţine reclamanta.
La 1 februarie 2008, reprezentanţii reclamantei au declarat că nu sunt de acord cu valoarea totală a despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1 Bucureşti, apreciind că suma oferită nu este în concordanţă cu valoarea de piaţă a terenului.
Consiliul local al Sectorului 1 Bucureşti a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din 21 mai 2008, reclamanta a precizat acţiunea arătând că înţelege să se judece cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi nu cu Ministerul Transporturilor.
La termenul din 18 iunie 2008, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1 Bucureşti.
Reclamanta a mai formulat o precizare a acţiunii, după administrarea de probatorii, prin care a solicitat ca plata despăgubirilor să fie stabilită în euro/m.p. şi să fie plătită la cursul B.N.R. de la data plăţii, respectiv 273 euro/m.p., pentru suprafaţa expropriată de 309 m.p.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 367 din 13 martie 2009, a admis în parte contestaţia; a anulat parţial hotărârea nr. 8/2008, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamantei ca fiind în cuantum de 67.362 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin hotărârea contestată, s-a dispus exproprierea şi s-a acordat, prin consemnarea plăţii, despăgubiri în cuantum de 113.489, 52 lei ron, echivalentul a 30.900 euro, pentru terenul situat în Bucureşti, Sector 1, având nr. cadastral şi aparţinând reclamantei, în suprafaţă de 309 m.p.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară a rezultat că valoarea de circulaţie a imobilului expropriat la data consemnării despăgubirilor era de 237.114 lei, contravaloarea a 67.362 euro, având în vedere o valoare de 218 Euro/m.p., faţă de 100 Euro/m.p. la cât evaluase iniţial comisia.
Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată, şi a avut în vedere valorile indicate în raportul de expertiză tehnică.
Prin Decizia civilă nr. 584 A din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi a respins cererea formulată de intimată, reţinând, în esenţă, că, prin întâmpinarea formulată de apelantă la 21 mai 2008, s-a arătat că pentru terenul expropriat experţii evaluatori au constatat că lucrarea de expropriere nu afectează construcţii sau investiţii, iar despăgubirea aferentă suprafeţei de teren este de 30.900 euro. La stabilirea preţului despăgubirii, experţii au avut în vedere preţul de pe piaţa liberă la data întocmirii raportului de evaluare, obţinând în acest sens informaţii de la birouri notariale (privind preţurile de tranzacţionare), de la agenţiile imobiliare din zonă şi de pe internet.
S-a mai reţinut, că apelul nu este fondat, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea despăgubirilor, la momentul emiterii hotărârii de expropriere, este de 237.114 lei reprezentând 67.362 euro, având în vedere o valoare de 218 euro/m.p., aceasta reprezentând media valorilor între anunţurile telefonice de vânzare şi preţurile practicate de agenţiile imobiliare, valoare redusă cu o marjă de negociere de 10%.
În aceste condiţii, experţii au avut în vedere o valoare medie a metrului pătrat de teren în zona în care se află terenul expropriat, tocmai pentru a realiza o despăgubire justă şi la valoarea reală a terenului.
Valoarea de 100 euro/m.p., susţinută de altfel şi prin obiecţiunile la raportul de expertiză, nu reprezintă o valoare reală a terenului expropriat, apelanta neputând dovedi în mod concret, prin înscrisurile ataşate obiecţiunilor, că aceasta este valoarea reală.
Instanţa de apel a respins şi cererea formulată de intimata reclamantă, având în vedere că atât plata dobânzii, cât şi reactualizarea sumei acordate pot fi solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3712 C. proc. civ., organului de executare, cu atât mai mult cu cât cel care a investit instanţa în prezenta cale de atac este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Temeiul cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă a fost art. 9 din Legea nr. 198/2004, care face trimitere la legea generală în materia exproprierii, Legea nr. 33/1994 şi potrivit căruia „acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".
S-a arătat, că dispoziţiile generale, art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilesc criteriile de evaluare pe care comisia de experţi numită de instanţa de judecată trebuia să le aibă în vedere, însă aceasta nu a avut în vedere criteriile legale prevăzute de acest text de lege pentru stabilirea despăgubirii, respectiv preţul cu care se vând terenurile în zonă, ci s-a raportat la preţurile cu care diverşi particulari au lansat oferta pe piaţa imobiliară.
S-a conchis că, dacă s-ar fi aplicat corect metoda de evaluare, valoarea rezultată ar fi fost mult mai mică.
Examinând Decizia recurată, în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Recurentul susţine că instanţele de fond şi apel au soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" are semnificaţia de preţ efectiv plătit şi consemnat ca atare în contractele autentice şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de anunţuri de mică publicitate privind imobilele de acelaşi fel situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
În speţă, prin raportul de expertiză întocmit în primă instanţă, experţii au stabilit valoarea despăgubirii având în vedere „atât informaţiile puse la dispoziţie de părţi, cât şi informaţiile din buletinele informative ale Comisiei Naţionale de Statistică, A.N.E.V.A.R., C.E.T.- R., literatura de specialitate, informaţii din bazele de date on-line privind tranzacţiile cu terenuri", dosar fond, iar intimatul-pârât a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză, printre acestea enumerându-se şi faptul că experţii nu au respectat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calculul cuantumului despăgubirii, obiecţiuni ce au fost respinse, ca neîntemeiate, de către instanţă prin încheierea de la termenul din 14 ianuarie 2009.
În analiza apelului declarat de pârât, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa trebuia să se pronunţe pe fondul acestuia numai pe baza celor invocate la prima instanţă, inclusiv asupra apărării privind greşita aplicare în speţă a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea cuantumului despăgubirii.
Însă, instanţa de apel s-a mărginit a reţine că valoarea despăgubirii reprezintă „ media valorilor între anunţurile telefonice, de vânzare şi preţurile practicate de agenţiile imobiliare, valoare redusă cu marja de negociere de 10%", ceea ce reprezintă o greşită aplicare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind stabilirea valorii despăgubirii, faţă de considerentele mai sus expuse.
Cum stabilirea despăgubirii la care este îndreptăţită intimata-reclamantă se face, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin expertiza care are în vedere preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, şi nu în raport de ofertele de vânzare din anunţurile de mica publicitate, iar pentru stabilirea acestora se impune efectuarea unei expertize de specialitate, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul în sensul celor mai sus expuse şi vor fi avute în vedere şi celelalte mijloace de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei 584A din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5872/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5827/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
