ICCJ. Decizia nr. 5860/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5860/2010
Dosar nr. 3358/325/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 3358/325/2008 la data de 28 februarie 2008, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Timişoara şi Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate existenta construcţiei casa cu demisol, parter şi mansardă edificată peste construcţia "beci semiîngropat" şi să se dispună intabularea acesteia în cartea funciară Timişoara nr. top. 28200/2.
În motivare reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra construcţiei "beci semiîngropat", situat în str. L., drept intabulat în CF Timişoara din anul 1993; proprietarul terenului fiind Statul Român. Peste construcţia mai sus menţionată a fost edificat imobilul casa cu demisol, parter şi mansardă, imobil în care în prezent locuieşte. Primăria Timişoara i-a eliberat autorizaţii de construire cu privire la executarea unor lucrări la acest imobil, însă nu i-a fost eliberată o adeverinţă cu privire la existenţa edificiului, necesară intabulării ca şi casa cu demisol, parter şi mansardă.
În drept au fost invocate prevederile art. III C. proc. civ., art. 20 alin. (1) şi art. II din Legea nr. 7/1996.
Prin Sentinţa civilă nr. 14626 din 20 noiembrie 2008 s-a dispus declinarea competenţei materiale a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, având în vedere, că valoarea obiectului pricinii - astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză este superioară sumei de 500.000 RON, fiind atrasă, astfel, incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
După declinarea competenţei, reclamantul şi-a precizat cererea în faţa tribunalului solicitând constatarea dreptului său de superficie asupra terenului şi înscrierea lui în cartea funciară.
Prin Sentinţa civilă nr. 1660/PI din 24 iunie 2009 Tribunalul Timiş a admis cererea precizată formulată de reclamant şi în consecinţă a constatat că reclamantul a dobândita dreptul de superficie asupra terenului înscris în CF Timişoara, (ce încorporează edificatul descris în raportul de expertiză efectuat în cauză şi care face parte integrantă din hotărâre), drept ce constă în dreptul de proprietate asupra edificatului şi drept de folosinţă asupra terenului; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a solicitat să de constate un drept deja existent şi nu o situaţie de fapt, excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâţi fiind, astfel, neîntemeiată.
Prezumţia instituită de art. 492 C. civ. nu este absolută, iar răsturnarea ei are ca efect dobândirea unui drept de superficie de către constructor. Or, în cauză, reclamantul a construit edificatul, iar atitudinea de pasivitate a pârâţilor echivalează cu acordul tacit al acestora la dobândirea folosinţei asupra terenului de către reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 327A din 6 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, a admis apelul declarat de pârâţii Municipiul Timişoara şi Consiliul local al Municipiului Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 1660/PI din 24 iunie 2009 a Tribunalului Timiş, pe care a schimbat-o în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.I..
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Astfel cum reclamantul a reiterat pe calea întâmpinării formulate în apel, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea existenţei construcţiei şi intabularea acesteia în cartea funciară, precum şi constatarea dreptului său de superficie asupra terenului cu intabularea corespunzătoare a acestui drept în cartea funciară.
Dispoziţiile art. 492 C. civ. reţinute de prima instanţă ca fiind incidente în cauză consacră prezumţia de proprietate asupra edificatelor de pe un teren în favoarea proprietarului terenului.
Corespunde realităţii că prezumţia este relativă şi că, în cauză, reclamantul a făcut dovada împrejurării că el este cel care a edificat construcţia şi nu proprietarul terenului (Statul Român - dosar fond). Se observă, însă, că pârâţii-apelanţi nu au invocat că ei ar fi ridicat construcţia - deci nu au contestat calitatea reclamantului de proprietar asupra acesteia - ci faptul că lucrările s-au efectuat în lipsa autorizaţiei de construire, respectiv în lipsa acordului proprietarului terenului; or, din examinarea înscrisurilor de la dosar, reclamantul a procedat la ridicarea construcţiei în lipsa unei atari autorizaţii, (aspect necontestat în cauză) deci cu încălcarea disp. art. 1 din Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare în perioada în care s-a realizat noua construcţie.
Este adevărat că dreptul de superficie se dobândeşte inclusiv prin convenţia părţilor, însă instanţa de apel apreciază că acest mod de dobândire nu se regăseşte în cauza de faţă.
Astfel, atitudinea pasivă a pârâţilor care au permis reclamantului să construiască în lipsa unei autorizaţii, nu poate fi asimilată acordului tacit al proprietarului la dezmembrarea dreptului său de proprietate asupra terenului, pierderea cu titlu gratuit al unui atribut al dreptului de proprietate pe o perioadă practic nelimitată ca efect al pasivităţii reprezentând, în realitate, o sancţiune care este vădit disproporţionată pentru atitudinea chiar culpabilă a proprietarului.
În consecinţă, în mod greşit s-a reţinut dobândirea de către reclamant a dreptului de superficie având drept consecinţă folosinţa asupra terenului statului.
După cum s-a arătat, reclamantul a solicitat constatarea existenţei construcţiei şi intabularea edificatului în cartea funciară. Simpla existenţă a construcţiei este o stare de fapt iar intabularea, pe cale de consecinţă, a edificatului - în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat -pârâţii nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcţiei, nu poate fi primită decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei civile nr. 327 A din 6 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul A.I., susţinând următoarele:
Instanţa de apel a reţinut că pârâţii nu au contestat calitatea de proprietari asupra construcţiei, ci faptul că lucrările s-au efectuat în lipsa autorizaţiei de construire.
Or, pentru constatarea dreptului, conform art. III C. proc. civ., inexistenţa contractului de construire şi lipsa autorizaţiei nu poate avea consecinţe, împrejurările menţionate manifestându-se în planul raporturilor de natură administrativă.
Aceste aspecte de ordin formal nu pot obstrucţiona sau limita dreptul de proprietate.
Atitudinea pasivă a pârâţilor care i-au permis să construiască în lipsa unei autorizaţii poate fi asimilată acordului tacit al proprietarului, a mai susţinut recurentul, susţinerea contrară a instanţei de apel fiind apreciată ca greşită.
Intimaţii Municipiul Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că s-au încălcat dispoziţiile legale în materie prin edificarea construcţiei fără autorizaţie, iar instanţa nu poate recompensa un asemenea comportament ilegal prin recunoaşterea unui drept de proprietate în favoarea reclamantului. Totodată, prin edificarea făcută fără acordul proprietarului, reclamantul recurent este în situaţia unui constructor de rea credinţă şi nu poate beneficia de un drept de superficie.
Recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Reclamantul a solicitat constatarea existenţei construcţiei edificată de el şi intabularea în CF, precum şi constatarea dreptului său de superficie asupra terenului cu intabularea corespunzătoare a acestui drept în CF.
Constatarea existenţei unei construcţii reprezintă constatarea unei stări de fapt, cerere care excede cadrului reglementat de art. III C. proc. civ. invocat ca temei al acţiunii, iar pe această cale se ocolesc dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor.
Recurentul a contestat decizia instanţei de apel şi cu privire la soluţia dată cererii de constatare a dreptului său de superficie.
Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate al unei persoane privitor la construcţii, plantaţii sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia proprietarul construcţiilor are un drept de folosinţă accesoriu dreptului de proprietate asupra construcţiilor.
Acest drept se poate dobândi în cazul în care clădirile s-au edificat pe terenul altcuiva, dar cu acordul titularului dreptului de proprietate.
Or, aşa cum a reţinut instanţa de apel şi cum se susţine prin întâmpinare, în speţă nu se regăseşte acordul proprietarului terenului, atitudinea pasivă a pârâţilor care au permis reclamantului să construiască în lipsa autorizaţiei neputând fi asimilată acordului tacit, date fiind cerinţele exprese ale Legii nr. 50/1991 în materie.
Faţă de cele ce preced, cu aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva Deciziei nr. 327/A din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5857/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5861/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
