ICCJ. Decizia nr. 5892/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5892/2010
Dosar nr. 982/44/2008
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1173/2002, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia reclamantei, reţinând faptul că aceasta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la restituire.
Prin Decizia civilă nr. 403 R din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a anulat, ca nesemnat, apelul declarat de reclamanta O.E. împotriva Sentinţei civile nr. 1172 din 21 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, reţinând că deşi i s-a pus în vedere reclamantei - apelante să semneze cererea de apel, aceasta a refuzat şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 287 (2) C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de apel pentru lipsa semnăturii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta O.E., arătând că, în mod nelegal, prin decizia recurată, s-a constatat nulitatea cererii de apel pentru lipsa semnăturii acesteia, deoarece cererea de apel a fost semnată.
Prin Decizia civilă nr. 4123 din 19 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 5435/121/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanta O.E., a casat Decizia civilă nr. 403/R din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
A reţinut că cererea de apel formulată de reclamanta O.E., la 19 iulie 2007 este semnată de către aceasta şi faţă de dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., a constatat că instanţa de apel a anulat greşit cererea de apel formulată de reclamantă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 982/44/2008 şi alte probe nu s-au mai administrat, iar prin Decizia civilă nr. 252 din 20 noiembrie 2008.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat restituirea suprafeţei de teren situată în Galaţi, ce a fost moştenit de mama sa de la părinţii săi P.G. şi C.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanta trebuia să facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită, mai exact să dovedească că la momentul preluării terenului de către stat, autorii săi erau proprietarii terenului.
Însă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, terenul pe care petenta îl solicită a fost înstrăinat în anul 1967 de către mama sa, 200 mp situat în str. A. şi în anul 1995, terenul din str. A. de către sora sa.
Faţă de considerentele expuse mai sus şi văzând şi dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul.
Instanţa de apel a reţinut că pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanta trebuia să facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită, şi că la momentul preluării terenului de către stat, antecesorii săi erau proprietarii terenului.
Or, reţine instanţa de apel, terenul pe care petenta îl solicită a fost înstrăinat în 1967 de către mama sa 200 mp în str. A. iar în anul 1995 a fost înstrăinat terenul din str. A., de către sora reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O.E., criticând hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Se susţine de către recurentă că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, în condiţiile în care antecesorii săi nu au vândut terenul din litigiu.
Se mai arată că a depus cerere pentru restituirea terenului şi în temeiul legii fondului funciar, cerere nesoluţionată încă.
Întrucât recurenta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2010 a înaintat această cerere şi a dispus acordarea ajutorului public judiciar privind asistenţa juridică în temeiul art. 8, 13 şi 15 din O.G. nr. 51/2008 prin desemnarea unui avocat.
Astfel la dosar, apărătorul recurentei a depus la dosar o precizare şi încadrare a motivelor de recurs, prin care însă se dezvoltă alte motive de recurs decât cele indicate de recurentă în cererea iniţială de recurs, susţinându-se că instanţa de apel a schimbat şi natura actului dedus judecăţii.
Faţă de invocarea altor motive decât cele expuse de recurentă în cererea de recurs iniţială, urmează ca în analizarea recursului, faţă de dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., să fie avute în vedere doar motivele de recurs cuprinse în cererea iniţială de recurs.
Astfel, examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Acţiunea reclamantului vizează anularea Dispoziţiei nr. 2660 din 14 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Galaţi în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Prin Dispoziţia nr. 2660 din 14 aprilie 2006 s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului teren de 500 mp în str. A. şi respectiv 200 mp în str. A. din Municipiul Galaţi, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada trecerii imobilelor în proprietatea Statului, şi că terenurile sus-menţionate au fost înstrăinate de antecesoarea reclamantei şi de sora acesteia.
Din actele de la dosar, rezultă că terenurile solicitate, au fost înstrăinate de antecesoarea reclamantei şi de sora acesteia, situaţie în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 4 din Legea nr. 10/2001, imobilele solicitate nu se circumscriu noţiunii de preluare abuzivă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilelor solicitate, susţinerile recurentei sunt nefondate şi fără suport juridic, motiv pentru care nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva Deciziei nr. 252A din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5881/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5923/2010. Civil → |
|---|
