ICCJ. Decizia nr. 5880/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5880/2010
Dosar nr. 5348/117/2007
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 476 din 19 septembrie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor C.S.E. şi C.E., faţă de petitul referitor la revendicare; a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii K.G. şi B.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, G.M., F.E. şi C.E., pentru petitul 2 şi T.I.M., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză au formulat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., solicitând ca în urma comparării titlurilor să se dea preferinţă titlului lor.
La rândul lor, pârâţii sunt în posesia unei sentinţe care le-a consfinţit buna-credinţă la cumpărarea apartamentelor în litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-a mai reţinut şi faptul că, raportat la specificul problemei de drept ce trebuie rezolvată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în şedinţa din 9 iunie 2008, a pronunţat un recurs în interesul legii care a tranşat problema juridică ce face obiectul prezentei acţiuni în revendicare. Că nu există neconcordanţă în cauză, între legea specială, Legea nr. 10/2001, şi C.E.D.O. pentru a da prioritate a Convenţiei.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor C.S.E. şi C.E., faţă de petitul referitor la revendicare, deoarece aceştia nu mai sunt proprietarii apartamentului nr. 4, ci pârâta T.I.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 9 februarie 2007.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 30 din 19 februarie 2009, a respins apelul declarat de reclamanţii K.G. şi B.I., împotriva sentinţei civile nr. 476 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, din perspectiva Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun ar putea fi admisibilă dacă vizează imobile înstrăinate prin acte de dispoziţie, foştilor chiriaşi, de către unitatea deţinătoare, caz în care trebuie procedat la compararea titlurilor deţinute de către părţi.
Prin urmare, nu se poate aprecia că existenţa Legii nr. 10/2001 exclude în toate situaţiile posibilitatea de a recurge la acţiunea în revendicare, pentru că este posibil ca reclamanţii să se poată prevala de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional şi trebuie să li se asigure accesul la justiţie.
Împotriva deciziei civile nr. 30 din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj,a declarat recurs K.G. şi B.I.,criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recursul este nul pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale de atac extraordinară iar soarta sa depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În situaţia în care recursul este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de nulitate.
Or, în speţă, nu se face altceva decât să se reitereze motivele invocate în faza de apel. Recurenţii nu au formulat în concret vreo critică de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, şi nu au indicat prin cererea formulată în scris motivele de recurs pe care înţeleg să-şi sprijine pretenţiile.
Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenţi nu se grefează pe conţinutul hotărârii recurate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele precizate de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi, în cauză, nu sunt motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, conform art. 306 C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii K.G. şi B.I. împotriva deciziei nr. 30/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5876/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5900/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
