ICCJ. Decizia nr. 5922/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5922/2010
Dosar nr. 2361/32/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii I.R. (fost primar), G.Ş. (actual primar al municipiului Piatra Neamţ) şi Primăria Municipiului Piatra Neamţ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună: stabilirea prin hotărâre judecătorească a valorii imobilului (casă şi teren) situate în Piatra Neamţ; obligarea Primăriei municipiului Piatra Neamţ la a elibera titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren reconstituită de la adresa de mai sus şi la împroprietărirea cu apartamente a căror valoare să echivaleze cu cea stabilită prin estimarea de către expert, cumpărate de Primărie de pe piaţă (conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 10/2001); obligarea pârâţilor I.R. şi G.Ş. la plata de daune morale şi materiale urmare a pasivităţii de 3 ani în elaborarea în termen, de către comisia internă a Primăriei Piatra Neamţ, a procesului - verbal cu valoarea obiectivă a imobilului la valoarea de situaţie de pe piaţă.
În susţinerea cererii, reclamantul a arătat că la data de 6 noiembrie 2001, autoarea sa (mama, C.G.), în calitate de titulară a dreptului, a depus la executorul judecătoresc, notificarea adresată Primăriei Piatra Neamţ prin care a solicitat măsuri prin echivalent cu privire la casa părintească, preluată în temeiul Decretulului nr. 78 din 4 aprilie 1987, ulterior demolată şi restituirea suprafeţei neconstruite.
În ciuda demersurilor efectuate, notificarea nu a primit niciun răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 750/2005 Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii privind stabilirea valorii imobilelor. Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere privind obligarea Primăriei la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren neconstruită şi la împroprietărirea petentului cu apartamente situate în Piatra Neamţ. A fost respins, ca neîntemeiat, şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la daune materiale şi morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, urmare a instituirii unei proceduri administrative obligatorii nu are competenţa soluţionării unei cereri de natura celei formulate decât în cadrul unei contestaţii pe care reclamantul, în măsura în care se consideră prejudiciat de valoarea stabilită prin dispoziţia emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, are posibilitatea de a se adresa tribunalului. De altfel, potrivit sentinţei civile nr. 513/2005 a Tribunalului Neamţ a fost soluţionat un capăt de cerere identic formulat de către acelaşi reclamant, fiind obligat primarul la soluţionarea notificării, conform procedurii administrative prevăzute de art. 23 – art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Celelalte capete de cerere vizând obligarea primăriei la eliberarea titlului de proprietate pe suprafaţa de teren neconstruită, precum şi obligarea la împroprietărirea cu apartamente de o valoare echivalentă au fost respinse ca inadmisibile, pe aceleaşi considerente (legate de sesizarea directă a instanţei, fără urmarea şi respectarea procedurii prealabile impuse de lege).
Pretenţia privind daunele materiale şi morale a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a precizat cuantumul acestora, nici ce reprezintă şi nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către reclamant.
Judecata apelului a fost suspendată până la soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamant împotriva dispoziţiei din 26 octombrie 2006 emisă de primar – şi conform căreia a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, pronunţându-se acordarea de despăgubiri (soluţia din dispoziţia primarului a fost confirmată jurisdicţional, urmare a căilor de atac exercitate de către petent).
Potrivit deciziei civile nr. 136 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că asupra contestaţiei există deja o hotărâre irevocabilă, astfel încât cele două capete de cerere deduse judecăţii şi în prezentul litigiu nu mai pot face obiectul unei alte soluţii din partea instanţei.
S-a apreciat totodată, că în privinţa solicitării de a se stabili pe cale judecătorească valoarea imobilelor, în mod corect instanţa de fond a constatat necompetenţa sa în soluţionarea acestei cereri, având în vedere dispoziţia din 26 octombrie 2006 a primarului, emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care se stabileşte o asemenea competenţă în favoarea Comisiei Centrale.
A fost confirmată şi soluţia privind daunele materiale şi morale pentru considerente reţinute şi de prima instanţă.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-reclamant, care a formulat critici, susţinând următoarele:
-Singura preocupare a instanţei de fond a fost „hărţuirea" reclamantului, dosarul fiind trimis în mod nelegal la alte instanţe necompetente în a judeca acţiunea.
-În apel, ca şi la fond, s-a omis numirea unui expert care să evalueze casa şi terenul de sub clădirea şcolii, în vederea despăgubirii prin echivalent.
-În apel, nu s-a ţinut seama de raportul de expertiză tehnică judiciară pe care l-a trimis reclamantul la dosar.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât criticile referitoare la modul de soluţionare a notificării au fost deja deduse judecăţii în dosarul privind contestaţia împotriva dispoziţiei primarului.
Examinând criticile deduse judecăţii, faţă de modalitatea în care au fost formulate, Înalta Curte urmează să constate că sunt neîncadrabile în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în calea extraordinară a recursului pot fi supuse controlului judiciar numai aspecte de nelegalitate care se circumscriu motivelor expres şi strict delimitate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
În speţă, deşi este invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acest temei juridic este indicat pur formal, în condiţiile în care nu sunt dezvoltate, în acord cu exigenţele textului menţionat, normele de drept material a căror aplicare greşită sau nesocotire ar fi realizat-o instanţa de apel.
Recurentul-reclamant se limitează la a face simple aserţiuni (preocuparea instanţelor a fost „hărţuirea" acestuia, prin trimiterea cauzei la instanţe necompetente) sau referiri la aspecte care, ţinând de aspectul devolutiv al unei căi de atac, sunt incompatibile cu structura recursului (susţinerile vizând omisiunea de numire a unui expert sau ignorarea raportului de expertiză trimis de către reclamant la dosarul cauzei).
Se constată, potrivit considerentelor expuse, că exercitarea căii de atac s-a făcut cu încălcarea dispoz. art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. care obligă, sub sancţiunea nulităţii, la indicarea motivelor de nelegalitate şi dezvoltarea lor.
Indicarea, drept cauză juridică a recursului, a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deşi nu s-a arătat care este norma de drept substanţial a cărei nesocotire sau aplicare greşită ar fi realizat-o instanţa de apel, face imposibilă exercitarea unui control de legalitate specific căii de atac a recursului.
În consecinţă, văzând că pe de o parte, nu au fost formulate critici de nelegalitate şi pe de altă parte, că nu au fost dezvoltate argumente care să permită instanţei, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., identificarea unor aspecte de nelegalitate, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 136 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5940/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
