ICCJ. Decizia nr. 5960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5960/2010
Dosar nr. 28897/3/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 6 iulie 2009, reclamanţii G.V. şi B.M. au solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general, să emită Decizia/dispoziţia motivată care să cuprindă oferta de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 1, alcătuit din teren în suprafaţă de 391 m.p. şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la emiterea deciziei şi la cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.
Motivându-şi acţiunea reclamanţii au arătat că, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 înregistrată sub nr. 9820 din 16 iulie 2001, soţul reclamantei G.V., V.G., tatăl reclamantelor G.V. şi B. (fostă G.) M., au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, sector 1.
Au mai arătat reclamanţii că, imobilul în cauză a fost dobândit de către soţul şi tatăl reclamanţilor, V.G. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 27 noiembrie 1958 de către Tribunalul Bucureşti dobândit de la vânzătorul N.C.D.C., trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 252/1979.
După decesul proprietarului V.G., au rămas ca moştenitori legali: G.V., în calitate de soţie supravieţuitoare, G.V. şi B.M. în calitate de fiice.
Prin sentinţa civilă nr. 1074 din 2 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis în parte cererea reclamanţilor fiind obligată pârâta să emită dispoziţie/decizie motivată la notificarea din 16 iulie 2001 pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 1.
A fost respinsă cererea privind acordarea de daune cominatorii ca inadmisibilă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 2532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General numai în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitând a se avea în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., şi să se dispună diminuarea cuantumului acestora faţă de obiectul acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 99 A din 11 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general, reţinând în considerentele hotărârii că, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa, nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate.
Împotriva acestei din urmă hotărâre a declarat recurs Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a invocat următoarele critici.
Termenul de 60 de zile, pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare (art. 23 din Legea nr. 10/2001 – pct. 23.1 – HG nr. 498/2003).
În cazul în care persoana îndreptăţită a depus o dată cu notificarea toate actele de care aceasta înţelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării.
În cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus actele doveditoare, termenul va curge de la data depunerii acestora.
Cât priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pârâta a formulat critici noi faţă de acelea invocate în apel, cu privire la natura termenului de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire a imobilului în litigiu.
Întrucât această critică nu a fost formulată prin motivele de apel nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs, deoarece s-ar eluda dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii ce a pierdut litigiul.
Cheltuielile de judecată reprezintă sumele de bani ce se plătesc de partea care promovează o cerere de chemare în judecată sau exercită o cale de atac şi constau din taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţiale, onorariile experţilor etc., sume ce trebuie justificate.
În speţă, intimaţii-reclamanţi şi-au dovedit cheltuielile de judecată în sumă de 2.532 lei, reprezentând onorariu avocaţial, astfel încât în mod corect au fost acordate de prima instanţă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 99A din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta-pârâtă Primăria municipiului Bucureşti la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5954/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5922/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
