ICCJ. Decizia nr. 5925/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5925/2010
Dosar nr. 2659/121/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 16 februarie 2007, P.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală Galaţi de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană Galaţi de aplicare a Legii fondului funciar, anularea dispoziţiei nr. 3250 din 12 ianuarie 2007 a Primăriei municipiului Galaţi şi restituirea în natură a imobilului (teren) situat în Galaţi.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1688 din 27 februarie 2007, a admis excepţia privind necompetenţa materială a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, formulată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa nr. 369 din 17 martie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis în parte plângerea la Legea nr. 10/2001 formulată de reclamanta P.M.A. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galaţi. A respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Galaţi. A respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive plângerea formulată în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Galaţi şi Comisia judeţeană Galaţi de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura judeţului Galaţi. A anulat dispoziţia nr. 3250/SR din 12 ianuarie 2007 emisă de pârâta Primăria municipiului Galaţi. A dispus restituirea prin echivalent a imobilului situat în municipiul Galaţi, compus din 1247 mp teren, cuantumul şi modalitatea de acordare a despăgubirilor urmând a fi stabilite şi acordate de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, a calităţii şi vocaţiei succesorale, motiv pentru care este îndreptăţită să obţină restituirea terenului preluat abuziv.
Tribunalul a reţinut în continuare că deşi restituirea în natură reprezintă regula nu se poate trece peste concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, s-a constatat că expertul nu a reuşit să identifice cu certitudine terenul deoarece nu există schiţe topografice pe baza cărora s-ar fi putut determina amplasamentul imobilului. Pe de altă parte, din schiţa anexă la raportul de expertiză rezultă că cea mai mare parte a terenului este ocupată de alţi proprietari.
S-a concluzionat de către instanţa de fond că întrucât nu există certitudini cu privire la amplasament şi pentru a se menţine stabilitatea circuitului civil, reclamanta este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri, ce vor fi stabilite potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere că Legea nr. 10/2001 stabileşte clar cine acordă despăgubirile, instituind în mod expres calitatea procesuală pasivă în raportul de drept execuţional în favoarea Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, s-a constatat că, cererea de chemare în garanţie formulată de Primăria municipiului Galaţi nu îndeplineşte condiţiile art. 60 şi urmat. C. proc. civ., motiv pentru care a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 320/A din 13 noiembrie 2009. A fost schimbată în parte hotărârea instanţei de fond numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea în natură. Pe cale de consecinţă, a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 610,49 mp identificată prin conturul 21-51-511-131-13-141 în schiţa anexă a suplimentului raportului de expertiză N. (supliment efectuat în apel). A menţinut forma de despăgubire pentru restul terenului de 636,51 mp.
Instanţa de apel a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său P.S. prin actele de vânzare-cumpărare menţionate. In lipsa schiţelor ce însoţesc aceste acte s-a încercat reconstituirea amplasamentului proprietăţii P. cu ajutorul reperelor oferite de înscrisurile depuse de părţi, precum şi a planurilor fotogrammetrice ale Municipiului Galaţi din anii 1960 şi 1975.
Din analiza celor trei puncte de vedere de la dosar cu privire la reconstituirea vechii proprietăţi, instanţa de apel a constatat că există un consens în această privinţă şi anume conturul maro 21-51-511-131-13-141 de pe schiţa anexă a expertizei N. în suprafaţă 610,49 mp.
Nu s-a putut soluţiona favorabil cererea reclamantei de restituire în natură şi a terenului ocupat de familia B. prin contract de închiriere, teren identificat prin conturul ABCDEFGH din schiţa anexă a expertizei efectuată la fond, curtea de apel constatând că din actele de proprietate ale reclamantei nu rezultă că terenul s-ar fi întins până la str. V. şi că nu s-a făcut dovada că respectivul teren a aparţinut lui P.S.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs Municipiul Galaţi prin Primar, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului spre rejudecare.
A considerat Decizia atacată ca netemeinică şi nelegală motivat de faptul că familiei B., care deţine şi plăteşte impozit, în calitate de proprietar, din anul 1958, pentru terenul restituit în natură, i s-a încălcat dreptul de a participa la proces, fără a putea invoca uzucapiunea de peste 30 de ani.
A arătat că reclamanta nu a putut face dovada, în conformitate cu dispoziţiile art.23 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, a deposedării în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Primarul municipiului Galaţi dovedind că respectivul imobil nu a trecut niciodată în proprietatea statului, situaţie în care reclamanta nu putea beneficia parţial de acordarea de măsuri reparatorii şi parţial de restituirea în natură a terenului solicitat.
Referitor la întinderea dreptului de proprietate, a precizat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au acordat măsuri reparatorii pentru o suprafaţă mai mare de teren decât cea rezultată din actele de proprietate. A considerat că expertiza întocmită de ing. N.V. este neadevărată şi mincinoasă cu privire la actele de vânzare-cumpărare nr. 178 din 27 ianuarie 1904 şi nr.1869 din 5 mai 1923. Concluzionând, a arătat că familia P. a avut în proprietate teren în suprafaţă totală de 858 mp şi nu de 1247 mp, cât a solicitat reclamanta.
Analizând criticile formulate prin prisma motivelor de nelegalitate cuprinse la art. 3 04 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
In acord cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Galaţi prin Primar de a declara recurs, excepţie ridicată oral de apărătorul intimatei - reclamante în şedinţa publică din 10 noiembrie 2010.
Dincolo de aspectul pur formal al excepţiei, se constată că orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte la judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Primarul şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Calitatea procesuală a primăriei ca structură funcţională este generată tocmai de apartenenţa primarului la această structură, a cărei funcţie este, printre altele şi de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor primarului.
Mai mult, în contextul Legii nr. 10/2001 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005), legiuitorul a înţeles să folosească denumirea de primărie pentru a desemna persoana juridică de drept public deţinătoare a imobilului, dar din cuprinsul întregului act normativ reiese cu claritate că în procedura reglementată de legea specială de reparaţie, primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială. Acestuia, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, îi revine şi atribuţia stabilită prin art. 68 din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a emite o dispoziţie cu caracter normativ sau individual. Se reţine însă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a desemna actul procedural prin care se soluţionează notificarea şi nu aceea de a stabili o obligaţie în nume propriu.
Or, în speţă, pe lângă faptul că recursul este declarat de Municipiul Galaţi prin Primar, se reţine că în antetul cererii de recurs este trecută Primăria municipiului Galaţi, motiv pentru care se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului.
Referitor la criticile formulate de recurent, se constată că singurele care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. vizează încălcarea dreptului de proprietate a familiei B.
Cât priveşte criticile privind faptul că nu s-a dovedit deposedarea de către stat şi întinderea dreptului de proprietate al reclamantei, căreia i s-au acordat măsuri reparatorii pentru o suprafaţă mai mare de teren decât cea rezultată din actele de proprietate, se reţine că acestea nu au fost formulate în apel, ci direct în recurs, omisso medio, motiv pentru care nu pot face obiectul unei analize.
Astfel, recursul este o cale extraordinară de atac prin care se verifică, pentru motivele restrictive prevăzute de art. 304 C. proc. civ., legalitatea hotărârii instanţei de apel.
Prin urmare, atâta timp cât Municipiul Galaţi prin Primar nu a declarat apel împotriva soluţiei instanţei de fond, ceea ce ar fi permis analiza susţinerilor privind situaţia de fapt, în raport de dispoziţiile art. 299 coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ., nu poate ca omisso medio să formuleze respectivele critici direct în recurs.
In consecinţă, Municipiul Galaţi prin Primar nu poate invoca direct în recurs împrejurările potrivit cărora reclamanta nu a făcut dovada deposedării abuzive sau cele privind întinderea dreptului de proprietate, criticile trebuind să se limiteze la modul în care s-a soluţionat apelul prin restituirea în natură a unei părţi din imobil.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al familiei B., se reţine că aceasta nu poate fi primită, fiind nefondată.
Astfel, sunt corecte constatările instanţei de apel referitoare la reconstituirea amplasamentului proprietăţii autorului reclamantei, întemeiate pe concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de ing. N.V. (filele 141-146 dosar apel). Potrivit acestora, terenul ce se poate restitui în natură reclamantei, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, este cel identificat în conturul 21-51-511-131-13-141 şi are suprafaţa totală de 610,49 mp.
Cu privire la proprietăţile aparţinând celorlalte persoane, s-a arătat, prin acelaşi supliment la raportul de expertiză, că au fost calculate şi evidenţiate în schiţa anexă a acestuia, reieşind cu claritate că reclamantei nu i s-a restituit ceea ce deţine familia B. în proprietate, respectiv 198 mp din conturul 1-21-211-141-14, potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 846/1951.
Pentru cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata - reclamantă P.M.A., instanţa apreciind, că faţă de complexitatea cauzei şi activitatea apărătorului părţii, urmează a face aplicabilitatea alin. (3) al acestui articol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 320/A din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 2500 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata - reclamantă P.M.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5929/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5919/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
