ICCJ. Decizia nr. 5934/2010. Civil. Expropriere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5934/2010
Dosar nr. 27992/3/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 843 din 26 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primar general.
A constatat nulitatea absolută a exproprierii terenului situat în Bucureşti, Şos. O., sector 4, în suprafaţă de 278 mp.
A obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general la plata către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 192.635 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 52.542 euro.
A respins capătul de cerere privind acordarea unui teren în compensare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că B.A. şi B.P. au avut în proprietate imobilul compus din construcţie cu 4 camere, bucătărie, vestibul, marchiză, magazie şi grup sanitar, terenul în suprafaţă de 278 mp trecând în proprietatea Statului Român în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 59/1974.
Prin Decretul nr. 405/1986, la poziţia 6 figurează exproprierea unei suprafeţe de teren de 149,61 mp (185,68 mp).
Prin Sentinţa civilă nr. 344 din 4 mai 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a dispus restituirea către B.A. a terenului în suprafaţă de 278 mp situat Şos. O., sector 4, în baza acestei hotărâri judecătoreşti fiind emisă dispoziţia de restituire în proprietate Decizia din 5 aprilie 1999 a Primarului General al municipiului Bucureşti.
La data de 21 septembrie 1999, Primăria municipiului Bucureşti a emis autorizaţia de construcţie, prin care a încuviinţat finalizarea lucrărilor blocului de locuinţe a cărei construcţie a fost începută în baza autorizaţiei construire.
La 21 decembrie 2000, Consiliul general al municipiului Bucureşti a emis Hotărârea nr. 271, prin care s-a aprobat cumpărarea de către Primăria municipiului Bucureşti a terenurilor destinate realizării blocurilor, urmând ca preţul cumpărare să fie negociat de comisia constituită prin dispoziţia Primarului general al municipiului Bucureşti.
Tribunalul a constatat că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legii de expropriere, ceea ce atrage nulitatea exproprierii realizată de Primăria municipiului Bucureşti pentru edificarea blocului de locuinţe, motiv pentru care reclamanta are dreptul la despăgubiri în condiţiile stabilite de lege.
În ceea ce priveşte cererea privind acordarea de teren în compensare, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat probe şi a stăruit doar pentru acordarea de despăgubiri.
Prin Decizia nr. 72 din 5 februarie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul a fost retrocedat reclamantei prin Sentinţa civilă nr. 344 din 4 mai 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, astfel încât valabilitatea titlului statului şi a modului de trecere a imobilului proprietatea acestuia nu mai poate fi pusă în discuţie.
După emiterea autorizaţiei de construire, s-a procedat în fapt la o nouă expropriere a terenului reclamantei, care nu s-a efectuat cu respectarea condiţiilor şi procedurilor impuse de Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage nulitatea absolută a exproprierii.
Prin Decizia nr. 1436 din 4 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti, a casat în parte decizia instanţei de apel şi sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Instanţa de recurs a constatat că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr. 33/1994, iar potrivit dispoziţiilor art. 23 din lege, soluţionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
După rejudecare, prin Sentinţa nr. 157 din 5 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamantele S.A., V.I. şi B.N., moştenitoarele defunctei B.A.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că terenul proprietatea autoarei reclamantelor nu a fost supus procedurii exproprierii, deoarece nu s-a făcut dovada emiterii vreunei hotărâri de expropriere şi a declaraţiei de utilitate publică.
Prin Decizia nr. 47A din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantele S.A., B.N. şi V.I. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 Bucureşti şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primar general.
A constatat nulitatea absolută a exproprierii terenului situat în Bucureşti, Şos. O., sector 4.
A obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general să plătească reclamantelor despăgubiri în sumă de 52.542 euro, în echivalentul RON la data plăţii.
A respins capătul de cerere referitor la acordarea unui teren în compensare.
Instanţa de apel a constatat că preluarea terenului s-a realizat fără bază legală, nefiind respectate prevederile Legii nr. 33/1994.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 436/5500 din 5 mai 2001, emisă de Primăria municipiului Bucureşti, terenul retrocedat autoarei reclamantelor este inclus în programul construcţiilor de locuinţe aprobat prin Hotărârea Consiliului general al municipiului Bucureşti nr. 271/2000. Această hotărâre, însă, vizează zona sectoarelor 2, 3 şi 5, nu şi sectorul 4 al municipiului Bucureşti.
Instanţa de apel a constatat că cererea reclamantelor se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 33/1994, imobilul fiind supus unei exproprieri de fapt, care dă dreptul reclamantelor la despăgubiri.
În ceea ce priveşte cererea privind acordarea unui teren în compensare, instanţa de apel a constatat că nu s-a făcut dovada că există teren disponibil.
Instanţa de apel a mai constatat că pârâtul Consiliul local al sectorului 4 Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu se afirmă un drept litigios care să poată fi dezbătut în contradictoriu cu acest pârât.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 din C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală.
Potrivit art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin mijloacele legale, pentru a afla adevărul, iar instanţa de apel avea obligaţia să se pronunţe asupra cererii reclamantelor şi să aibă în vedere că acestea au solicitat nulitatea unei exproprieri care nu există, în condiţiile în care nu s-a indicat actul normativ prin care imobilul a fost expropriat.
Reclamantele ar fi avut posibilitatea să formuleze o acţiune prin care să se constate calitatea de constructor de rea-credinţă a municipiului Bucureşti şi să ceară stabilirea valorii bunului, potrivit art. 574 din C. proc. civ.
Recurentul a mai arătat că Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, nu avea competenţa să soluţioneze cererea, care a vizat constatarea nulităţii unui act administrativ, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei contencios administrativ.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 din C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare,
Instanţele de judecată au fost sesizate de către reclamanta iniţială cu o cerere în materie de expropriere, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Natura juridică a cererii de chemare în judecată a fost stabilită cu titlu irevocabil şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1436 din 4 martie 2008, care a casat hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual tocmai pentru respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 privind participarea procurorului.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din C. proc. civ., procesele şi cererile în materie de expropriere se judecă de tribunal, respectiv de secţia civilă a acestuia.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la aplicarea greşită a legii, se constată că instanţa de rejudecare în apel, ca şi celelalte instanţe care s-au pronunţat în cauză în diferite stadii procesuale, a manifestat rol activ şi a depus toată stăruinţa pentru prevenirea oricărei greşeli privind aflarea adevărului.
Astfel, a avut în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi a analizat susţinerea pârâtului însuşi, care a arătat că prin Hotărârea Consiliului general al municipiului Bucureşti nr. 271/2000 s-a aprobat cumpărarea de către Primăria municipiului Bucureşti a terenurilor proprietate particulară destinate realizării blocurilor nominalizate în anexele nr. 1 şi 2.
Instanţa de apel a reţinut că această hotărâre reprezintă de fapt o expropriere, deoarece imobilul proprietatea autoarei reclamantelor nu figurează în anexe, iar pârâtul nu a făcut nicio critică în combaterea acestei constatări, limitându-se să susţină că exproprierea nu există, deoarece nu s-a indicat actul de preluare.
În aceste circumstanţe, şi această critică a pârâtului este nefondată.
Faţă de cele expuse, recursul declarat de pârât se va privi ca nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins ca atare.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 din C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimate, în cuantumul dovedit prin înscrisurile aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva Deciziei nr. 47A din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante B.N., S.A. şi V.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5932/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5938/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|