ICCJ. Decizia nr. 5958/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5958/2010
Dosar nr. 4985/95/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 24 din 3 februarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova reclamantul R.G. a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i restituie terenul în suprafaţă de 7.000 mp, situat în intravilanul comunei Bengeşti Ciocadia, satul Bălceşti, judeţul Gorj, teren deţinut în prezent de SC A. Bengeşti Ciocadia, în subsidiar solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor băneşti în cuantum de 429.100.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului.
In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că terenul în cauză a fost ocupat abuziv de S.M.A. Bengeşti în perioada anilor 1970.
S-a mai susţinut, totodată că, prin sentinţa civilă nr. 1106 din 9 iulie 2003, Judecătoria Novaci a constatat necompetenţa sa materială în soluţionarea cauzei, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Gorj; pe rolul Tribunalului Gorj s-a format dosarul nr. 2617/2003, instanţa încuviinţând efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj a admis acţiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. Bucureşti, SC A. SA Bengeşti Ciocadia, prin lichidator judiciar SC C.V.C. SRL şi a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 2.400 mp, lung de 96 m şi lat de 25 m, ce se vor acorda de către Comisia Centrală, terenul în cauză fiind situat în intravilanul satului Bălceşti.
Prin Decizia nr. 24 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 287 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 şi că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, dovedindu-se deţinerea terenului de către o societate comercială care a fost privatizată integral.
Împotriva deciziei civile nr. 24 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând în esenţă, următoarele critici:
In speţă nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001.
A.V.A.S. nu mai are obligaţia de a acorda măsuri reparatorii, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale.
Recursul este nefondat.
Referitor la susţinerile potrivit cărora instanţa de apel a reţinut în mod greşit că intimatul-reclamant a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi că acţiunea dedusă judecăţii nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, se constată că aceste susţineri nu sunt justificate.
Astfel, faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, din care rezultă că reclamantul a dovedit că terenul în cauză a aparţinut părinţilor săi, conform actului de vânzare-cumpărare din 31 martie 1942 şi că este fiul lui R.G.N. şi R.N., se constată că în mod corect s-a statuat, în cauză, calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Referitor la susţinerile potrivit cărora A.V.A.S. nu mai are obligaţia de a acorda măsuri reparatorii, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că, în raport de modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, revine Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor competenţa de a stabili şi acorda despăgubirile cuvenite persoanelor îndreptăţite pentru imobilele trecute în proprietatea statului, care nu mai pot fi restituite în natură.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, s-a dovedit deţinerea terenului de către o societate comercială care a fost privatizată integral, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziţii legale, în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 29 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 prevăd o excepţie de la regula restituirii în natură a imobilelor, în cazul în care societatea comercială în patrimoniul căreia se află imobilul era privatizată la data intrării în vigoare a legii, situaţie în care măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, în speţă, A.V.A.S.
Faţă de considerentele expuse, constatând neincidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ, respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 24 din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5964/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5961/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
