ICCJ. Decizia nr. 6153/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6153/2010
Dosar nr. 15615/63/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1346 din 13 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâta SC S.C.E.C. SA Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul urmăreşte a obţine o adeverinţă de la fostul angajator din care să rezulte salariul de care a beneficiat în perioada 1 iulie 1961 – 18 iunie 1963 conform statelor de plată întocmite în acea perioadă, însă cu toate eforturile făcute atât de petiţionară cât şi de instanţă din oficiu, nu au putut fi identificate date în acest sens, decât pentru perioada 16 august 1960 – 30 iunie 1992. Este adevărat că, potrivit art. 34 C. muncii, fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor şi că, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
În cauză, din motive necunoscute, nu s-au păstrat în arhiva pârâtei CEC Craiova, S.C.E.C.B. SA, documente privind activitatea desfăşurată de CEC Vânju Mare, la care a lucrat petiţionarul în perioada 1 iulie 1961 – 18 iunie 1963, context în care instanţa a reţinut că în lipsa relaţiilor solicitate şi a dovedirii relei credinţe din partea pârâtei, nu poate da eficienţă juridică necesară cererii reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 1634 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a constatat nul recursul formulat de reclamantul V.G. împotriva sentinţei civile nr. 1346 din 13 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
În conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)".
În cauză recursul a fost declarat la data de 3 septembrie 2009 iar motivele au fost depuse la data de 8 octombrie 2009, situaţie în care recursul este nul, în condiţiile în care instanţa nu a identificat existenţa unor motive de ordine publică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că nu a primit comunicarea deciziei decât la data de 25 februarie 2010.
A fost prejudiciată, iar instanţa nu i-a soluţionat cauza. Invocă acte şi sentinţe judecătoreşti, pe care le-a depus la dosarul cauzei în sprijinul cererii sale.
La termenul din 17 noiembrie 2010 instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia privind inadmisibilitatea recursului.
Astfel, Decizia recurată fiind dată în recurs este potrivit art. 377 alin. (12) pct. 4 C. proc. civ. irevocabilă, situaţie în care nu este susceptibilă de a mai fi recurată pe calea unui nou recurs consecinţă a caracterului irevocabil al deciziei pronunţate în recurs. În consecinţă, partea a epuizat calea de atac a recursului, dat prin lege în competenţa curţii de apel, împrejurare faţă de care în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va constata inadmisibilitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.G. împotriva deciziei nr. 1634 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6160/2010. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 6149/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
