ICCJ. Decizia nr. 6155/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6155/2010
Dosar nr. 5619/105/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, reclamantul R.G. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Primăria municipiului Ploieşti, Consiliul local Ploieşti, Prefectura judeţului Prahova şi Consiliul judeţean Prahova la plata de despăgubiri pentru imobilele situate în Ploieşti, preluate abuziv de stat de la părinţii săi în baza Decretului nr. 92/1950, deşi aceştia erau exceptaţi de la naţionalizare.
Despăgubirile solicitate reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă şi se referă, pentru imobil, la perioada de la data preluării până în anul 1999, când acesta i-a fost restituit în natură, iar pentru imobilul din str. P., pentru perioada de la data preluării de către stat, până la data când acesta îi va fi restituit în natură.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., completată ulterior cu dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. şi ale Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 541 din 2 aprilie 2007, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins ca fiind prescrise extinctiv pretenţiile reclamantului pentru perioada 1950 - 18 octombrie 2003 (data introducerii acţiunii) şi, în rest a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că sentinţa tribunalului a fost comunicată reclamantului la data de 29 mai 2007 la domiciliul ales (sediul Ligii Democratice pentru Dreptate) şi la data de 1 iunie 2007 la domiciliul său, iar apelul a fost declarat la data de 16 octombrie 2007, mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.G., motivat succint în sensul că în mod greşit i-a fost respins apelul ca tardiv întrucât hotărârea instanţei de fond nu i-a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că nu a luat cunoştinţă de această hotărâre, iar termenul de 15 zile pentru declararea apelului nu a început să curgă.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 5108 din 19 septembrie 2008 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voinţa sa şi nici nu a formulat prin apelul declarat în cauză, sau ulterior, la termenul când s-a dezbătut apelul, cerere de repunere în termen.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., susţinând că a fost pronunţată în temeiul unui înscris declarat fals de procurorul militar.
Cererea a fost depusă pe rolul Tribunalului Prahova, care prin sentinţa civilă nr. 174 din 5 februarie 2010 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Constatând că nu se poate cerceta calea de atac, decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi va constata că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a respins ca nefondat recursul, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoz.art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire, devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 5108 din 19 septembrie2008 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de R.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6152/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6148/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
