ICCJ. Decizia nr. 6159/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6159/2010
Dosar nr. 3821/30/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 542 din 1 martie 2010 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele K.R. şi V.T. în contradictoriu cu primarul Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara şi a obligat pârâtul primarul Municipiului Timişoara să emită dispoziţia cu privire la notificarea din 2 noiembrie 2001 formulată de reclamante pentru imobilul situat în Timişoara, compus din teren în suprafaţă de 285 mp.
În considerente s-a reţinut că reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite, sens în care au depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare, iar notificarea formulată de acestea nu a fost soluţionată în termenul legal.
Impotriva sentinţei a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Timişoara arătând că reclamantele nu au depus toate înscrisurile necesare soluţionării notificării.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 121A din 10 iunie 2010 a respins apelul reţinând că dosarul administrativ nu a fost soluţionat până la data sesizării instanţei, iar eventualele solicitări de înscrisuri adresate reclamantelor nu sunt de natură a justifica tergiversarea soluţionării acestuia.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât la dosarul administrativ nu au fost depuse toate înscrisurile necesare, respectiv copia legalizată a actului de identitate privind-o pe T.N. şi documentaţia tehnică refăcută a imobilului.
Recursul nu este fondat.
Art. 23 al legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii dispoziţiei motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanţei, investită cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 de a soluţiona procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut de art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, pârâtul primarul Municipiului Timişoara nu a emis dispoziţia motivată, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptăţite.
In contextul prezentat, obligaţia de a emite dispoziţia motivată nu poate fi lăsată la latitudinea unităţii deţinătoare întrucât scopul Legii nr. 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptăţite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurentul trebuie să răspundă la notificare.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 212 A din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6170/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6152/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
