ICCJ. Decizia nr. 6180/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6180/2010
Dosar nr. 1801/54/2009
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 5 iunie 2009, B.M., în calitate de procurator pentru revizuenta B.E., a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 550/2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 3725/2003, în baza art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Temeiul juridic a fost precizat în şedinţa publică din 10 februarie 2010, ca fiind numai art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat în mod expres asupra cererii de despăgubire.
Prin Decizia civilă nr.37 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta B.E., reţinând că, prin Decizia civilă nr. 550/2004, a fost soluţionată acţiunea civilă privind despăgubirile solicitate de reclamanta B.E., în baza Legii nr. 10/2001, pentru o suprafaţă de teren de 0,25 ha, ocupată de fabrica de pâine a pârâtei.
Raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 212.282.500 lei.
Această decizie civilă a rămas definitivă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 2992 din 21 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 23 ianuarie 2008, reclamanta a formulat o cerere, în temeiul art. 281 C. proc. civ., prin care a solicitat lămurirea dispozitivului acestei decizii, în sensul că, întrucât acţiunea a fost admisă în totalitate, se impunea obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Prin încheierea din 14 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a fost respinsă cererea de îndreptare a dispozitivului deciziei nr. 550/2004 a aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că cererea sa îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 5431 din 12 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a respins recursul declarat de petentă, cu motivarea că reclamanta nu a solicitat îndreptarea unei erori materiale în sensul dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., ci modificarea soluţiei pronunţată de Curtea de Apel, posibilitate pe care o avea doar prin exercitarea căii de atac a recursului.
Reclamanta, prin procurator, a considerat că este în imposibilitate de a-şi recupera despăgubirile stabilite prin sentinţă, motiv pentru care a formulat cererea de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, respectiv asupra obligării la plata despăgubirilor.
Prin Decizia recurată, s-a respins cererea de revizuire cu motivarea că reclamanta a acţionat în judecată pentru recuperarea despăgubirilor cuvenite în condiţiile Legii nr. 10/2001, iar instanţa, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a stabilit valoarea măsurilor reparatorii care urmează să fie acordate prin echivalent.
Potrivit textului de lege, acestea pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin art. 36 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la acea dată), măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti se acordă conform prevederilor cap. 5, care stabileşte o metodologie specială ce excede controlului judecătoresc.
Pe de altă parte, oferta de restituire prin echivalent se putea face sub forma unor despăgubiri băneşti numai în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţe, or în cauză imobilul nu are această afectaţiune.
S-a concluzionat, că instanţa a soluţionat cauza în cadrul legal cu care a fost investită, astfel încât nu se poate reţine că a acordat mai puţin decât s-a cerut pentru a se putea constata îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta B.E., indicând ca temei legal al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, revizuenta B.E. a arătat că a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 550/2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că instanţa nu s-a pronunţat în mod expres cu privire la persoana juridică care trebuie să-i plătească despăgubirile în cuantum de 212.282.500 lei vechi; că SC R. SA Bucureşti a cumpărat activele fostei fabrici de pâine SC G.P. SA Târgu-Jiu, dar nu a cumpărat terenul, deoarece nu existau acte de proprietate pentru teren; că intimata deţine acest teren fără a fi proprietar, folosindu-se de el deşi revizuenta este adevăratul proprietar; că, după respingerea recursului intimatei, prin Decizia nr. 2992/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a încercat să pună în executare această hotărâre judecătorească, dar nu s-a putut, deoarece nu s-a menţionat expres cine trebuia să-i plătească despăgubirea; că, instanţa s-a aflat în eroare când a analizat, în revizuire, întreaga decizie nr. 550/2004, când, de fapt, trebuia să stabilească că intimata este cea care trebuie să plătească suma prevăzută ca despăgubire, faţă de actele depuse la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la 4 noiembrie 2010, intimata-pârâtă SC R. SA, prin apărătorul ales, a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţie întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuseprintr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivele de recurs.
În prezenta cauză, prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a indicat ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.,ceea ce nu este suficient pentru efectuarea controlului judiciar pe calea recursului, deoarece dezvoltarea acestora, aşa cum a fost expusă mai sus, nu face posibilă încadrarea lor de către instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurenta-revizuentă nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 C. proc. civ., instanţa va constata nul recursul declarat de recurenta-revizuentă în condiţiile art. 306 alin. (1) C. proc. Civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei-revizuente, instanţa, în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 1.200 lei către intimata SC R. SA, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenta B.E. împotriva deciziei nr. 37 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta B.E. la plata sumei de 1.200 lei, către intimata SC R. SA, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6183/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6181/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
