ICCJ. Decizia nr. 6266/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6266/2010
Dosar nr. 8056/86/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 7 decembrie 2009, reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a chemat în judecată pe pârâtul G.P., solicitând restrângerea exercitării dreptului de liberă circulaţie al acestuia în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
In motivarea acţiunii, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, precum şi obiectivul nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, arătând că pârâtul a fost returnat din această ţară la 3 noiembrie 2009 în baza Decretului Provinciei Cuneo.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1S5 din 26 ianuarie 2010, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, în esenţă, că norma comunitară, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE, prevede în mod limitativ doar trei situaţii în care statul ar putea respinge libertatea de circulaţie a persoanelor, spre deosebire de norma internă, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, parţial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce priveşte alte excepţii la libera circulaţie a persoanelor, decât cele ce vizează ordinea, siguranţa sau sănătatea publică.
Prin raportare la aceste dispoziţii legale, tribunalul a apreciat că simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute de legea italiană, referitoare la dreptul de şedere pe teritoriul său a unui cetăţean român, nu poate fi încadrată în sfera noţiunilor de ordine, siguranţă sau sănătate publică, pentru a putea conduce la restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, susţinând că pârâtul a avut o activitate infracţională, prin care a adus atingere ordinii şi siguranţei publice, conduita sa reprezentând o ameninţare reală şi suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societăţii statului italian.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 11 din 16 februarie 2010, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Prin considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că limitarea dreptului fundamental al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru, prin aplicarea măsurii expulzării, norme transpuse în legislaţia romană prin OUG nr. 105/2005.
Interpretând dispoziţiile legale menţionate, ale art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în acord cu dispoziţiile art. 20 din Constituţia; României, Curtea de Apel Suceava a apreciat că returnarea pârâtului din Italia nu este suficientă pentru a determina restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în această ţară.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut că, având în vedere circumstanţele faptei pârâtului, care nu a respectat o interdicţie anterioară de intrare pe teritoriul Statului Italian şi a revenit în această ţară, muncind fără forme legale, acesta a perseverat în atitudinea sa, încălcând ordinea de drept a Statului Român, prin ignorarea dispoziţiilor interne şi internaţionale ratificate de România, vizând obligaţiile cetăţenilor români aflaţi în străinătate şi măsurile de combatere a emigraţiei ilegale.
S-a susţinut că, în speţă conduita pârâtului reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societăţii Statului Italian, aşa cum rezultă şi din Decretul Prefecturii Provinciei Cuneo, prin care s-a dispus împotriva intimatului interdicţia de a se întoarce pe teritoriul Italiei pe o perioada de 5 ani de la data efectivei îndepărtări.
In faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va reţine că, deşi recurenta a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei, aşa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a actului de procedură din 21 octombrie 2010, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării anticitate a taxelor menţionate.
In consecinţă, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 astfel cum a fost modificată şi completată să se anuleze recursul ca netimbrat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează că netimbrat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, împotriva deciziei nr. 11 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6277/2010. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6267/2010. Civil. Legea 115/1996. Recurs → |
|---|
