ICCJ. Decizia nr. 6327/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6327/2010
Dosar nr. 10232/3/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 538 din 5 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 10232/3/2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta SC F.I.R. SRL în contradictoriu cu pârâţii T.M., G.C. şi V.D.
Pentru a se pronunţa această soluţie s-a reţinut că la termenul din 28 aprilie 2009 reclamanta şi-a micşorat cuantumul pretenţiilor la 30.000 Euro, iar tribunalul a reţinut că taxa de timbru aferentă acestei sume este de 3553,06 lei, iar din chitanţele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a achitat doar 3500 lei taxă de timbru şi nu a solicitat un termen pentru achitarea diferenţei.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel de către reclamantă la 27 iulie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., sentinţa fiind comunicată reclamantei la 10 iulie 2009 conform dovezii aflate la fila 12 dosar fond.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 4 lei taxă de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar conform chitanţei aflate la fila 14 dosar.
Prin motivele de apel depuse la 26 ianuarie 2010 se critică soluţia arătându-se că astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 5 mai 2009 reclamanta a solicitat mai întâi acordarea unui nou termen pentru completarea taxei de timbru şi în subsidiar în cazul respingerii acestei cereri, să se ia act de modificarea pretenţiilor în raport de taxa de timbru achitată. Instanţa ar fi putut să dea în debit reclamanta pentru diferenţa taxei de timbru neachitată doar de 53,06 lei.
La 16 februarie 2010 intimaţii pârâţi au depus întâmpinare la dosar.
Analizând sentinţa civilă apelată în raport de criticile formulate Curtea, conform art. 296 C. proc. civ., raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti pentru următoarele considerente:
În mod greşit a fost anulată cererea ca insuficient timbrată deşi reclamanta şi-a manifestat disponibilitatea cu ocazia formulării concluziilor orale completa taxa de timbru, respectiv de a-şi micşora pretenţiile, în funcţie de taxa de timbru achitată.
Instanţa, în urma verificării de timbru aferente pretenţiilor reclamantei în cazul în care constata că este insuficientă, trebuia fie să repună cauza pe rol pentru a cita reclamanta acţiunea completării taxei de timbru cu suma de 53,06 lei, fie să admită cererea formulată de reclamantă şi să o dea în debit pe aceasta cu diferenţa de timbru neachitată.
Anularea ca insuficient timbrată a acţiunii formulată de reclamantă în condiţiile în care achitase o taxă de timbru de 3500 lei din totalul de 3553,06 lei echivalează cu o îngrădire a dreptului liberului acces la justiţie garantat de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţia insuficienţei timbrării şi nu a cercetat fondul s-a considerat că se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca reclamanta să achite până la ultimul termen de judecată diferenţa de taxă de timbru de 53,06 lei.
Împotriva deciziei civile nr. 118 A din februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, au declarat recurs pârâţii T.M., G.C. şi V.D. care au susţinut modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Se consideră că Decizia recurată este motivată în mod superficial, nefiind temeinică şi legală, atâta timp cât prin sentinţa dată de instanţa de fond a fost justificat pe deplin temeiul care a stat la baza acesteia întrucât reclamantul nu şi-a respectat obligaţia impusă de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Mai mult decât atât, instanţa de apel nu precizează care sunt criteriile de admitere a apelului, având în vedere faptul că intimata - reclamantă avea obligaţia de a plăti taxa de timbru deoarece a fost citată cu această menţiune chiar din momentul introducerii prezentei acţiuni.
Se întemeiază în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de modificare a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea respectivă să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Ori, în speţă, în mod just instanţa de apel a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., considerând că instanţa de fond greşit a anulat acţiunea ca netimbrată, soluţionând cauza pe excepţia netimbrării.
Criticile formulate de recurenţii pârâţi nu se justifică, excepţia netimbrării este o excepţie peremtorie, care începe prin a avea efect dilatoriu, putând fi acoperită prin timbrare.
Instanţa de apel corect a considerat că tribunalul trebuia să constate că reclamanţii au achitat taxa de timbru de 3.500 lei din totalul de 3.553,06 lei, iar dacă se impunea suplimentarea acestei taxe, trebuia să o citeze pe aceasta cu menţiunea timbrării.
Procedând astfel, tribunalul a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi aşa cum a statuat şi Curtea de apel, anularea ca insuficient timbrată a acţiunii echivalează cu o îngrădire a dreptului la liberul acces la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii T.M., G.C. şi V.D. împotriva deciziei civile nr. 118A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6336/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 6325/2010. Civil → |
|---|
