ICCJ. Decizia nr. 712/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 712/2010
Dosar nr.4044/62/2008
Şedinţa publica de la 8 februarie 2010
Asupra recursului civil, de faţă,
Din examinarea recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Braşov, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta B.G.I. în contradictoriu cu Municipiul Braşov prin Primar, şi s-a dispus restituirea in natura către reclamanta a imobilelor înscrise in C.F. nr. 11510 Braşov, sub nr. top 2136/1/2 si 2137 constând în gradina in suprafaţa de 1138,80 m.p. si in casa de lemn cu trei apartamente, în suprafaţa de 31,2 m.p. Au fost respinse pretenţiile formulate de reclamanta şi a fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Din probele administrate in cauza rezulta ca, deşi, în anul 2001 reclamanta a formulat in condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001 notificare care a vizat si imobilele înscrise in C.F. nr. 11510 Braşov, la nr. 2136/1/2- gradina de 1138, 80 mp şi la nr. top. 2137 - casa de lemn cu etaj si 3 apartamente de 61, 20 mp, paratul a refuzat sa soluţioneze cererea de restituire a acestora, nesocotind obligaţia ce îi revinea potrivit art. 25 din actul normativ menţionat.
Soluţia adoptata de parat este contrara prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie in sarcina unităţii deţinătoare a imobilelor revendicate obligaţia de a se pronunţa asupra modalităţii de restituire a tuturor imobilelor a căror restituire s-a cerut in condiţiile acestui act normativ.
De asemenea, instanţa a constatat ca, unul dintre principiile instituite de Legea nr. 10/2001 si de Normele Metodologice de Aplicare Unitara a acestora este acela al soluţionării cu celeritate a notificărilor ce au fost promovate în temeiul acestui act normativ. Aceasta cerinţă implica respectarea termenului de soluţionare a notificărilor reglementat de lege, de către instituţia căreia ii revine aceasta obligaţie, legea admiţând depăşirea acestui termen doar pentru motive temeinice. Or, motivul pe care paratul l-a invocat in justificarea refuzului de soluţionare a notificării pe care reclamanta a formulat-o pentru imobilele în litigiu nu se regăseşte in cazurile expres şi limitativ determinate de Legea nr 10/2001, in care unitatea investita cu soluţionarea notificării putea sa suspende soluţionarea acesteia.
Aşa cum s-a arătat, notificarea pe care reclamanta a formulat-o in 2001 a vizat toate imobilele ce au constituit obiectul dreptului sau de proprietate. In documentaţia aferenta acestei notificări, documentaţie ce a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 1762 din 4 octombrie 2002 se găsesc toate actele care atestă calitatea reclamantei de proprietar iniţial al imobilelor din litigiu, calitate pe care, de altfel, paratul a recunoscut-o prin dispoziţia mai sus menţionata, astfel ca, aceasta parte are calitatea de persoana îndreptăţită la restituire in condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Raportat la considerentele de mai sus, tribunalul a constatat ca, refuzul paratului de a emite o dispoziţie motivata prin care să soluţioneze notificare pe care reclamanta a formulat-o, in condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilele din litigiu, este nejustifîcat, astfel ca, partea menţionata este îndreptăţită sa îsi valorifice drepturile pe care le are asupra acestor imobile pe calea unei acţiuni în revendicare adresată instanţei.
S-a formulat de către reclamanta B.G.I. cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere care a fost soluţionata de instanţa prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, in sensul ca s-a dispus rectificarea in ceea ce priveşte compunerea imobilului înscris in C.F. 11510 Braşov, sub nr. top. 2137, urmând a se menţiona ca acesta este compus din casa de locuit cu un etaj şi trei apartamente de 61,20 m.p., respingând restul pretenţiilor.
Împotriva încheierii pronunţata in şedinţa camerei de consiliu din 11 decembrie 2008 s-a declarat apel de apelanta B.G.I., criticându-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arata ca prima instanţa a pronunţat o încheiere greşita in sensul ca rectificarea compunerii imobilului in discuţie s-a realizat tot eronat, menţionându-se „casa de locuit" in loc de „casa de lemn".
Împotriva sentinţei civile s-a declarat apel de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arata ca reclamanta nu s-a conformat solicitărilor Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 privind depunerea la dosar a actelor cu care sa justifice calitatea de persoana îndreptăţită şi a actelor doveditoare ale proprietăţii.
Din examinarea sentinţei in raport de criticile formulate in apel, instanţa a reţinut că apelul declarat de apelantul Municipiul Braşov prin Primar nu este întemeiat şi in consecinţa a fost respins, iar apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale s-a reţinut ca întemeiat, astfel ca in baza dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. a fost schimbată in tot încheierea atacata.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Municipiul Braşov prin Primar, criticile formulate s-au reţinut ca nefondate.
Prin notificarea formulata de reclamanta B.G.I., in cursul anului 2001, au fost evidenţiate toate imobilele înscrise in C.F. 11510 Braşov, de la top. 2136/1/2 gradina 1138,80 m.p. si top 2137 casa de lemn cu etaj si trei apartamente de 61,20 m.p. La documentaţia care a fost anexata notificării mai sus amintite, au fost depuse acte de stare civila care au atestat calitatea de persoana îndreptăţită, precum si acte de proprietate. Acest lucru a fost confirmat chiar de atitudinea apelantului parat, care a soluţionat parţial notificarea reclamantei, mai puţin pentru imobilele ce au făcut obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, criticile din apel legate de lipsa actelor de stare civila si a celor de proprietate s-au reţinut ca nefondate si in consecinţa, apelul a fost respins.
Referitor la cererea de îndreptare a erorii materiale, apelul declarat de apelanta s-a apreciat întemeiat si s-a dispus admiterea lui.
Astfel, instanţa a avut în vedere că s-a solicitat prin cererea iniţiala să se aibă în vedere că suprafaţa casei din lemn cu trei apartamente este de 61,2 m.p. şi nu de 31,2 m.p. cum din eroare s-a consemnat in dispozitivul sentinţei apelate.
În raport de cele arătate, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 11 decembrie 2008, a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale numai in ceea priveşte noţiunea de casa de locuit cu un etaj şi trei apartamente de 61,20 m.p.
În urma examinării minutei întocmită cu ocazia pronunţării sentinţei civile nr. 328/2008 a Tribunalului Braşov, s-a constatat ca exista neconcordanţă între suprafeţele menţionate, în sensul ca din eroare a fost dactilografiat in loc de 61,20 m.p., suprafaţa de 31,2 m.p. în aceste condiţii, cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia reţinută ca întemeiată in integralitatea ei. în dispozitivul încheierii atacate prin calea de atac a apelului a mai fost strecurată o alta eroare în sensul că, in loc de „casa de lemn" s-a menţionat „casa de locuit".
Pentru considerentele expuse, in baza dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că apelul trebuie admis, iar încheierea să fie schimbată în tot, în sensul că cererea de îndreptare a erorii materiale să fie admisă în tot şi să se dispună îndreptarea erorii materiale din ambele exemplare ale dispozitivului sentinţei civile nr. 328/2008 a Tribunalului Braşov, in sensul că imobilul înscris in C.F. 11510 Braşov, top nr. 2137 este format din „casa de lemn cu un etaj si trei apartamente de 61,20 m.p.
În acest sens, prin Decizia civilă nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Braşov prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.
A fost admis apelul declarat de apelanta B.G.I. prin reprezentant B.E. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, pronunţată în Dosar civil nr. 4044/62/2008 al Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în tot în sensul că: s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată in ambele exemplare ale sentinţei civile nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Braşov şi s-a menţionat că imobilul înscris in C.F. 11510 Braşov, sub nr. top 2137 este compus din „casă de lemn cu un etaj şi trei apartamente de 61,20 m.p.", in loc de „casa de locuit" cum greşit s-a consemnat.
A fost înlăturată dispoziţia privind respingerea restului pretenţiilor.
Împotriva aceste decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Braşov prin Primar care, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o critică pentru nelegalitate privind următoarele aspecte:
În dezvoltarea criticilor din recurs, recurentul susţine că reclamanta nu a depus documentaţia aferentă notificării nr. 123/2001, respectiv actele de stare civilă care să ateste calitatea ei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Menţionează că, prin adresa din 08 ianuarie 2009 Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Braşov a demarat procedura formulării unei acţiuni în anulare a actului de naştere al numitei S.G.I. (după căsătorie B.).
Mai arată recurentul că, din dosarul formulat în baza notificării nr. 123/2001 lipseşte documentaţia privind situaţia juridică actuală a imobilului în litigiu.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa îl reţine ca nefondat,pentru motivele de mai jos.
Iniţial, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare.
În acest sens, a învederat că recursul este nemotivat, deoarece trebuia să se indice motivele de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi să se arate care este critica referitoare la modul de judecată al instanţei, în raport de acest text.
De asemenea, s-a mai precizat că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., critici care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Se susţine că nici instanţa, în virtutea rolului activ, nu poate complini această neregulă procedurală, întrucât este obligată la o încadrare corectă a motivelor de recurs numai în cazul indicării lor greşite.
Susţine intimata că, în speţă, recurentul şi-a motivat acţiunea prin invocarea unor motive de ne temeinicie, aspecte ce atrag nulitatea recursului. Prin modul de redactare al recursului se menţionează că nu a fost realizată nici o minimă determinare a greşelilor reţinute prin Decizia recurată, situaţie în care instanţa de recurs este în imposibilitatea de a aplica art. 306 pct. 2 C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii prev. de art. 306 pct. 1 C. proc. civ.
Referitor la excepţia invocată, instanţa reţine că recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar este motivat în fapt şi în drept, fiind invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă această excepţie.
Din analiza recursului pe fond, rezultă că este nefondat, având în vedere următoarele aspecte:
În legătură cu primul motiv ce se referă la nedepunerea documentelor necesare soluţionării notificării, se retine că în mod corect instanţa de apel a soluţionat cauza pe baza probelor aflate la dosar şi cu stricta aplicare a dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, s-a reţinut corect că notificarea reclamantei s-a referit la toate imobilele înscrise în C.F. nr. 11510 Braşov, număr top 2136/1/2 - grădină în suprafaţă de 1138,80 mp. şi nr. top 2137 -casă de lemn cu etaj şi trei apartamente în suprafaţă de 61,20 m.p., aspect ce rezultă şi din atitudinea abordată de pârât, care a soluţionat parţial notificarea adresată.
Instanţa de apel a reţinut că la dosarul prin care s-a soluţionat notificarea conform Deciziei nr. 1762/2002 au fost toate actele necesare atestării calităţii de proprietar iniţial al imobilelor în litigiu a reclamantei, calitate pe care recurentul pârât a recunoscut-o prin emiterea dispoziţiei de restituire.
Documentaţia anexată notificării cuprinde actele de stare civilă prin care s-a confirmat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei şi actele de proprietate privind imobilele.
Corect s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, înscrisurile ce dovedesc dreptul de proprietate pot fi depuse de persoana interesată până la data soluţionării notificării, soluţionare care poate fi realizată în oricare dintre etapele prevăzute de lege, respectiv etapa administrativă sau judiciară, prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile de către aceasta.
Şi în cazul în care nu sunt depuse toate documentele necesare, trebuie reţinut că prin Legea nr. 10/2001 nu se interzice completarea probatoriilor în faza de judecată. A da o altfel de interpretare, ar duce la atingerea principiului liberului acces la justiţie, consacrat în art. 21 din Constituţia României şi s-ar limita rolul instanţei de a verifica probele administrate în faza administrativă, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului aflării adevărului şi bunei înfăptuiri a justiţiei.
În privinţa celei de a doua critici, privind invocarea nulităţii actului de naştere al reclamantei, se reţine că şi această critică este nefondată.
Exercitarea căilor de atac are ca efect declanşarea controlului judiciar efectuat de instanţele superioare asupra hotărârilor instanţelor inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac, care se referă la elemente privind obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare şi ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă şi care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au fost analizate de către instanţa anterioară şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de către aceeaşi parte şi când soluţia primei instanţe a fost menţinută şi în apel.
Pretinsa acţiune civilă în anularea actului de naştere al numitei S.G.I., trecut în registrul stării civile al municipiului Braşov la act nr. 2378 din 27 iulie 1950, în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă române este formulată ommiso medio, fiind invocată pentru prima dată în recurs.
Recursul ommiso medio este inadmisibil deoarece, criticile pe care recurenta nu le-a formulat în apel, privind sentinţa instanţei de fond, nu pot fi formulate pentru prima dată în recurs.
În plus, motivarea în sensul lipsei calităţii de cetăţean român a reclamantei este nefondată, având în vedere că actele de stare civilă sunt înscrisuri întocmite de funcţionari de stat în sfera competenţei lor, certificatul de naştere fiind un în scris autentic ce emană de la o autoritate de stat şi asupra căruia există o prezumţie absolută de veridicitate şi autenticitate. Astfel, un înscris oficial ce emană de la un agent instrumentator face dovada deplină cu privire la constatările făcute de către funcţionarul public care l-a întocmit până la înscrierea lui în fals.
În acest sens, art. 1171 C. civ. defineşte că „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut".
Din conţinutul acestui text se desprind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a fî autentic, respectiv : întocmirea actului să fie făcută de un funcţionar public, acesta să aibă competenţa materială şi teritorială de a instrumenta acel înscris şi întocmirea înscrisului să se realizeze cu respectarea formalităţilor impuse de lege.
În cauza de faţă toate cele trei condiţii sunt respectate, deoarece certificatul de naştere al reclamantei se bucură de prezumţia de veridicitate, care o scuteşte pe aceasta de orice altă dovadă pentru susţinerea valabilităţii actului.
Nefiind nici o dovadă în favoarea invocării nulităţii actului de naştere, până la proba contrarie, există o prezumţie irefragrabilă de legalitate asupra lui.
De altfel şi art. 57 din Legea nr. 119/1996, ce reglementează actele de stare civilă, prevede că anularea actelor de stare civilă poate fi făcută numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
În fine, referitor la lipsa din dosarul notificării a documentaţiei privind situaţia juridică actuală a imobilului în litigiu, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora „în toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare)".
În situaţia în care se constată existenţa unor asemenea obiective, restituirea în natură trebuie limitată numai la suprafeţele de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Este cert că suprafeţele ce s-au restituit intimatei reclamante nu sunt de uz sau interes public şi nici nu sunt afectate unei utilităţi publice sau destinate a deservi nevoilor comunităţii, aşa cum susţine recurentul.
În acelaşi scop în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către expert inginer I.V., care a dezmembrat terenul, construcţia şi drumul în numere topografice diferite, conform tabelului de dezmembrare, care face parte integrantă din dispoziţia de restituire nr. 1762/2002.
Instanţa de apel corect a menţinut sentinţa instanţei de fond care a stabilit cu privire la situaţia juridică a imobilelor din litigiu, pe baza înscrisurilor existente în evidenţele de publicitate imobiliară, că acestea nu au făcut obiectul material al unor acte translative de proprietate, ceea ce înseamnă că nu există impedimente privind restituirea lor în natură.
În plus, practica instanţelor de judecată este unitară cu privire la posibilitate instituită prin lege ca instanţa de judecată să soluţioneze pe fond notificarea şi să se pronunţe asupra restituirii în natură a imobilelor solicitate.
Conform jurisprudenţei în materie, refuzul de soluţionare a unei cereri echivalează în privinţa efectelor cu un răspuns negativ care deschide persoanei îndreptăţite accesul la justiţie.
Întrucât pârâtul în cauza de faţă nu a respectat obligaţia instituită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001 modificată, de a se pronunţa asupra cererii de restituire, rezolvând doar parţial notificarea formulată de reclamantă, corect instanţa de apel a rezolvat în fond cererea acesteia
În consecinţă, pentru considerentele expuse, urmează să fie respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de recurent şi să fie respins ca nefondat recursul acestuia împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar ca nefondat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar împotriva Deciziei nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009, a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1015/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 678/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
