ICCJ. Decizia nr. 6484/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6484/2010
Dosar nr. 32620/3/2007
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 din C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 32620/3/2007 la data de 27 septembrie 2007, contestatoarea S.Z.A. a chemat în judecată în calitate de intimată pe SC T.N. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 47 din 20 august 2007, emisă de pârâtă; constatarea nulităţii vânzării acţiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire; obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 505 mp, şi construcţiile aflate pe acesta, situat în Bucureşti, sector 3, cu consecinţa diminuării capitalului social al societăţii cu valoarea acestui activ.
În motivarea cererii contestatoarea susţine că a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificarea din 13 februarie 2002 înregistrată la Biroul de ExecutorI Judecătoreşti I.D.C., prin care solicita restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, sector 3, compus din teren în suprafaţă de 505 mp şi construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 831 din 29 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 32620/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei ca nefondată; totodată a respins acţiunea ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, întrucât în prezenta cauză s-a formulat o contestaţie împotriva deciziei nr. 47 din 20 august 2007 emisă de SC T.N. SA, prin care s-a declinat competenţa soluţionări contestaţiei către A.V.A.S.
Contestatoarea are posibilitatea ca pe calea contestaţiei să solicite instanţei de judecată atât anularea dispoziţiei de care este nemulţumită, cât şi constatarea nulităţii acţiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire şi implicit restituirea în natură a imobilului.
S-a apreciat că instanţa poate să analizeze în cadrul contestaţiei atât calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, a calităţii de proprietar a autorilor contestatoarei, cât şi titlul de proprietate în temeiul căruia unitatea deţinătoare are în patrimoniul săi imobilul.
A mai reţinut tribunalul că prin decizia nr. 47 din 20 august 2007 s-a declinat competenţa de soluţionare a notificării privind acordarea de despăgubiri către A.V.A.S. ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 5.500 mp, şi construcţii situată în Bucureşti, sector 5, ca urmare a faptului că acest imobil este evidenţiat în moc valabil în patrimoniul SC T.N. SA, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 decembrie 1994, transcris din 6 ianuarie 1995, fiind opozabil erga omnes, iar în lipsa anulării titlului de proprietate privatizarea SC T.N. SA, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel că contestatoarea este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit, art. 29 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de contestatoare, prin decizia civilă nr. 97A din 10 februarie 2010 a admis calea de atac, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru motivele ce urmează.
La termenul din data de 16 ianuarie 2009, pârâta A.V.A.S. a depus la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 12 septembrie 2003, prin care aceasta a vândut Asociaţiei Salariaţilor T.N. Bucureşti un număr de 779.724 acţiuni nominative.
La termenul următor, respectiv 27 februarie 2005, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să introducă în cauză, în calitate de pârâtă şi pe cumpărătoarea Asociaţia Salariaţilor T.N.
Deşi reprezentantul contestatoarei a solicitat şi oral introducerea în cauză a acestei părţi, instanţa nu s-a pronunţat pe această cerere, ci a pus în discuţia păiţilor mai multe excepţii printre care şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din perspectiva dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa s-a pronunţat şi a admis această excepţie.
Neintroducerea în cauză a Asociaţiei Salariaţilor T.N. anterior pronunţării de către instanţă asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune a constituit o vătămare adusă dreptului contestatoarei de a-şi stabili cadrul procesual în care înţelege să se judece, părţile pe care înţelege să le cheme în judecată, fiind încălcate astfel principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii în procesul civil.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din perspectiva dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul, fără a verifica temeiul juridic al cererii, se pronunţă pe o altă cerere, respectiv nulitatea relativă, aceasta fiind prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., criticând decizia sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât instanţa de fond a analizat şi s-a pronunţat pe fondul cauzei. Se mai arată că reclamanta a renunţat la introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Asociaţiei Salariaţilor T.N. faţă de admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Intimatele S.Z.A. şi SC T.N. SA, deşi legal citate, nu au depus întâmpinare în conformitate cu dispoziţiile art. 308 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept aplicabile cauzei, reţine caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Curtea de Apel, prin considerentele deciziei, a arătat că neintroducerea în cauză a Asociaţiei Salariaţilor T.N. constituie o vătămare adusă dreptului contestatoarei de a-şi stabili cadrul procesual în care înţelege să se judece, omiţând că prin încheierea de la 10 aprilie 2009 s-a luat act de poziţia procesuală a reclamantei în sensul renunţării la cererea de introducere în cauză a Asociaţiei Salariaţilor T.N.
Conţinutul încheierii de şedinţă nu a fost contestat de petiţionară la următorul termen de judecată, astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 22 mai 2009.
Instanţa de apel arată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei alte cereri de chemare în judecată decât cea formulată şi anume asupra unei cereri de nulitate relativă a contractului.
Considerentele instanţei de fond referitoare la prescripţia dreptului la acţiune, prin raportare la susţinerile părţilor, nulitate absolută şi deci acţiune imprescriptibilă, contestatoarea, nulitate relativă şi deci acţiune prescriptibilă, intimatul, chiar dacă succint formulate, relevă calificarea dată de instanţă nulităţii invocate, şi anume existenţa unei nulităţi relative.
Din cele mai sus expuse rezultă că prima instanţă s-a pronunţat pe fondul cauzei, aşa încât instanţa de apel avea a se pronunţa pe fondul criticilor formulate în apel.
Cum în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului declarat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 97A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6482/2010. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6429/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
