ICCJ. Decizia nr. 6521/2010. Civil. Pensie întreţinere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6521/2010
Dosar nr. 5392/97/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2526/97/2009 şi reînregistrată sub nr. 5392/97/2009, revizuenta V.T. (fostă A.C.) a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/R/2009 pronunţate de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 7349/278/2008 invocând faptul că este potrivnică sentinţei civile nr. 170/2007 definitivă prin nerecurare, pronunţată de Judecătoria Petroşani în Dosarul nr. 4599/278/2006.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Revizuenta a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire pe motiv că în speţă se solicită revizuirea unei hotărâri pronunţată de tribunal care contravine unei hotărâri pronunţate de judecătorie şi, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei mai mare în grad respectiv Curţii de Apel Alba Iulia. A fost admisă excepţia invocată de revizuenta şi drept urmare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
În urma cercetării în fond ca cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizii nr. 23 din 22 februarie 2001, a respins ca nefondată cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 170/2007 pronunţată de Judecătoria Petroşani s-a stabilit în sarcina intimatului A.I., obligaţia de a plăti în favoarea minorului Ionuţ Andrei o pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net lunar. Ulterior intimatul a formulat o cerere de micşorare a pensiei de întreţinere datorate, iar prin decizia civilă nr. 523/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în recurs, a fost dedusă obligaţia lunar de întreţinere a minorului la 20% din venitul său mediu lunar net. S-a mai reţinut că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 94 alin. (2) C. fam. care circumscriu că, instanţa de judecată va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte. În materia obligaţiei de întreţinere în favoarea minorilor nu poate exista autoritatea lucrului judecat, pensia putându-se majora sau micşora în raport de mijloacele celui obligat să o plătească şi nevoile celui ce o primeşte. Neexistând autoritate de lucru judecat cele două hotărâri nu sunt potrivnice.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, revizuenta V.T. (fostă A.C.) invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- în cauza supusă analizei nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 94 alin. (2) C. fam.
- decizia pronunţată în revizuire nu este irevocabilă, fiind incidente dispoziţiile art. 328 C. proc. civ.
În şedinţa pudica din 2 decembrie 2010 înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului.
Dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. sunt în sensul că, „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii ” .
Textul este de o mare utilitate practică, căci norma pe care o consacră este destinată să realizeze o celeritate adevărată în soluţionarea cauzei.
Prin această soluţie legislativă se evită adeseori continuarea unei judecăţi inutile şi, pe cale de consecinţă efectuarea unei activităţi procesuale care ulterior ar putea fi declarată ineficientă.
Pentru soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului promovat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, cum este în speţa supusă analizei, trebuie menţionat că, potrivit art. 328 alin. (2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
Textul este interpretat însă în sensul că şi în cazul contrarietăţii de hotărâri recursul poate fi exercitat numai în condiţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., adică numai în măsura în care şi hotărârea retractată era susceptibilă de apel sau recurs.
Prin urmare, este evident că legiuitorul a urmărit, în acest caz, să nu deschidă calea recursului la recurs.
Aşa fiind, în cazul când este atacată pe calea revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri, o decizie dată în recurs, împotriva hotărârii pronunţate în revizuire nu există drept de recurs.
În speţa supusă analizării, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/B/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în calea de atac a recursului.
În atare situaţie, hotărârea pronunţată în revizuire de Curtea de Apel Alba Iulia, nu este supusă recursului, în caz contrar s-ar fi deschis calea recursului la recurs.
Această reglementare nu contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nici nu instituie vreo discriminare, întrucât părţile au beneficiat de calea de atac a recursului în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în recurs.
Aşadar, Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenta V.T. (fostă A.C.) împotriva deciziei nr. 23 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6520/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6512/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
