ICCJ. Decizia nr. 6531/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6531/2010
Dosar nr. 695/121/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5183/121/2006, reclamanţii C.S.D. şi S.G., în calitate de moştenitori legali ai defunctului V.N., au solicitat, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicaţiilor nr. 5375/1948 în baza Legii nr. 119/1948, prin care şlepul E. (scufundat) a trecut în proprietatea statului.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că şlepul E. a fost închiriat W. prin firma D.D.S.G., cu sediul în Viena - Austria, pe perioada martie 1943 - 1 martie 1944, printr-un contract comercial aprobat de Direcţia Marină Comercială din Ministerul Aerului şi Marinei la cererea D.D.S.G. - ului şi a fost scufundat în timpul operaţiunilor militare din Crimeea, la data de 3 ianuarie 1944.
Prin actul de naţionalizare, defunctul V.N. a fost împiedicat să recupereze prejudiciul suferit de la partenerul comercial.
Potrivit Constituţiilor din 1923, 1948, 1952, 1965 şi 1991, nicio trecere a unor bunuri mobile sau imobile din patrimoniul privat în patrimoniul statului, nu se poate face fără o justă despăgubire.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3 din Constituţia României.
Tribunalul Galaţi şi Judecătoria Galaţi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, iar, după ce s-a pronunţat regulatorul de competenţă, Judecătoria Galaţi, la termenul din 7 octombrie 2008, luând act că reclamanţii au precizat că valoarea bunului preluat de stat prin actul a cărui anulare o solicită este de 130.000 euro, faţă de dispoziţiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 992 din 15 iunie 2009, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus anularea procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicaţiilor în anul 1948, reţinând că trecerea în proprietatea statului a şlepului s-a făcut în mod abuziv, fără acordarea unei juste despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 20/ A din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul pârâtului Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a schimbat în tot hotărârea primei instanţe în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtului, reţinând că reclamanţii au solicitat anularea procesului-verbal nr. X/1948 emis de Ministerul Comunicaţiilor, prin care şlepul proprietatea autorului reclamanţilor a trecut în proprietatea statului.
Având în vedere că obiectul acţiunii îl constituie anularea unui proces-verbal emis de Ministerul Comunicaţiilor, calitatea procesuală pasivă în cauză o are succesorul Ministrului Comunicaţiilor, respectiv Ministerul Transporturilor şi, abia după pronunţarea unei hotărâri în sensul cerut de reclamanţi, se poate analiza calitatea procesuală a Statului Român într-o acţiune civilă în pretenţii.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii C.S.D. şi S.G., indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Deşi au declarat recurs separat, reclamanţii au formulat aceleaşi critici împotriva deciziei ce face obiectul prezentului recurs şi anume :
În mod eronat a apreciat instanţa de apel asupra beneficiului efectiv al actului de naţionalizare şi asupra autorităţii însărcinate cu încheierea procesului-verbal de preluare a epavei scufundate, întrucât aceasta s-a făcut în beneficiul Statului român, ceea ce înseamnă implicit că proprietatea asupra epavei s-a strămutat de la autorul reclamanţilor către Statul român, care, de altfel, era singura autoritate care avea şi are atributul de a emite acte normative cu caracter de lege, şi prin care să se dispună naţionalizarea; că preluarea efectivă a epavei în cauză s-a făcut de către o autoritate din aparatul executiv al statului, în speţă, Ministerul Comunicaţiilor, autoritate care însă nu a dobândit proprietatea epavei, aceasta preluând scriptic epava pentru Statul român; că, prin Legea nr. 119/1948, s-au naţionalizat epavele scufundate în timpul războiului, ceea ce înseamnă că prin actul de naţionalizare nu s-a urmărit preluarea efectivă a epavelor în deplină proprietate şi posesie a Statului român, ci dobândirea de către acesta a calităţii de deţinător a atributelor proprietăţii, şi, faţă de aceste împrejurări, Ministerul Comerţului a încheiat procesul-verbal a cărui nulitate se invocă doar pentru a constitui dovada scriptică a transferului atributelor proprietăţii către Statul român; că soluţia instanţei de apel era corectă dacă actul de naţionalizare dispunea trecerea directă şi nemijlocită a epavei şlepului în cauză în deplina posesie şi proprietate a Ministerului Comunicaţiilor ca şi persoană juridică de sine stătătoare; că epavele scufundate şi naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948 au fost utilizate ca monedă de schimb pentru Statul Român în cadrul acordurilor încheiate la nivel de stat cu ţările beligerante privind despăgubirile de după război; că greşit instanţa de apel a reţinut că s-a atacat doar procesul-verbal nr. X/1948, nu şi naţionalizarea în sine.
S-a concluzionat, că dacă s-ar limita strict la nulitatea procesului-verbal nr. X/1948, Statul român ar avea calitate procesuală atât prin prisma faptului că este beneficiarul naţionalizării, cât şi pentru opozabilitate.
Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie „constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicaţiilor din 14 august 1948, în baza Legii nr. 119/1948 din 11 iunie 1948”, iar calitate de pârât o are Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin urmare, reclamanţii, stabilind cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce priveşte obiectul şi părţile, susţinerea acestora că obiectul acţiunii îl constituie atât constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal, cât şi naţionalizarea, este neîntemeiată.
Constatând că instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că anularea procesului-verbal nu se poate face decât în contradictoriu cu persoana juridică emitentă a acestuia, vor fi primite şi analizate numai criticile care vizează greşita soluţionare a cauzei pe această excepţie.
Astfel, actul a cărui nulitate absolută s-a invocat prin cererea de chemare în judecată este un act administrativ, unilateral, constitutiv de drepturi.
Art. 47 C. proc. civ., reglementează litisconsorţiu sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziţia părţilor, poate fi activă, pasivă sau mixtă.
În principiu, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, însă sunt situaţii în care fie în baza legii, fie datorită naturii raportului juridic dedus judecăţii, când raportul de drept material litigios creează o dependenţă procesuală între coparticipanţi, astfel încât orice posibilitate de fracţionare este exclusă, declanşarea, continuarea şi finalizarea procesului civil nu se poate realiza decât în comun, existând litisconsorţiu necesar care este guvernat de regula dependenţei procesuale relative a coparticipanţilor.
În acest sens, poate fi edificator textul art. 48 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia „dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc celorlalţi; când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi,se va ţine seama de actele cele mai favorabile; reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi”.
Deşi, din cuprinsul art. 48 alin. (2) C. proc. civ. nu rezultă expres, prin aceste dispoziţii legale se reglementează posibilitatea derogării de la principiul independenţei procesuale, ce guvernează litisconsorţiu simplu, sau, astfel spus, poate să rezulte un litisconsorţiu necesar şi în raport de natura acţiunii, care poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorţiului necesar ce rezultă din natura raportului juridic.
Or, în speţă, natura acţiunii, în constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal nr. X/1948 emis de Ministerul Telecomunicaţiilor, în baza Legii nr. 119/1948, dă naştere unui litisconsorţiu necesar pasiv, obligatoriu şi unitar, deoarece instanţa trebuia să constate nevalabilitatea actului administrativ atât faţă de emitent cât şi faţă de beneficiar, căci pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate juridică obiectivă în materia nulităţii actelor juridice, neputând fi conceput ca acelaşi act să fie valabil faţă de emitent şi nevalabil faţă de beneficiar.
Prin urmare, legal a constata instanţa de apel că pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul procesului-verbal a cărui nulitate absolută se invocă prin prezentul litigiu.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanţii C.S.D. şi S.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii C.S.D. şi S.G. împotriva deciziei nr. 20/ A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6530/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6535/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
