ICCJ. Decizia nr. 6523/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6523/2010
Dosar nr.58/44/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10 iunie 2009, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la plata sumei de 1.780 lei, cu titlul de despăgubiri şi la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 18 iunie 2009, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamant.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul nu a înţeles să-şi propună probe în susţinerea pretenţiilor formulate - respectiv de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.780 lei despăgubiri şi a sumei de 20.000 lei, daune morale.
În acest context, instanţa de fond, a avut în vedere şi sentinţa penală nr. 381 din 04 septembrie 2006 a I.C.C.J. prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de reclamant către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi justiţie pentru abuzuri ce se încadrează în dispoziţiile art.1169 Cod civil, conform căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească”.
Prin decizia civilă nr. 337/ A din 08 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. 2977/121/2009, a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.
Instanţa a reţinut faptul că reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat, şi aceasta ca o consecinţă a respingerii tuturor căilor de atac declarate de acesta.
Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare L.G. iar prin decizia civilă nr. 76/ A din 09 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. 58/44/2010, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare.
Instanţa a reţinut faptul că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii potrivit disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul U.G. fără a indica criticile de nelegalitate.
Prin declaraţia de recurs înregistrată la data 22 martie 2010 reclamantul susţine că respingerea cererii dedusă judecăţii ca netimbrată s-a făcut în mod greşit, deoarece acţiunea întruneşte prevederile contenciosului-administrativ şi nu civil.
Analizând recursul, înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Excepţia tardivităţii cererii de recurs este neîntemeiată deoarece Conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii şi a fost respectat de reclamantul L.G., care a depus recursul la data de 22 martie 2010, hotărârea fiind comunicată la data de 19 martie 2010 cu respectarea termenului de 15 zile.
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligaţia părţii de a arăta, în termenul prescris prin dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., pe care din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. îşi întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea acestor motive, este instituită sub sancţiunea nulităţii prin dispoziţiile art. 3021 alin.(1) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, în măsura în care recursul este nemotivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.
În speţă, prin declaraţia de recurs, reclamantul s-a rezumat a prezenta instanţei anumite aspecte, fără a argumenta în vreun fel, nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, în faţa căreia apreciază că se impunea a-şi face apărarea.
Aceste susţineri, formulate în termeni generali şi fără a fi argumentate, nu îmbracă caracterul unor critici la adresa considerentelor de drept reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei şi, respectiv, cu privire la modalitatea în care s-a desfăşurat procedura judiciară în faţa instanţei de apel şi, pe cale de consecinţă, ele nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs.
Aşa fiind, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia tardivităţii recursului şi în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., constată că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Constata nul recursul formulat de reclamantul L.G. împotriva deciziei nr. 76/ A din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6566/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6530/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
