ICCJ. Decizia nr. 6565/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6565/2010
Dosarul nr. 625/119/2006
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Covasna, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1554 din 28 octombrie 2008, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta B.C.G. prin împuternicitul S.N.A., în contradictoriu cu pârâtul Prefectul judeţului Covasna, având ca obiect anularea ordinului nr. 141 din 20 iulie 2006 emis de pârât, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, înscris în C.F,. Sf. Gheorghe, intabularea dreptului de proprietate în favoarea notificatorilor, B.K.G. şi F.M.; a respins ca tardiv formulată cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientului F.K.M., în contradictoriu cu reclamanta B.K.G. şi pârâtul Prefectul judeţului Covasna, având ca obiect anularea parţială a Ordinului nr. 141 din 20 iulie 2006, restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F. Sf. Gheorghe, situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Libertăţii, judeţul Covasna, sau acordarea în continuare a despăgubirilor, dacă nu este posibilă retrocedarea în natură.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea nr. 301 din 14 septembrie 2001, B.K.G. a cerut în baza Legii nr. 10/ 2001. republicată, adresată prin intermediul executorului judecătoresc la 14 septembrie 2001 Prefecturii Jud. Covasna, despăgubirile care i se cuvin pentru imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, Piaţa Libertăţii, nr. 6. judeţul Covasna (actualmente sediul prefecturii), identificat în CF Sf. Gheorghe, alcătuit din casă de piatră cu etaj cu 16 încăperi şi curte, în suprafaţă de 708 m.p.
Imobilul a format proprietatea defunctei F.M.E., trecut proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950. Are calitatea de persoană îndreptăţită să culeagă cota de 3/18 din moştenirea fostului său soţ, moştenitor în cotă egală cu tratele sau, F.K.M., a defunctei proprietare conform sentinţei civile nr. 1451 din 21 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe în Dosarul civil 1423/1997.
Prin precizarea notificării din 12 noiembrie 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură cu menţiunea că imobilul a format proprietatea numitei F.M. şi a fost preluat fără titlu.
Prefectul judeţului Covasna prin Ordinul nr. 141 din 20 iulie 2006, a comunicat mandatarului petiţionarei la 25 iulie 2006 că s-a dispus respingerea cererii notificatoarei de restituire în natură a imobilului înscris în CF, ţinând cont de referatul comisiei interne, în baza art. 19 alin. (1) coroborat eu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ( republicată).
S-a propus acordarea de despăgubiri conform legii speciale privind regimul juridic de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea nr. 247/2005.
În cadrul procedurii prealabile de soluţionare a notificării s-a efectuat o expertiză tehnică prin care s-a constatat că parcela tabulară nr. 368 din CF Sf. Gheorghe a format proprietatea numitei F.M. şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Construcţia veche, casa de piatră cu etaj existentă notată cu nr. top 368, în anul 1984 s-a radiat din CF. Acest nr. top este identic cu corpul vechi al clădirii Instituţiei Prefecturii jud. Covasna.
S-a decis şi dezmembrarea imobilului în trei parcele: în suprafaţă de 50 m.p., în suprafaţă de 120 m.p., acestea primind o nouă identitate în CF pentru construirea blocurilor de locuinţe.
Ultima parcelă, sub nr. top 368/3 a rămas înscrisă în CF Sf. Gheorghe, în suprafaţă de 269 m.p.
Clădirea prefecturii, în prezent are o suprafaţă de 774 m.p. cu o arie desfăşurată de 1.875 m.p. şi curtea interioară amenajată de 114 m.p.
Este alcătuită din corpul clădirii vechi de peste 80 ani care are un regim de înălţime P+1, acest corp are 399 m.p. iar suprafaţa construită desfăşurată a acestui corp este de 798 m.p.
Corpul nou al clădirii este de 375 m.p. cu o suprafaţă construită de 1.077 m.p.
Aripa nouă a clădirii, în regim de înălţime P+2, formează un singur corp de clădire ( împreună cu corpul vechi şi este amplasată pe parcelele cu nr. top 368/3 din CF. Edificator pe aceasta linie este şi planul de situaţie de la fila 421.
În acest context instanţa a apreciat că nu există temeiuri pentru anularea ordinului atacat.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt exceptate de la restituire în natură imobilele cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial. Dacă părţile nu se înţeleg altfel, persoanelor îndreptăţite li se vor acorda, după caz, propunea de măsuri reparatorii, printre altele sub forma despăgubirilor băneşti în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluat în mod abuziv.
Instanţa a apreciat că, această condiţie este realizată in raport de imobilul in litigiu pentru considerentele la care s-a făcut referire anterior.
Mai mult, imobilul în cauză, casă de cărămidă cu etaj şi teren aferent de 708 m.p. înscris în CF, a avut destinaţie de locuinţă, naţionalizat potrivit Decretului nr. 92/1952, aspecte statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 972/R/2.
Conform Legii nr. 112/1995, Comisia judeţeană Covasna de aplicare a acestei legi, Hotărârea nr. 301/1997, fişa de calcul ataşată acesteia, rămasă definitivă, pentru acest imobil, situat în str. Libertăţii, a acordat despăgubiri băneşti petiţionarului F.K.M. în sumă de 121.686.240 lei.
Legea nr. 10/2001, prin art. 20 a reglementat şi situaţia în care, entităţile deţinătoare au plătit despăgubiri pentru imobile care intră sub incidenţa Legii nr. 115/1995, în sensul că, persoanele care au beneficiat de despăgubiri, pot cere restituirea în natură a imobilului cu condiţia returnării sumei primite, actualizată cu indicele de inflaţie.
Faţă de aceste dispoziţii normative, beneficiarul despăgubirilor, F.K.M. a refuzat, potrivit procesului verbal din 26 aprilie 2006 să restituie suma încasată din motive personale.
De observat că, reclamanta a formulat cerere împotriva beneficiarului despăgubirilor, descendent gradul I, în sensul că suma menţionată, încasată în temeiul Legii nr. 112/1995 să fie inclusă în masa succesorală a defunctului tată a soţului său, potrivit deciziei civile nr. 57/ A din 7 iunie 2001 pronunţată în Dosarul nr. 1416/2000 prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1451/2000 dată în Dosarul nr. 1423/1997 de Tribunalul Covasna. S-a reţinut cu putere de lucru judecat că aceasta, în calitate de soţie supravieţuitoare a fiului fostului proprietar, Dr. F.M. nu are vocaţie succesorală la succesiunea socrului său prin reprezentarea soţului predecedat, astfel nu are drept la moştenirea acestuia.
Prin aceleaşi hotărâri judecătoreşti s-a stabilit că reclamanta are legitimare succesorală, în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de 3/18 parte la succesiunea soţului său, F.B.M.
Deci, calitatea de moştenitor a reclamantei s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 1451 din 1 iunie 2000, irevocabilă. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dobândeşte şi calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii asupra imobilului deţinut de fosta proprietară, defuncta F.M.E., care este una şi aceiaşi cu F.M., conform declaraţiilor de notorietate de la fila 172-167, vol. l.
Prin urmare, cererea reclamantei, cum a fost precizată privind anularea, în parte a Ordinului nr. 141/2006, restituirea în natură a imobilului înscris în CF este găsită de instanţă ca nefondată.
De altfel, petitul vizând acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele din CF este nejustificat, atâta timp cât instanţa nu este îndreptăţită legal să dispună acordarea despăgubirilor, iar în al doilea rând prin ordinul atacat în cauză s-a făcut propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc în condiţiile Legii nr. 47/2005, Titlul VII pentru întregul imobil solicitat a se restitui prin notificare, respectiv toate cele trei parcele ale imobilului şi rezultate în urma actului de dezmembrare.
Critica că imobilul a fost preluat tară titlu este neavenită, însăşi reclamanta prin notificare şi celelalte cereri face vorbire de titlul de naţionalizare, respectiv Decretul nr. 92/1950.
Notificarea, împreună cu ordinul atacat şi documentele justificative au fost comunicate autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la data de 21 iulie 2006 prin adresa nr. 10204.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii, a justiţiei şi unele măsuri de aplicare a legii aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificată şi completată prin HG. 128/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „ Regimul despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din lege a creat o procedură tranzitorie de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată, pentru unele situaţii juridice specifice, cum este şi cea din speţă cu notificările şi completările ulterioare.
Articolul 16 din Titlul VII a legii stabileşte că, deciziile/dispoziţiile adoptate de autorităţile investite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat propuneri de acordare a despăgubirilor se predau cu proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe judeţe, împreună cu înscrisurile la care face referire pct. 16.5 din norme.
In raport de pct. 16.10 din aceleaşi norme, autoritatea sesizată este îndrituită să analizeze legalitatea actului prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului prin prisma documentaţiei depuse la dosar.
Dacă va constata că soluţia supusă analizei este legală şi temeinică, dosarul se va trimite pentru întocmirea raportului de evaluare în scopul acordării despăgubirilor cuvenite.
Deciziile emise de Comisia Centrală pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004 la curtea de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Pe cale de consecinţă, instanţa având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile 26 alin. (3) şi următoarele din legea specială, a respins acţiunea reclamantei, aşa cum a fost precizată.
Asupra excepţiei tardivităţii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de F.K.M., ridicată de reclamantă, instanţa a reţinut că:
Intervenţia principală de faţă, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, reprezintă o contestaţie îndreptată împotriva Ordinului Prefectului Judeţului Covasna nr. 141/2006, tinzând la obţinerea restituirii în natură a imobilului sau măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti în continuarea celor acordate conform Legii nr. 112/1995.
Intervenientul are legitimarea procesuală necesară atacării ordinului în cauză, prin acesta, autoritatea pârâtă a soluţionat şi notificarea sa de acordare a diferenţei de despăgubiri neachitate de 111.246.531 lei, actualizate cu dobânzile legale.
Articolul 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată statorniceşte că, actul motivat de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacat de persoana îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în termen de 30 zile de la comunicare.
Excepţia tardivităţii formulării cererii de intervenţie, se constată întemeiată, termenul de 30 zile fiind depăşit.
Din borderoul de la fila 71, rezultă că, Ordinul nr. 141/2006 a fost depus spre comunicare la 21 iulie 2008 şi s-a primit la 24 iulie 2008, potrivit confirmării de la fila 70, iar cererea de intervenţie a fost depusă la 20 septembrie 2008, conform celor consemnate în încheierea şedinţă din 21 septembrie 2008.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 144 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de contestatoarea B.K.G. şi continuat de cesionarul S.N.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 1554 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în sensul că : a admis contestaţia astfel cum a fost precizată de contestatoarea cedentă B.K.G., în contradictoriu cu Instituţia Prefectului judeţului Covasna şi în consecinţă: a anulat în parte, în ce priveşte notificarea contestatoarei din 19 septembrie 2001, Ordinul nr. 141 din 20 iulie 2006 emis de Instituţia Prefectului judeţului Covasna; a dispus rectificarea suprafeţei imobilului înscris în CF Sfântu Gheorghe nr. top 368/3 de la 269 m.p. la suprafaţa reală de 925 m.p.; a dispus înscrierea în C.F. Sfântu Gheorghe sub nr. top 368/3 a clădirii vechi cu suprafaţă neconstruită de 399 m.p. şi suprafaţă desfăşurată de 798 m.p., ce ocupă 59% şi partea nouă de construcţii ce ocupă 41% din acest număr topografic.
A dispus restituirea în natură a cotei de proprietate de 3/18 din imobilul construcţie veche şi teren înscris în C.F. Sfântu Gheorghe către cesionarul S.N.A.G.
A dispus intabularea în C.F. Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate al cesionarului asupra cotei de 3/18 din imobilul construcţie veche şi teren, cu suprafaţa rectificată; a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cesionarului S.N.A.G. pentru cota de 3/18 părţi din imobilul teren în suprafaţă de 50 m.p. şi în suprafaţă de 120 m.p., transcrise în CF Sf. Gheorghe; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate cu privire la respingerea ca tardivă a cererii de intervenţie formulată de F.K.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală/verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial şi dacă părţile convin altfel, foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, şi se restituie, în natură, suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.
Conform expertizei întocmite în cursul procesului, în etapa apelului, dar şi conform concluziilor expertizei extrajudiciare depuse la prima instanţă, în cauza de faţă ne aflăm în ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 19 combinat cu dispoziţiile alin. (1). Imobilul ocupat în prezent de Instituţia Prefectului are două corpuri de clădire, corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, şi corpul nou alipit acestuia. Cele două corpuri de clădire sunt de sine-stătătoare.
Imobilele în litigiu au fost înscrise iniţial în C.F. Sfântu Gheorghe. Proprietar tabular a fost F.M.
Împotriva deciziei civile nr. 144 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov au declarat recurs, S.N.A.G. (cesionar), B.K.G. (cedentă) şi Instituţia Prefectului judeţului Covasna.
Recurenţii S.N.A.G. şi B.K.G. critică decizia mai sus menţionată ca fiind nelegală, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din textul de lege enunţat.
- Instanţa de apel nu a analizat dacă corpul nou este sau nu independent şi de sine stătător, ci doar a menţionat faptul că, imobilul (construcţia) se compune din două corpuri: unul vechi şi altul nou, corpuri care sunt de sine stătătoare.
Instituţia Prefectului - judeţul Covasna critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel nu a ţinut seama de apărările Instituţiei Prefectului ci a luat în considerare doar expertiza tehnică‚ întocmită de expertul Ţ.A. Sediul Instituţiei Prefectului este alcătuit din 3 corpuri de clădire (A, B, C) şi nu din două corpuri, cum greşit s-a reţinut de către expert şi instanţa de apel.
- Restituirea în natură a imobilului în litigiu, respectiv a cotei de 3/18, precum şi anularea Ordinului Prefectului nr. 141/2006, este o măsură nelegală, deoarece notificatorii au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, pentru acest imobil. Mai mult, aceştia nu au restituit despăgubirile primite deşi au solicitat şi le-a fost restituit în natură imobilul litigios.
- În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la recursul declarat de recurenţii S.N.A.G. şi B.K.G., se reţin următoarele:
Instanţa de apel, în mod judicios a statuat faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în litigiu, ocupat de Instituţia Prefectului judeţul Covasna, are două corpuri de clădire, respectiv corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, şi corpul nou alipit corpului vechi. În acest sens, sunt şi concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de apel: fila 112-119 dosar apel. Cele două corpuri de clădire sunt de sine stătătoare în condiţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea de carte funciară din 14 decembrie 1956, imobilele menţionate au fost naţionalizate, iar proprietar a devenit Statul Român.
Ulterior naţionalizării, numărul top iniţial a fost dezmembrat, iar nr. top x şi z au fost trecute în cartea funciară Sfântu Gheorghe. Pe acestea se află edificate în prezent blocuri de locuinţă, motiv pentru care s-a solicitat doar acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pe parcela cu nr. top 368/3 se află clădirea veche cu o suprafaţă construită de 399 m.p. căreia îi corespunde o suprafaţă desfăşurată de 798 m.p. şi o parte din clădirea nouă cu o suprafaţă construită de 201 m.p. căreia îi corespunde o suprafaţă desfăşurată e 555 m.p.
Prin urmare, corect a procedat instanţa de apel când a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cesionarului S.N.A.G. pentru cota de 3/18 părţi din imobilul teren în suprafaţă de 50 m.p. şi în suprafaţă de 120 m.p. transcrise în C.F. Sfântu Gheorghe.
Cu privire la recursul declarat de Instituţia Prefectului - judeţul Covasna, se reţin următoarele:
Din cuprinsul expertizei efectuată de expertul Ţ.A. în faza de apel (filele 112-119), rezultă că imobilul în litigiu, ocupat de Instituţia Prefectului judeţul Covasna, are două corpuri de clădire, respectiv corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, şi corpul nou alipit corpului vechi. Cele două corpuri de clădire sunt de sine stătătoare în condiţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Aşa se face că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile actului normativ menţionat.
Susţinerea Instituţiei Prefectului judeţul Covasna, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi reţinută, deoarece nu are fundament juridic. Probele existente la dosarul cauzei confirmă că, sediul Instituţiei Prefectului judeţul Covasna, are două corpuri de sine stătătoare.
Restituirea în favoarea recurentului S.N.A.G. a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/18 din imobilul construcţie veche şi terenul aferent, precum şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/18 părţi din imobilul teren cu în suprafaţă de 50 m.p. şi în suprafaţă de 120 m.p. transcrise în C.F. Sf. Gheorghe, nu reprezintă altceva decât o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În situaţia în care recurentul a primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, el are obligaţia legală de a returna suma reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru toate cele reţinute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Instituţia Prefectului judeţul Covasna, precum şi recursul declarat de reclamanţii B.K.G. şi S.N.A.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B.K.G. şi S.N.A.G. şi de pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului Covasna împotriva deciziei civile nr. 144/ AP din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6543/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6519/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
