ICCJ. Decizia nr. 6733/2010. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6733/2010
Dosar nr. 3226/1/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7646 din 23 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 7624/55/2008, Judecătoria Arad, secţia civilă a respins plângerea formulată de reclamanţii D.D. şi D.M., prin mandatar B.P., împotriva încheierii de Carte Funciară, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Arad a reţinut că prin încheierea de Carte Funciară s-a intabulat dreptul de proprietate al petenţilor D.D. şi D.M., cu titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, asupra construcţiilor înscrise în C.F.
Prin plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară, s-a solicitat acordarea dreptului de folosinţă asupra terenului, însă art. 50 din Legea nr. 7/1996 obligă la verificarea legalităţii operaţiunii de înscriere în C.F., din punct de vedere formal se impune verificarea titlurilor în baza cărora s-a făcut înscrierea, dar aspectele legate de fondul raporturilor juridice dintre părţi nu pot fi analizate pe calea plângerii la instanţă, ci pe calea dreptului comun.
Prin decizia civilă nr. 2/ A din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Arad, secţia civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanţii D.D. şi D.M. împotriva sentinţei civile nr. 7646 din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad secţia civilă.
Prin decizia civilă nr. 325 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis recursul declarat de aceiaşi reclamanţi împotriva deciziei nr. 2/ A din 21 ianuarie 2009, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, reţinând că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Prin decizia civilă nr. 243/ A din 26 mai 2009, Tribunalul Arad, secţia civilă, în rejudecare, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin decizia civilă nr. 1910 din 20 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 5985/C/2004 s-a modificat sentinţa civilă nr. 350/2004 a Tribunalului Arad şi s-a dispus restituirea în natură a construcţiei înscrisă în CF Pusta Bujac, în baza acestei hotărâri fiind emisă dispoziţia nr. 2060/2008 a municipiului Arad, de restituire în natură.
În baza deciziei civile nr. 1910/2004 a Curţii de Apel Timişoara s-a efectuat, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiei.
Instanţa de apel a mai reţinut că, nici hotărârea judecătorească şi nici dispoziţia nr. 2060/2008 a municipiului Arad nu dispun asupra dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei, astfel încât instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996.
Tribunalul a constatat că precizările formulate de reclamanţi la data de 15 ianuarie 2009, şi, respectiv, la data de 19 mai 2009, prin care solicită să le fie atribuit în folosinţă teren intravilan de 249 mp înscris în CF Pusta Bujac reprezintă cereri noi, diferite de acţiunea introductivă de instanţă, inadmisibile a fi formulate pentru prima dată în apel.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanţii, arătând că solicitarea de acordare a dreptului de folosinţă pentru terenul de 249 mp nu este o cerere nouă, fiind formulată în faţa primei instanţe.
S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 18/1991, acestea se referă la acordarea, şi s-a solicitat reacordarea terenului, ce a fost atribuit conform Legii nr. 9/1968 şi dat în folosinţă, iar, din eroare, nu au solicitat terenul cu imobil, conform fişei tehnice din 12 octombrie 1978.
Imobilul teren cu construcţii este identificat prin CF, iar conform Decretului nr. 223/1974, a trecut în proprietatea statului întregul imobil. Cele două CF şi cele două nr. top sunt legate prin liniuţă de unire, respectiv, prin conjuncţia „şi”, astfel că formează un drept comun.
Reclamanţii au mai arătat că nu au solicitat terenul în proprietate, ci în folosinţă, iar potrivit prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, pentru terenul respectiv s-a stabilit şi s-a achitat taxa pe teren, plătind astfel impozit pentru un teren pe care nu-l au în folosinţă, situaţie ce este ilegală.
Prin decizia civilă nr. 1020 din 10 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7624.1/55/2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins recursul declarat de reclamanţi, reţinând că, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească spre a cărei înscriere se tinde nu s-a recunoscut un drept de folosinţă reclamanţilor, precum şi faţă de limitele controlului jurisdicţional în cadrul procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, aceştia nu pot obţine o hotărâre judecătorească favorabilă.
Instanţa de recurs a mai reţinut că în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară reclamanţii nu pot dobândi drepturi noi, ce nu au fost recunoscute sau dobândite anterior, în formele prevăzute de lege, astfel încât chiar dacă solicitările acestora nu ar fi fost considerate cereri noi formulate în apel, acţiunea tot nu ar fi putut fi admisă, faţă de cadrul procesual trasat de dispoziţiile art. 50 şi urm. din Legea nr. 7/1996 republicată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, prin mandatar, reclamanţii, intitulat iniţial „revizuire”, precizat ulterior, la data de 3 decembrie 2010 ca fiind „recurs”, arătând că prin decizia civilă nr. 1020 din 10 noiembrie 2009 instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce s-a cerut, fără însă a preciza asupra cărui aspect nu s-a pronunţat.
De asemenea au mai criticat o serie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în diverse stadii procesuale, în alte cauze decât cea care face obiectul prezentului recurs, din care au citat menţiuni cuprinse în dispozitiv, fără a indica în ce ar consta eroarea de judecată.
Recursul este inadmisibil, potrivit următoarelor argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii D.D. şi D.M. împotriva deciziei civile nr. 1020 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6732/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6729/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
